Intocmai ca Boogie, Marti, dupa Craciun, cel de-al patrulea film al regizorului Radu Muntean, intruziune sistematica in intimitatea familiala, in naturaletea banalului existential, pragmatica si radicala viziune asupra unor moduri de viata imaginata de autor, castiga insa nu prin maturitatea tematicii (in fond,obiectul de studiu-Adulter, este mai mult expus decat condamnat, chiar daca, moral privit, escapada nocturna a lui Boogie si-a dovedit pana la urma limitele ei),ci prin insasi detasareaa ei artistica (mai ales) fata de un punct culminant ce poate schimba vieti.
Respectand esentialmente caracteristicile estetice si plastice ale “Noului Val” (planurile-secventa; simplitatea dialogala “rupta din realitate” ;sugerarile de biografii; exacerbarea scenografiei), filmul beneficiaza, in primul rand, de un scenariu succint, compact, scris cu exactitatea unui ceas, in care optiunea pentru “simplitate” poarta marca scenaristului Razvan Radulescu, ale caror pompari de presiuni se rasfrang mai mult asupra spectatorului si mai putin a personajelor (secventa din cabinetul medical, al “intalnirii de gradul trei” – El,Ea,fiica si Amanta – , minisueta El-mama Amantei si mustrarea constiintei ce-l face sa-si marturiseasca relatia extraconjugala – pilonul dramaturgic al filmului, de altfel), bunaoara si particularitate esentiala a “Noului Val”, care, in cazul de fata, ar fi putut fi vazut de anumiti cineasti pre-decembristi ca un subiect comedic de circ cretinoid.
Insa prin Marti, dupa Craciun, Radu Muntean si scenaristii Razvan Radulescu si Tudor Lucaciu nu propun doar o detaliata introspectie in viata unui om si a deciziilor care-i vor schimba atat lui ,cat si familiei sale, definitiv viata. Ei ne arata ca pana si cultul familiei, in aparenta lui sfintenie, e ceva relativ, chiar si cand, printr-o capodoperiala ultima scena, cadourile de Craciun sunt puse sub brad sub “complotul” unor oameni care nu vor mai avea nimic de impartit. Si asta-i un act de curaj artistic.