Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Sancțiuni economice impuse de comunitatea internațională, alegeri prezidențiale și un acord istoric cu privire la problema nucleară – acestea sunt cuvintele cheie ale oricărei analize a evoluției evenimentelor din Iran, în 2013. Un an în care jurnaliștii din presa internațională și cei mai importanți lideri ai planetei și-au îndreptat, de multe ori, privirea cu interes înspre Teheran.
Noi sancțiuni, alte probleme pentru populație
Pentru Iran, anul 2013 a debutat sub semnul sancțiunilor impuse de puterile internaționale, menite să constrângă Teheranul să renunțe la ambițiile sale nucleare. Astfel, la începutul lunii februarie, Departamentul de Trezorerie al SUA a impus o serie de restricții Băncii Centrale a Iranului precum și altor instituții financiare, limitând capacitatea Teheranului de a cheltui veniturile obținute din vânzarea de petrol. În următoarele luni, SUA au adăugat pe lista neagră numeroase companii din industria petrochimică și auto, oameni de afaceri și zeci de oficiali iranieni pe motiv că ar ajuta statul să se sustragă interdicțiilor dictate de Occident. Iar cu două săptămâni înainte de alegerile prezidențiale din iunie, tot Statele Unite au impus noi sancțiuni ce vizau, de această dată, moneda națională, rialul, care deja se depreciase puternic la sfârșitul lui 2012. Scopul noii măsuri era acela de a face moneda inutilizabilă în afara Iranului.
Totuși, interdicțiile impuse recent reprezintă doar o mică parte din lungul șir de restricții care au vizat Republica Islamică. Din 2006 și până astăzi, sancțiunile privind industria petrolieră, transportul de mărfuri sau sistemul bancar au avut efecte distructive asupra furnizării de bunuri și servicii și au adus de multe ori economia iraniană aproape de colaps. După retragerea investitorilor europeni de pe piața iraniană, volumul schimburilor bilaterale dintre Teheran și Beijing s-a intensificat. De la extinderea rețelei de metrou din capitala Republicii Islamice, până la exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze din Gloful Persic, China își face acum simțită prezența în tot mai multe sectoare ale economiei iraniene, unde nu se poate vorbi despre o competiție sănătoasă, de vreme ce investitorii străini lipsesc.
În plus, potrivit unei analize publicate pe site-ul www.mondialisation.ca, statele din regiune beneficiază de pe urma regimului de sancțiuni impuse Teheranului. Datorită izolării politice în care se află Iranul, Rusia își poate păstra monopolul aproape total aspra livrării de energie spre Europa; Turcia este singura cale de comerț ce leagă Iranul de Vest; în timp ce Quatar, care împarte cu Republica Islamică cel mai mare câmp gazeifer din lume (South Pars din Gloful Persic) poate exploata mai rapid resursele grație tehnologiilor avansate de care dispune și care sunt inaccesibile Iranului.
Însă, dincolo de implicațiile geopolitice, aceste sancțiuni se răsfrâng cel mai puternic asupra poporului iranian. Deși restricțiile economice dictate de ONU, UE și SUA nu vizează importul de bunuri umanitare, măsurile au dus la diminuarea accesului civililor la mărfuri și servicii medicale de bază, afectând mai ales categoriile vulnerabile ale societății (muncitorii, femeile și tinerii). Echipamentele medicale sau medicamentele folosite în tratarea cancerului, talasemiei, hemofiliei, precum și cele necesare pacienților care au suferit transplanturi de organe nu sunt vizate de restricțiile impuse, însă sancțiunile asupra sistemului bancar fac extrem de dificilă importarea lor, ceea ce pune în pericol viața multor iranieni, potrivit unui raport publicat de www.globalresearch.ca . Astfel, mulți pacienți ajung să cumpere medicamentele vitale de pe piața neagră, la prețuri de trei ori mai mari decât cele inițiale. În plus, după cum se arată în același document, situația cu care se confruntă civilii iraninei reprezintă o încălcare mai multor reglementări internaționale cu privire la drepturile omului.
