Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Sfârșitul boom-ului energetic expune problemele grave ale economiei norvegiene și ale sistemului generos de ajutor social, conform Reuters.
Modul în care Norvegia se va descurca cu „blestemul aurului negru” – o avere imensă ce aduce cu sine crearea unui economii bazate pe dominația supremă a unui sector – ar putea servi ca și caz de studiu pentru o Scoție independentă ce își bazează viitorul separat de Marea Britanie pe veniturile din industria petrolieră.
Norvegia deține în acest moment de rezerve de 860 de miliarde de dolari, bugetul statului scandinav se află pe surplus, deține un rating AAA din partea instituțiilor financiare, în timp ce statistica indică faptul că procentajul șomajului este foarte scăzut. Pentru moment, declinul tangibil nu este iminent.
Cu toate acestea, însă, costurile guvernamentale au crescut. În 2014, Norvegia și-a mărit costurile bugetare cu 20 de miliarde de coroane, în timp ce sistemul de ajutorare socială este prea dependent de „aurul negru”. Astfel, Norvegia pare nepregătită pentru vremuri mai grele.
Într-o țară cu un PIB pe cap de locuitor în valoare de 100.000 de dolari, norvegienii au o săptămână de lucru medie de numai 33 de ore și, deși rata șomajului este foarte mică, rata de „subocupare”, sau de nefolosire a forței de muncă la întregul său potențial, este foarte ridicată. „Aproximativ 600.000 de norvegieni … care ar trebui să facă parte din forța de muncă activă nu lucrează din cauza sistemului social” susţine Siv Jensen, ministrul de finanțe.
Soluțiile propuse de oficiali ai guvernului și de mediul de afaceri propun indexarea salariului cu productivitatea, scăderea prețurilor petrolului, tăierea taxelor și chiar deprecierea monedei.
Pe de altă parte, Partidul Național al Scoției, principalul promotor al independenței față de Regatul Unit, și-a propus ca viitorul stat să recreeze succesul economiei norvegiene fără să se bazeze doar pe această ramură a industriei.
Din păcate pentru Scoția, producția de hidrocarburi din Marea Nordului a scăzut la două treimi în comparație cu vârful producției. Un major exportator de gaze și petrol până în anul 2000, Marea Britanie a devenit dependentă de importuri, majoritatea tocmai din Norvegia.
