Thailanda este o monarhie constituţională cu o istorie tumultoasă în sfera politică, fiind martoră a 18 lovituri de stat cu grade de succes variat, începând din anul 1932. Această tradiţie a instabilităţii politice poate fi remarcată şi în prezent, datorită protestelor împotriva actualei administraţii condusă de prima femeia în postul de prim-ministru al Thailandei, Yingluck Shinawatra şi partidul Pheu Thai.
Dar pentru a putea înţelege cauza acestor proteste împotriva unui regim care în timpul alegerilor din 2011, spera, promitea şi avea potenţialul de a rezolva problemele cu care se confruntă societatea thailandeză, trebuie în primul rând prezentată istoria unui fost prim-ministru şi anume, Thaksin Shinawatra, fratele doamnei Yingluck.
Originile crizei şi influenţa unui fost premier
Aşadar, Thaksin Shinawatra devine în 2001 prim-ministrul Thailandei ca reprezentant al partidului Thak Rak Thai. Ca prim-ministru, Thaksin era dezaprobat de către elitele bogate ale Thailandei dar foarte popular în rândul claselor sărace ale societăţii datorită măsurilor de combatere a problemelor cu care aceştia se confruntau în cadrul economiei, sănătăţii, educaţiei, etc. Aceste măsuri au determinat realegerea sa în Martie 2005 dar în curând administraţia sa va fi acuzată de corupţie, trădare şi evaziuni fiscale, Thaksin a exploatat
astfel statutul său de prim-ministru. Aceste acuzaţii au condus la o serie de proteste a Alianţei Poporului pentru Democraţie, ai căror membrii erau îmbrăcaţi simbolic în tricouri galbene. Punctul culminant al acestor tensiuni a fost atins pe 19 Septembrie 2006 când principalii lideri militari au organizat o lovitură de stat prin care Thaksin a fost înlăturat de la putere iar Tribunalul Constituţional a dizolvat partidul său datorită fraudei electorale. De asemenea, în 2008, Thaksin a fost condamnat în absenţa la 2 ani de închisoare datorită unui conflict de interese, dar a ales să trăiască în exil. În ciuda tututor acestor evenimente, există o grupare care încă îl sprijină şi anume Frontul Unit pentru Democraţie împotriva Dictaturii, care se opune Alianţei Poporului pentru Democraţie şi care sunt remarcaţi prin tricourile roşii.
În următorii ani, tensiunea politică continuă datorită perpetuării protestelor care conduc în mod inevitabil la o instabilitate politică ce va determina ca Thailanda să aibă 3 noi prim-miniştrii într-o perioada de 3 luni de zile, cel din urmă prim-ministru, Abhisit Vejjajiva, va fi acuzat de o represiune asupra protestatarilor din 2010, ce a rezultat în 90 de morţi.
După această perioada de tumult politic, au loc alegerile din 2011 însoţite de mari speranţe şi încheiate cu triumful răsunător al sorei lui Thaksin, Yingluck Shinawatra. Dar conform unui tipar deja normal în Thailanda şi această administraţie cunoaşte indignare populară, în Noiembrie 2013, când Yingluck propune un proiect de lege a amnistiei politice prin care i s-ar permite lui Thaksin Shinawatra să revină în Thailanda fără a fi necesar să-şi îndeplinească sentinţa de doi ani de închisoare.
Un sfârşit de an tumultos
Ca răspuns la această propunere, pe 4 noiembrie au avut loc numeroase proteste atât în Bangkok cât şi în alte oraşe de provincie. Ca urmare a criticilor şi dezaprobării, Yingluck renunţă la adoptarea respectivei legi, dar această acţiune nu reuşeşte să calmeze spiritele protestatarilor care adoptă o poziţie împotriva guvernului lui Yingluck datorită credinţei populare că aceasta este influenţată de fratele său. Protestele erau realizate de numeroase grupuri precum Mişcarea Civilă pentru Democraţie al lui Suthep, Politica Verde, Reţeau de Studenţi şi a Poporului pentru Reforma Thailandei, armata Dhamma, etc. Pe durata lunii noiembrie , numărul protestatarilor creştea periodic, în special în zilele de 23-24 noiembrie când s-au adunat în jur de 100.000 de protestatari la Monumentul Democraţiei. Respectivul protest împotriva guvernului a fost însoţit de contra-protestul Frontului Unit pentru Democraţie împotriva Dictaturii, ce număra 40.000 de oameni. Începând cu 25 noiembrie , protestatarii împotriva guvernului au ocupat diferite clădiri guvernamentale precum Ministerul Finanţelor, Biroul de Buget, Ministerul Afacerilor Externe, aceastea fiind obligate să se închidă. Administraţia Yingluck reuşeşte să depăşească votul de neîncredere din Casa Reprezentanţilor din data de 28 dar pe măsură ce protestele se prelungeau şi în luna decembrie, acestea începeau să devină mai violente, cu diverse intervenţii ale poliţiei ce au condus la 4 morţi şi 57 de răniţi.
După o scurtă pauză a protestelor datorită celebrării zilei de naştere a regelui, protestatarii ce doresc eliminarea ,,Thaksinocraţiei’’, în frunte cu Suthep Thaugsuban, liderul Comitetului Poporului pentru Reforma Democratică, au promis o ,,luptă finală’’ pe 9 Decembrie la care au participat 160.000 de oameni. Pe 8 decembrie, cu intenţia de a intensifica presiunile asupra guvernului Yingluck, 153 de parlamentari ai Partidului Democratic au demisionat. Ca răspuns la această acţiune şi cu speranţa că va încheia criză politică, Yingluck anunţă dizolvarea Parlamentului şi realizarea unor noi alegeri pe 2 Februarie 2014, măsură care nu reuşeşte să satisfacă protestatarii.
Astfel, pe 17 decembrie, domnul Suthep a organizat raliuri pentru a demonstra voinţa poporului thailandez prin slogane ce susţineau următoarele pretenţii: 1. Reforma înaintea alegerilor, 2. Demisia administraţiei Yingluck, 3. Stabilirea unui Consiliu al Poporului pentru a începe procesul de reformă, 4. Apoi, alegeri în cadrul unei constituţii şi legi electorale reformate. Aceste pretenţii au fost însoţite pe 21 decembrie şi de declaraţia Partidului Democratic că va boicota alegerile din 2 Februarie, iar toţi membrii Comitetului Poporului pentru Reformă Democratică au declarat că nu vor fi angajaţi în politică timp de 5 ani după reformă. De asemenea, Suthep a promis că se va retrage din politică, oferind astfel credibilitate bunelor sale intenţii faţă de poporul thailandez. Cel mai recent eveniment pe această scenă este raliul organizat pe 22 decembrie la care au participat 270.000 de protestatari, ca răspuns la procesul înregistrării candidaţilor pentru noile alegeri parlamentare din 2014 organizate de Comisia Electorală.
Aşadar, până în acest moment, criza politică şi orice încercare de a o încheia pare să fie la un impas. Fiecare dintre cele două tabere nu vor să cedeze sau cel puţin să negocieze un compromis. În această situaţie, ţinând cont de istoria tumultoasă a Thailandei, cea mai mare probabilitate de rezolvare a acestui conflict este prin realizarea unei lovituri de stat.