Pe 23 aprilie Franta a devenit cea de-a 14-a tara din lume, si cea de-a 9 din Europa care a legalizat casatoria intre homosexuali. Controversata lege, sustinuta de Partidul Socialist a fost adoptata la o diferenta de 106 voturi, cu 331 voturi pentru si 225 impotriva.
In luna februarie, Adunarea Nationala a Frantei a aprobat proiectul de lege privind legalizare casatoriilor intre persoanele de acelasi sex, facandu-se astfel primul pas important catre legalizarea mariajelor intre homosexuali. “Casatoria este contractata de doua persoane de sex diferit sau de acelasi sex”, se precizeaza in primul articol de lege, adoptat cu 329 de voturi pentru, 229 impotriva si 10 abtineri.
“Nu mai judecam oamenii dupa orientarea lor sexuala. Este o diferenta mai putin de facut astfel, este intr-adevar o mare zi pentru drepturi egale”, a spus Bruno Le Roux, un lider al parlamentarilor socialisti din Adunare. Proiectul de lege a insemnat pentru Franta cea mai importanta decizie politica luata de la abolirea pedepsei capitale din 1981.
“Suntem fericiti si mandri pentru ca am facut primul pas. Suntem pe cale sa oferim dreptul si libertatea ca fiecare sa-si aleaga partenerul pentru un viitor comun”, a declarat la momentul respectiv pentru BBC ministrul de justitie francez Christiane Taubira.
Reactiile cu privire la acest proiect de lege nu au incetat sa apara. Reprezentant al partidului Uniunea pentru Miscarea populara, Philippe Gosselin a declarat ca adoptarea acestei legi este doar inceputul unui trend , pe care Franta nu il doreste. “Astazi este acceptata casatoria si adoptia. Maine urmeaza asistarea medicala pentru a concepe copii si mamele surogat”, a subliniat acesta. In luna septembrie a anului 2012, cardinalul romano-catolic Philippe Barbarin tragea un semnal de alarma cu privire la redefinirea conceptului de familie, aratand ca o data cu acest lucru se deschide calea spre incest si poligamie.
Adoptarea legii a dus la evidentierea faptului ca influienta Bisericii Catolice in Franta este mult mai puternica decat se credea. Protestatarii, sustinuti de Biserica Catolica si de conservatori, sustin ca parteneriatele civilie pentru homosexuali acceptate deja in Franta sunt de ajuns, iar extinderea drepturilor pana la casatoria in adevaratul sens al cuvantului va duce la stangarea construirii si evolutiei societatii franceze.
La inceputul anului 2013, a avut loc una dintre cele mai mari manifestatii din ultimii zece ani, de pe teritoriul Frantei, strangandu-se aproximativ 340.000 de opozanti, conform rapoartelor politiei, in timp ce organizatorii mitingului au declarat ca au avut alaturi 800.000 de participanti. Acest protest amplu a deschis sirul regulat al protestelor, de partea ambelor parti. In data de 23 aprilie, data lansarii proiectului de lege, odata cu lasarea serii, s-au strans in fata Parlamentului sute de oameni ce au manifestat impotriva adoptarii legii, manifestatiile transformandu-se in ciocniri violente cu fortele de ordine, soldate cu victime si distrugeri materiale de-a lungul bulevardului Champs-Elysees.
“Voi continua sa merg la proteste, nu voi renunta. Actul nu este definitive inca, iar presedintele Republicii trebuie sa ne asculte. Noi suntem aici pentru a apara valorile familie. Copiii au nevoie de mama si de tata”, a declarat Claire Baron, o manifestanta in varsta de 41 de ani, mama a doi copii, informeaza BBC.
In timp ce opozantii scandau impotriva acestui act istoric, membrii comunitatii homosexuale din Franta sarbatoreau succesul in piata centrala din Paris. “ Simt o fericire imensa, gigantica”, a declarat Sylvain Rouzel. “In sfarsitt toata lumea are aceleasi drepturi. Este fantastic! Franta era depasita. A trebuit sa asteptam 14 ani de la introducerea parteneriatelor civile, pana la obtinerea dreptului de a ne casatori, cu drepturi egale pentru toata lumea. Ma simt grozav”, a mai declarat Rouzel.
Atacuri violente asupra cuplurilor de gay si chiar asupra unor oficiali ce au sustinut adoptarea legii, au avut loc in saptamanile imediat urmatoare. Lui Claude Bartelone, presedintele Adunarii Nationale a Republicii Franceze, i-au fost sparte cauciucurile masinii personale cu un pistol cu gaze. De departe cea mai proeminenta figura a opozantilor este comedianta cunoscuta sub numele de Frigide Barjot, ce a declarat ca miscarea denumita “ Un protest pentru toata lumea” va continua chiar si dupa promulgarea legii.