Alegerea lui Hassan Rohani – începutul unui nou capitol
2013 va rămâne în istoria Iranului ca un moment al schimbării conducerii de la Teheran, după două mandate de președinte ale lui Mahmoud Ahmadinejad.
Opt candidați, toți făcând parte din cercurile apropiate ayatollahului Khamenei, au primit aprobarea de a se înscrie la alegerile prezidențiale de pe 14 iunie din partea Consiliul Gardienilor Constituției, forul ce avizează înscrierea candidaților în cursa electorală.
Negociatorul pe probleme nucleare, Saeed Jalili, primarul Teheranului, Mohammad Baqer Qalibaf, fostul ministru de Externe, Ali Akbar Velayati și fostul comandant al Gărzilor Revoluționare, Mohsen Rezai, au fost candidații din tabăra conservatorilor. De asemenea, moderații Hassan Rohani și Mohammad Gharazi au primit undă verde din partea Consiliului aflat în subordinea liderului suprem al Iranului. În schimb, conservatorul Gholam Ali Haddad Adel și reformistul Mohammad Reza Aref au hotărât să se retragă din cursă cu câteva zile înaintea scrutinului.
Totodată, doi actori de pe scena politică iraninană nu au primit acceptul autorităților electorale de a candida pentru funcția de șef al statului. Este vorba despre fostul președinte, reformistul Akbar Hashemi Rafsanjani, unul dintre membrii fondatori ai Republicii Islamice și de Esfandiar Rahim Mashaei, apropiat al lui Mahmoud Ahmadinejad și considerat ca fiind prea liberal, potrivit comentariilor din presa internațională.
Cu 50,68% din voturi, clericul Hassan Rohani a devenit noul președinte al Iranului, rezultat pe care el însuși l-a catalogat
drept ”o victorie a moderației în fața extremismului”, potrivit BBC News. De altfel, sloganul campaniei sale, ”moderație și înțelepciune” a fost una dintre temele discursului rostit cu ocazia învestirii sale, de la începutul lunii august. Discurs prin care și-a reiterat principalele angajamente din timpul campaniei: redresarea economincă a Iranului, deschiderea diplomatică față de Arabia Saudită și reluarea discuțiilor cu comunitatea internațională, cu privirea la dosarul nuclear.
Legat de acest subiect, spre deosebire de predecesorul său, Rohani a susținut că nu exclude un dialog cu statele occidentale, afimând, în același timp, că țara sa nu va renunța la drepturile sale în domeniul nuclear, mai ales cele de îmbogățire a uraniului. În plus, făcând aluzie la relația tensionată pe care Iranul o are cu Occidentul, noul președinte a ținut să sublinieze că încrederea reciprocă este un factor esențial. ”În acest fel ne vom îmbunătăți securitate națională și regională. Transparența este cheia pentru a recâștiga încrederea reciprocă”, spunea Rohani, citat de BBC News.
Hassan Rohani a adoptat o atitudine total diferită față de cea a lui Mahmoud Ahmadinejad și cu privire la problema Holocaustului. Dacă predecesorul său cataloga uciderea în masă a evreilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial drept un mit, Rohani a declarat, în cadrul unui interviu acordat jurnalistei CNN Christiane Amanpour, că ”orice crimă, comisă de-a lungul istoriei, împotriva umanității, inclusiv faptul că naziștii au omărât evrei sau non-evrei este condamnabilă.” Totuși, președintele iranian a adăugat că acceptarea Holocaustului nu are legătură cu acceptarea ocupării teritoriilor palestiniene de către Israel. ”Pe de altă parte, acest lucru nu înseamnă că dacă naziștii au comis crime împotriva unui grup, el trebuie să ocupe teritoriul altui grup. Și acesta este un act care ar trebui condamnat”, a afirmat Rohani, potrivit CNN.
