Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Rochus Misch, fostul Oberscharfuhrer al lui Adolf Hitler, ajuns acum la varsta de 92 de ani, este ultimul supravietuitor din buncarul in care s-a aflat in ultima parte a vietii, insusi liderul nazist, alaturi de sotia sa, Eva Braun si alti apropiati.
Timp de cinci ani, Misch a facut parte din cercul de apropiati ai lui Hitler, fiind bodyguard, curier sau telefonist pentru Fuhrer. Acesta a povestit ca tine minte perfect prima intalnire cu Hitler: “Lucram de doar 12 zile, cand, asistentul-sef al lui Hitler, un barbat pe nume Bruckner, a inceput sa ma intrebe despre bunica mea si despre detalii din copilarie. Apoi s-a ridicat si s-a indreptat spre usa, iar eu, ca un ofiter ascultator, m-am repezit sa i-o deschid. Cand am deschis-o, l-am vazut chiar in fata ochilor pe Hitler. Am simtit un fior rece, apoi, imediat, m-au napadit caldurile. M-au trecut toate emotiile posibile fiind atat de aproape de Hitler.”
Munca depusa de Misch nu a fost deloc usoara. Chiar daca in anturajul Fuhrer-ului, acesta era bodyguard-ul acestuia, insa la biroul din Cancelarie, atributiile garzii de corp s-au extins la acelea de telefonist sau de curier. « Cu un sef ca Hitler, intotdeauna erau de dat multe telefoane. »
Odata cu avansarea Aliatilor pe Frontul de Vest, precum si certitudinea tot mai mare ca Germania va pierde razboiul, Hitler s-a retras impreuna cu cativa apropiati in buncarul sau din Berlin. Rochus Misch a fost telefonistul sau in aceasta perioada, pana pe 30 aprilie 1945 cand Hitler, impreuna cu Eva Braun, s-a sinucis.
Misch isi aminteste : “Am lucrat intr-o incapere mica, cu un telefon si un telegraf care aveau linii de comunicare cu exteriorul. Nu mai era loc decat pentru inca o persoana in camera unde lucram, in cazul unui bombardament. Buncarul nu era chiar atat de mare. Avea camere mici de doar 10-12 metri patrati”.
Intrebat despre evenimentele din 30 aprilie 1945, cand Hitler si-a luat viata, ultimul supravietuitor din buncar, povesteste: “Dintr-o data, am auzit pe cineva strigandu-l pe asistentul lui Hitler: Linge, Linge, cred ca s-a intamplat! Auzisera un foc de arma, eu nu l-am auzit…Atunci, Martin Bormann, secretarul personal al lui Hitler, a ordonat ca toata lumea sa faca liniste. Toti au inceput sa sopteasca. Eu vorbeam la telefon si am facut tot posibilul sa se auda cat mai tare ca vorbesc pentru ca vroiam sa se auda ceva. Nu vroiam sa ma simt ca intr-un buncar al mortii”.
“Bormann a ordonat apoi ca usa camerei lui Hitler sa fie deschisa. L-am vazut pe el cu capul cazut pe masa. Eva Braun era intinsa pe canapea, cu capul indreptat spre el. Genunchii ii erau ridicati un pic spre piept. Purta o rochie albastru-inchis cu incretituri negre. Nu voi uita vreodata asta. Am vazut cum l-au scos apoi pe Hitler din camera si il scot afara. Cineva mi-a soptit sa mergem afara, pentru ca ii vor da foc. M-am hotarat sa nu merg pentru ca am observat ca Mueller de la Gestapo era acolo – deobicei nu se arata pe-acolo. I-am spus camaradului meu, Hentschel, mecanicul, ca poate vom fi executati pentru ca suntem ultimii martori”, a incheiat relatarea despre acea zi pentru reporterul BBC, dl. Misch.
Totusi, drama din buncar a continuat a doua zi. Cei sase copii ai sefului propagandei naziste, Joseph Goebbels, au fost adormiti si asasinati chiar de catre propria lor mama. “Imediat dupa moartea lui Hitler, doamna Goebbels i-a adus pe copii in buncar. A inceput sa faca pregatirile pentru a-i omori. Nu putea sa faca asta la suprafata pentru ca putea fi vazuta si cineva ar fi putut sa incerce s-o opreasca. Copiii erau langa mine, stiam cu totii ce se va intampla. Doctorul Stumpfegger le-a dat sa bea ceva pentru a-i ajuta sa adoarma. O bautura dulceaga. Apoi a ajutat sa fie ucisi. Cu totii stiam ce se intampla. Dupa o ora-doua, am vazut-o pe dna. Goebbels iesind in lacrimi din camera copiilor. S-a asezat la masa si a inceput sa joace o pasenta”.
La cateva zile, Armata Rosie, intrata in Berlin, a descoperit buncarul fostului lider nazist. Misch a reusit sa fuga cu doar cateva ore inainte ca acesta sa fie gasit de rusi. A fost totusi capturat rapid, petrecandu-si urmatorii noua ani in lagarele sovietice.
Premierul britanic, Winston Churchill a vizitat buncarul, facandu-si chiar cateva poze, asezat pe un scaun recuperat din interiorul acestuia. La scurt timp dupa victoria Aliatilor in cel de-al Doilea Razboi Mondial, buncarul a devenit un simbol al victoriei acestora. Totusi, dupa cativa ani de la incetarea conflictului, autoritatile locale l-au aruncat in aer pentru a preveni transformarea zonei intr-un lacas de venerare al simpatizantilor nazisti.
Intrebat daca a stiut despre actiunile de exterminare ale nazistilor, Misch a precizat ca stia despre lagarul de la Dachau si despre lagarele de concentrare in general, dar ca nu avea idee despre dimensiunea actiunilor naziste. “Asta nu facea parte din subiectele noastre de conversatie. Procesul de la Nurnberg s-a ocupat cu crimele comise de catre germani. Dar trebuie tinut minte ca niciodata nu a existat vreun razboi in care nu s-au comis crime impotriva civililor, si nu va exista vreodata”.