Desi acest proiect de lege a provocat iesirea in strada a sute de mii de protestatari ai ambelor tabere, un sondaj realizat in luna ianuarie in randul francezilor a evidentiat impartirea aproape egala a parerilor in randul populatiei, cu un mic avantaj pentru tabara ce sustine legalizarea casatoriilor in cadrul cuplurilor de acelasi sex.
Parteneriatele civile, intrate in vigoare in anul 1999, la fel de populare in randul comunitatii homosexuale, precum in randul heterosexualilor, nu permit adoptiile. Cea mai puternica opozitie, mai puternica decat legalizarea mariajelor pentru homosexuali, in Franta apare in momentul in care sunt implicati copiii. Conform unor sondaje, doar putin peste jumatatea populatiei franceze sunt impotriva adoptiilor in cadrul cuplurilor homosexuale, aproximativ acelasi procent declarandu-se pentru legalizarea casatoriilor gay. “ Aceasta controversa la care suntem martori este de fapt o manipulare, ultima incercare de a bloca valul istoriei”, a declarat Evan Wolfson, presedintele grupului activist american “Freedom to Marry”, ce si-a oferit serviciile si ajutorul francezilor pentru acest proiect de lege.
Potrivit canalului de televiziune France 24, pe data de 18 mai 2013, presedintele Frantei, Francois Hollande a promulgat legea casatoriei pentru homosexuali, dupa lungi dezbateri politice, la o zi dupa ce Curtea Constitutionala a respins plangerea opozitiei de dreapta, acest fapt fiind ultimul obstacol in fata actului ce legalizeaza casatoria si adoptia pentru cuplurile de acelasi sex.
“ Decizia a fost luata; acum este timpul sa fie respectata legea Republicii”, a declarat Francois Hollande, imediat dupa semnarea actului oficial, urmand ca prima casatorie gay sa poata avea loc dupa 10 zile de la semnarea actului oficial.
Presedintele Frantei si totodata liderul Partidului Socialist frnacez, a facut din adoptarea legii legalizarii casatoriilor intre homosexuali, principalul sau scop politic, imediat ce a fost ales in functia de conducator al statului, in anul 2012.
Liderul partidului Uniunea pentru o Miscare Populara , Jean-Francois Cope a declarat ca desi regreta faptul ca aceasta decizie a fost validata de Curtea Constitutionala, o va respecta. Un alt membru de dreapta, Herve Mariton, a oferit asigurari ca partidul va gasi cu siguranta alternative pana la urmatoarele alegeri prezidentiale ce vor avea loc in 2017, alternative “ce vor respecta mult mai mult drepturile copiilor”.
La scurt timp dupa promulgarea legii, in timp ce intreaga comunitate de gay si lesbiene de pe teritoriul Frantei sarbatorea libertatea de a se casatori, pe platforma de socializare Twitter au aparut urmatoarele mesaje homofobe: #MortAuxGay ( moarte homosexualilor) si #ilfauttuerleshomosexuels ( trebuie sa omoram toti homosexualii), mesaje ce au fost condamnate ulterior de utilizatorii platformei de socializare, precum si de comunitatea franceza.
Vicent Autin( 40) si Bruno Boileau(30) au devenit pe data de 29 mai 2013, primi homosexuali ce s-au casatorit oficial si legal pe teritorul Frantei. “ Esti de acord sa il iei de sot…?” si-a inceput discursul primarul socialist Helene Mandroux, ce a primit amenintari prin telefon, fiind avertizata sa aiva la dispozitie garzi de corp, inainte de a oficializa ceremonia ce a avut loc in sudul Frantei, la Montpellier. “Da” a fost raspunsul celor doi barbati, ce s-au sarutat in timp ce partasii la istoricul eveniment i-au felicitat prin aclamatii si aplauze.
Printre martorii care au aplaudat fervent acest eveniment a fost mama lui Autin, ce a purtat la gat o pancarta cu mesajul “Mandra sa am un fiu gay”. In discursul oficializarii relatiei dintre cei doi barbati, primarita Mandroux a subliniat faptul ca “este o zi istorica” pentru lupta impotriva discriminarii in Franta si “pentru o societate fara prejudecati sau respingeri”, sperand, in incheierea discursului ca “toata ura, violenta si divizarea in tabere” sa ia sfarsit. In juramntul sau de nunta, Autin a adaptat un citat celebru ce ii apartine lui Martin Luther King, “legea nu poate sa determine un alt om sa ma iubeasca, insa il poate opri sa ma hartuiasca”, iar partenerul sau a adaugat ca “dupa ura, este timpul sa vorbim si despre dragoste”.