Este demn de menționat și faptul că, la trei luni de la alegerile prezidențiale, care au dus la retragerea discretă din lumina reflectoarelor a lui Mahmoud Ahmadinejad, a avut loc convorbirea telefonică istorică dintre Barack Obama și Hassan Rohani, care a marcat reluarea contactelor la nivel înalt între SUA si Iran, legături ce fuseseră rupte în 1979, când a avut loc Revoluția Islamică.
Deși s-a ajuns la un acord istoric, deznodământul încă nu se întrevede
Însă, cu siguranță unul dintre cele mai dezbătute subiecte ale anului a fost încheierea acordului interimar dintre Teheran și Grupul 5+1 (SUA, Franța, Marea Britanie, Rusia, China și Germania) cu privire la problema nucleară iraniană. Încheiat la Geneva, la capătul mai multor runde de negocieri intense, acordul prevede că Iranul va opri procesul de îmbogățire a uraniului cu o concentrație mai mare de 5%, își va neutraliza stocurile de uraniu îmbogățit, va permite accesul inspectorilor internaționali la instalațiile nucleare și nu va pune în funcțiune reactorul de la Arak, unde se poate produce plutoniu. Dacă aceste prevederi vor fi respectate, comunitatea internațională promite o relaxare a sancțiunilor economice impuse Iranului, mai precis sa permită accesul la fondurile de peste 4 miliarde de dolari, înghețate în conturi din străinătate și suspendarea restricțiilor în ceea ce privește comerțul cu aur, sectorul auto și exporturile de produse petrochimice.
Acordul de la Geneva, valabil șase luni, are ca scop oferirea de timp suficient pentru negocierea unui acord final in urma căruia marile puteri speră să primească garanții că programul nuclear iranian este dezvoltat exclusiv în scopuri pașnice, iar Iranul se așteaptă să beneficieze de ridicarea tuturor sancțiunilor.
Cu toate că reprezintă doar primul pas spre soluționarea controversatei probleme nucleare, înțelegerea la care s-a ajus la Geneva pe 24 noiembrie a stârnit valuri de euforie în rândurile cetățenilor iranieni, dar și printre liderii de la Teheran. Președintele Rohani, de exemplu, a postat pe Twitter un mesaj în care își exprima satisfacția că acordul cu Grupul 5+1 a fost încheiat în primele 100 de zile ale mandatului său și a declarat într-un discurs transmis de televiziunea națională ca ceea ce s-a întâmplat la Geneva este o consecință a votului poporului iranian pentru moderație.
În schimb, imediat după anunțarea acordului au apărut semnale serioase de îngrijorare din partea unor state din Orientul Mijlociu. Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, declara, potrivit The Guardian, că înțelegerea de la Geneva reprezintă „o greșeală istorică”, adăugând că „lumea a devenit un loc mai periculos pentru că cel mai periculos regim din lume a făcut un pas important spre obținerea celei mai periculoase arme din lume”. De asemenea, Arabia Saudită vede in relaxarea sancțiunilor internaționale impuse Teheranului, o oportunitate pentru Iran de a-și spori influența în regiune.
Totuși, optimismul cu care a fost privit acordul interimar de la Geneva nu durat foarte mult. La mai puțin de o lună de la încheierea înțelegerii ”istorice” despre care vorbea presa internațională la momentul respectiv, senatorii americani discutau deja despre impunerea de noi restricții asupra exporturilor de petrol, rezervelor valutare și industriilor strategice ale Iranului, dacă apar indicii că Teheranul nu își respectă angajamentele.
Mai mult, la sfârșitul lunii decembrie negocierile privind punerea în aplicare a acordului interimar au fost întrerupte de reprezentanții Teheranului, în semn de protest față de decizia SUA de a introduce pe lista neagră 19 companii și persoane fizice care ar încălca sancțiunile impuse Iranului. Negocierile au fost reluate ulterior, fără a se stabili însă măsuri concrete cu privire la implementarea acordului.
