Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Statutul Irakului a atins în 2014 un punct critic. Se mai poate vorbi de existența unei singure națiuni sau mai degrabă de o confederație a trei pseudo-state care se războiesc pentru independență: statul kurzilor, califatul „negru” al insurgenților suniți (cunoscut până la data de 28 iunie sub numele de Statul Islamic din Irak și Levant) și Bagdad? Elita politică din Irak și marile puteri ale lumii și-au concentrat atenția pe formarea unui nou guvern care să restabilească ordinea în zonă, dar ar putea fi deja prea târziu pentru o astfel de mișcare, precizează Reuters.
Controlul guvernamental, redus semnificativ
Cea mai gravă criză din regiune a izbucnit în urmă cu o lună, când luptătorii suniți au invadat nordul țării. Forțele kurde au profitat de această ocazie pentru a mai face un pas spre mult dorita independență și au pus stăpânire pe orașul Kirkuk și pe câmpurile petroliere din împrejurime, lăsându-i guvernului șiit doar capitala și regiunea predominant șiită din sud. Amânarea formării unui guvern de la alegerile parlamentare din aprilie și depășirea forțelor armate ale statului de grupările militare șiite nu dovedesc decât fragilitatea instituțiilor naționale. Incapacitatea guvernului de a recupera orașul sunit Falluja (aflat la 30 de kilometri de Bagdad) din mâinile insurgenților șiiți este un exemplu concret în acest sens. Guvernul trebuie să protejeze și să izoleze minoritatea sunită din calea forțelor armate ale califatului islamic dacă dorește un progres în sensul restabilirii ordinii.
Destrămarea unui stat creat cu forța
„Este probabil cea mai serioasă criză de la fondarea statului Irak încoace și prima dată când integritatea teritorială a unui stat este pusă în joc”, a declarat Ali Allawi, ministru în ambele guverne formate de la înlăturarea lui Sadam Hussein de la putere de Statele Unite în 2003. Istoria Irakului începe încă de pe vremea așezării vechilor civilizații de-a lungul râurilor Tigru și Eufrat, însă statul din ziua de astăzi este o fuziune a fostelor provincii otomane Basra, Bagdad și Mosul, care au rezultat după dezmembrarea imperiului în urma Primului Război Mondial.
Arabii suniți și șiiți din Irak au prea puține lucruri în comun ca să mai poată accepta apartenența la același stat, iar kurzii, persecutați încă de pe vremea lui Sadam Hussein, văd existența unui stat unit ca pe o idee și mai puțin plauzibilă. Liderul Consiliului Național de Securitate al kurzilor, Masrour Barzani, a comentat: „Irakul este un stat eșuat și artificial. Nu s-a format din dorința oamenilor care îl populează, care au fost de fapt forțați să conviețuiască.” Acesta consideră că Bagdadul este vinovat pentru eșecul unității statale a Irakului și este un susținător fervent al independenței kurde: „Nu cred că niciun om pe lume care poate să judece are pretenția ca populația kurdă să accepte să trăiască și să colaboreze într-o țară cu o organizație teroristă”, făcând referire la insurgenții SIIL.
Eșecul politicienilor
Emma Sky, consultant politic britanic al comandantului forțelor internaționale aflate sub conducerea SUA în Irak între 2007 și 2010, afirmă: „Irakul nu se poate prăbuși așa de ușor. Nu există posibilitatea unei divizări pe cale pașnică, dat fiind că granițele nu sunt bine delimitate în cadrul statului. Divizarea de orice fel presupune un masacru atroce și un proces de epurare etnică.” Prim-ministrul șiit, Nouri al-Maliki, i-a îndemnat pe irakieni să reziste în fața tentației de separare, ce ar duce la dezbinarea unui întreg stat, însă criticii afirmă că premierul însuși este o forță care intrigă la dezbinare. Conform lui Sky, criza din Irak nu a fost declanșată de conflicte mocnite ce își au originile în Antichitate, ci de un eșec din partea liderilor politici.
Politicienii suniți nu au oferit multe alternative de rezolvare a crizei, în principiu pentru că influența lor în zonele sunite ale Irakului este nesemnificativă în comparație cu cea a forțelor SIIL. Principalele provincii sunnite din vest și nord s-ar putea bucura de aceeași autonomie obținută de provinciile kurde în nord-est, dar chiar și procesul de începere a negocierilor în acest sens, negocieri pe care Bagdadul le-ar bloca în mod cert, are nevoie de o nouă organizare politică. Fanar Haddad, profesor universitar și scriitor pe tema conflictelor din Irak, consideră: „Tot auzim că Irakul se va destrăma încă din 2003, însă nu m-am gândit vreodată că Irakul arab va pieri. În ziua de astăzi, cred că șansele stabilirii unui Irak unit, fie el doar arab, sunt din ce în ce mai slabe.”
Un singur lucru e cert: totul depinde de reorganizarea politică. Aceasta ar fi singura cale prin care s-ar face un pas înainte spre oprirea destrămării oficiale ale unui stat, ce a reprezentat un adevărat punct de foc pe mapamond de-a lungul ultimelor decenii.