Potrivit institului de sondaje francez IFOP, subiectul legalizarii casatoriilor homosexuale este secundar unor subiecte ca dezindustrializarea tarii sau indatoririle cetateanului francez. De regula, cei care sunt ingrijorati de acest subiect, sunt de acord cu legea legalizarii casatoriilor gay, ocolind insa raspunsul cu privire la dreptul de a adopta copii in cadrul acestor cupluri. Doctorul Ana P. Morgensetrn, doctoranda a Universitatii din Miami si experta in comportamentul organizatiilor sociale a acordat un interviu portalului de stiri usnews.com in care a explicat, pe scurt, curentul casatoriilor in cadrul cuplurilor de acelasi sex, precum si politizarea acestui drept in Franta.
“Tendinta de casatorie intre persoane de acelasi sex, ce este de obicei incadrata ca o problema de egalitate, le ofera cuplurilor de acelasi sex aceleasi drepturi sub acelasi nume. Desi tara a legalizat parteneriatele civile in anul 1999, subiectul mariajelor intre homosexuali a fost politizat de-a lungul ultimelor doua campanii electorale, pe de-o parte de Segolene Royal (candidatul socialist la alegerile prezidentiale din 1997) care a sustinut ca daca va castiga alegerile ar legalize aceste casatorii, iar de cealalta parte, Sarkozy s-a opus unei astfel de legi, pe toata durata mandatului sau, confirmand astfel promisiunile facute in timpul campaniei sale electorale. In aceasta conjunctura, a devenit foarte clar ca acest subiect a fost abordat doar pe perioada campaniei electorale, pentru a atrage cat mai multi oameni la urmatoarele alegeri.
In anul 2011, cererile activistilor de a amenda Constitutia pentru recunoastere casatoriilor in cadrul minoritatii homosexuale, au fost respinse de Curtea Constitutionala, care a considerat ca cea mai buna decizie cu privire la acest subiect o poate lua corpul legislativ. Importanta si popularitatea acestui subiect a crescut de-a lungul timpului, nu doar in Franta, ci in intreaga lume, mai ales datorita faptului ca partidele de stanga s-au folosit de acest subiect pentru a obtine sprijin politic, in aceste vremuri de criza economica si de scadere a credibilitatii clasei politice. Dezbaterile au continuat de la o campanie la alta, pana cand Hollande a promis ca va legaliza casatoriile cuplurilor de acelasi sex. Hollande a dus la bun sfarsit aceasta promisune, insa cu un cost politic imens. Tensiunea care sta la baza adoptarii acestei legi provine din faptul ca in Franta castoriile civile au loc conform traditiei catolice. Depasirea tendintelor homofobe si a provocarilor actuale, lansate de extrema dreapta vor necesita, si mai mult, o conducere puternica.”
Desi adoptarea acestei legi controversate a insemnat un succes rasunator pentru intreaga comunitate gay, legea are cateva scapari si nu poate oferi drepturile egale, atat de ravnite, tutror. Ulterior promulgarii legii, la sfaristul lunii mai, ministrul de justitie francez a lansat o circulara, o nota de recomandare, prin care explica tuturor functionarilor publici din tara cum se aplica noua lege adoptata. Documentul atesta faptul ca cetatenii a 11 tari intra sub incidenta legilor de casatorie din tarile lor de origine, drept urmare, cetatenii acestor tari nu se vor putea casatori cu partenerul de acelasi sex. Acest lucru este valabil chiar daca celalalt partener este cetatean francez. “ Cand o casatorie este planificata intre doua persoane de acelasi sex, iar una dintre ele este cetatean al uneia dintre aceste tari, registratorul civil nu poate inregistra casatoria”, s-a subliniat in nota oficiala. Prin urmare, oficialii trebuie sa refuze sa castoreasca aceste cupluri, trimitand situatia mai departe la un magistrat, ce va analiza si decide ce este de facut, de la caz la caz. Tarile ale caror legislatii nu recunosc mariajele persoanelor de acelasi sex, ce au loc pe teritoriul Frantei sunt: Polonia, Maroc, Bosnia si Hertegovina, Muntenegru, Serbia, Kosovo, Slovenia, Cambodgia, Laos, Tunisia si Algeria. Majoritatea tarilor sunt in mare parte foste republici iugoslave, in cadrul carora casatoria gay este interzisa, iar in conformitate cu nota ministrului de justitie, fiecare sot este supus legii tarii sale.
