Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Suprapunerea celei mai importante sărbători religioase a lumii creştine pentru ritul catolic şi ortodox a coincis totodată şi cu o serie de evenimente geopolitice care au fost speculate în acest context de actorii politici din mai multe puncte fierbinţi de pe mapamond.
Paştele, cel mai important eveniment al lumii creştine, a fost marcat în acest an de o serie de evenimente care au avut o serie de legături mai mult sau mai puţin directe cu desfăşurarea unor crize şi cu tradiţiile unor societăţi care înglobează puternic religia în activităţile acestora.
Criza din estul Ucrainei a cunoscut un prim moment de detensionare cu ocazia unui acord încheiat la Geneva, pe care însă Occidentul îl consideră doar un armistiţiu cu ocazia Paştelui. Evenimentele violente au reizbucnit chiar duminică, la Slaviansk, unde patru persoane şi-au pierdut viaţa în urma asaltului trupelor ucrainene asupra unor clădiri guvernamentale ocupate de separtişti pro-ruşi. În Venezuela, protestele
antiguvernamentale care durează de peste două luni au căpătat o turnură religioasă, manifestanţii
organizând marşuri în care au defilat desculţi şi înarmaţi cu crucifixe. Protestatarii au reconstituit „Via Crucis”, sau „drumul patimilor”, pentru a evidenţia suferinţele pe care poporul venezuelan le îndură precum Iisus Hristos în urmă două milenii. În ziua Paştelui, protestatarii s-au ciocnit cu forţele de ordine, au incendiat şi au spânzurat păpuşi cu figura preşedintelui Nicolas Maduro, manifestaţiile fiind numite de protestatari drept o cerinţă pentru „reînvierea democraţiei”, cu trimitere la simbolistica sărbătorii pascale.
Recentele evenimente din Ucraina l-au ajutat şi pe preşedintele Siriei, Bashar al-Assad – un important aliat al Rusiei, printre altele – să profite de atenţia mai scăzută asupra războiului civil şi să obţină eliberarea unor teritorii ocupate de insurgenţii islamişti, printre care şi oraşul Maaloula, populat în majoritate de creştini. De momentul Paştelui a profitat şi contestatul lider de la Damasc, care şi-a făcut apariţia în oraşul recent eliberat de forţele guvernamentale. Încercând să sublinieze faptul că regimul pe care-l conduce este cea mai bună soluţie pentru guvernarea Siriei, al-Assad a făcut una din puţinele vizite în afara Damascului de la începutul revoltelor izbucnite în urmă cu trei ani, vizitând două mânăstiri creştine puternic afectate de desfăşurarea luptelor.
Totodată, manifestările religioase din leagănul creştinătăţii, Israel, au provocat tensiuni între autorităţile locale şi emisarul special al ONU pentru Orientul Mijlociu, Robert Serry. Acesta a acuzat autorităţile care gestionau ordinea în cadrul manifestaţiilor religioase că i-au interzis accesul, împreună cu o delegaţie de diplomaţi şi un grup de palestinieni, la ceremonia de aprindere a „luminii sfinte” în ziua de sâmbătă. Dincolo de momentul tensionat, publicaţiile internaţionale care au relatat incidentul au subliniat că, încă o dată, semnalele transmise cu privire la ajungerea unui acord de pace în cadrul negocierilor dintre Israel şi Palestina sunt tot mai pesimiste.
Nu în ultimul rând, în ziua Paştelui, discursul Papei Francisc, una dintre cele mai populare figuri ale omenirii de la preluarea pontificatului în urmă cu un an, a vizat în primul rând o serie de crize pentru care a făcut un apel de identificare a soluţiilor pentru rezolvarea acestora. Papa Francisc a amintit despre situaţiile dramatice din Ucraina, Siria, Republica Central Africană şi alte state africane, făcând un apel pentru stoparea conflictelor din aceste regiuni şi, totodată, denunţând „imensa risipă” din întreaga lume în timp ce mulţi alţi oameni sunt afectaţi de foamete.
Cea mai importantă sărbătoare religioasă a creştinătăţii a reprezentat în acest an un moment speculat atât de liderii politici, cât şi de cei care le contestă autoritatea, în vederea sprijinirii propriilor retorici. Scopul de a obţine o vizibilitate cât mai mare de fiecare dintre actorii implicaţi în acest proces a fost atins. După consumarea ritualurilor religioase şi a implantării unor mesaje cu tentă politică în această perioadă, evenimentele care se vor succeda vor confirma sau nu dacă mişcările de imagine şi-au atins scopul. Până atunci, tot ce se poate constata este că, în situaţii de criză, există încă societăţi vulnerabile la pericolul înlocuirii dialogului raţional şi a soluţiilor diplomatice cu retorica mistico-religioasă şi fanatismul spiritual.