“Exsista in mod clar, unele contradictii juridice in czul acesti legi, dar ele pot fi depasite. Franta ar trebui sa permita uniunea, si totodata afirmarea angajamentului fata de principiul egalitatii cetatenilor in ceea ce priveste casatoria”, a declarat Mathias Audit, profesor de drept in cadrul Universitatii Quest-Nanterre-La Defense de la Paris.
Conform BBC, numerosi activisti francezi pentru drepturile homosexualilor, si-au exprimat intentia de a pune la cale o strategie comuna de a contesta aceasta exceptie de la lege. Pe internet circula, la momentul respective, o petitie, ce adunase 31.000 de semnaturi prin care se cerea ca documentul sa fie revizuit. Ministrul de justitie francez si totodata unul dintre cei mai aprigi sustinatori pentru legalizarea casatoriilor gay din cadrul guvernului Hollande, Christiane Taubira, a declarat ca este deschisa la revizuirea legii casatoriei cuplurilor de acelasi sex.
In urma adoptarii legii legalizarii casatoriei cuplurilor gay, Curtea Constitutionala a Frantei a decis si faptul ca primarii nu pot refuza sa oficializeze aceste casatorii, facand apel la propriile convingeri. Aceasta clarificare a venit in urma unei contestatii depuse de un grup de sapte primari, ce sustin ca legea incalca libertatea lor de constiinta. Intr-o decizie ce se intinde pe cinci pagini, Curtea Constitutionala a subliniat faptul ca datoria de a oficializa casatoriile intre doua persoane de acelasi sex nu este un act neconstitutional , indiferent de opiniile personale ale primarilor.
Grupul celor sapte contestatari sustin ca lipsa posibilitatii de a fi liberi sa aleaga daca participa sau nu, la un astfel de act este neconstitutional, incalcandu-se astfel Constitutia franceza. Purtatorul de cuvant al grupului, Franck Meyer, a declarat ca se va merge pana la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, argumentand ca” suntem alesii locali si avem dreptul de a exprima diversitatea de opinie in societatea franceza”, citeaza Huffington Post. Au exsistat cazuri in care primarii au refuzat sa oficializeze astfel de casatorii, insa functia lor a fost preluata de un adjunct.
In timp ce statele Europei sunt din ce in ce mai deschise la astfel de decizii, Rusia interzice propaganda homosexuala, o miscare pe care multi o vad ca o concesie acordata puternicei influiente a Bisericii Ortodoxe din Rusia. Potrivit saptamanalului german Der Spiegel, patriarhul Kiril a declarat, cu ocazia unei slujbe oficiate la Moscova, ca un stat in care o minoritate poate forta adoptarea unei legi, s-a decis pentru pacat. “ Este un simptom apocaliptic periculos(…)care inseamna ca poporul a luat-o pe calea autodistrugerii”, a subliniat oficialul rus. Aceasta declaratie a fost facuta la doar cateva zile dupa ce Marea Britanie a legalizat complet casatoriile gay.
Homosexualitatea nu se pedepseste in Federatia Rusa, insa majoritatea populatiei respinge minoritatea sexuala, iar pana in anul 1999, homosexualitatea era considerata o boala psihica. In iunie 2013, Duma de Stat a aprobat, in forma definitiva, legea care interzice persoanelor din statele unde casatoriile intre persoane de acelasi sex sunt legale, sa adopte copii din Rusia.
Anul 2013 a adus in Franta legalizarea casatoriilor in cadrul comunitatii homosexuale, desi au exsistat proteste, conflicte violente , iar intreaga comunitate a fost divizata in doua tabere, pro si contra. Prin adoptarea acestei legi, alaturi de Olanda( 1998), Belgia(2006), Spania(2005), Canada( 2005), Africa de Sud( 2006), Norvegia(2009), Suedia( 2009), Portugalia(2010), Islanda( 2010), Argentina( 2010), Statele Unite – doar pe teritoriul statelor Connecticut, Iowa, Massachusetts, New Hampshire, Vermont, New York, statul Washington, Maine, Maryland si capitala Washington – si Mexic – doar in capitala federala Mexico-, Franta devine una dintre tarile lumii ce accepta si oficializeaza casatoriile intre persoanele de acelasi sex, urmata la scurt timp in aceasta decizie si de Marea Britanie.
Potrivit BBC, in octombrie avusesera deja loc 600 de casatorii intre persoane de acelasi sex pe teritoriul Frantei.