Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Despre alte mame, debut “de gasca”, independent (fara sprijinul CNC-ului), gandit si configurat minimalist, este o incercare ingenua de realizare a unui cinema personal, propriu debuturilor, intr-o faza mai mult sau mai putin incipienta inspirarii lui dintr-o alta experienta, in care tocmai scopul aderarii sale la la finala (si singura) rasturnare de ordin epic constituie “fractura” neaderenta si la situatii si la personaje, dovedind, asadar, ca “un punct de plecare” (aici, un factor exterior alaturat naratiunii intr-un mod estetic strident) in realizarea unui film ar trebui sa ramana cel putin la un nivel insinuant, nu definitoriu.
Dincolo de imitarea unei realitati personale (reusita, de altfel, intr-o transfigurare conventionala lenta si liniara) regizorii-scenaristi Mihai Ionescu si Tiberiu Iordan, carora li se alatura in scriitura si Silviu Geamanu, nu surprind decat in trei scene de tip documentar ambianta garii, a forfotei si dinamismului ei, in filmul in film, “despre oameni care asteapta”. Astfel structura imbietoare de cine-verite sugerata de sinopsis este cat se poate de falsa. In schimb discutiile personajelor despre mame – ale lor si ale altora – presarate de scenariu in interactionarile lor, pe durata intregii nopti, in capatul peronului, in timp ce filmarea documentarului se face aproape exclusive din off, nu sunt piloni dramatici, contrar intentiilor, ci reusesc sa creeze oportunitatea unor oameni de a-si aminti importanta anumitor episoade din viata lor, intr-un calculat si perpetuu demers introductiv finalului, insa, impropriu si gonflat. Foarte responsabili se dovedesc Mihai Ionescu si Tiberiu Iordan si pe plan regizoral – fireste, in limitele viziunii lor asupra naratiunii propuse : cadre atent construite ce-si dispun de cele mai multe ori protagonistii in acelasi plan (reducand individualismul in favoarea filmarii unui grup consacrat unitar, omogen) ; picturalitatea imaginii secventelor nocturne, pe peron, in cateva randuri ; claritatea adancimii de camp.
Dar chiar si dezicandu-se ideii “de serie” (in fond, refuzand patetismul falsilor eroi si falselor principialitati prin cel de-al doilea nivel narativ, fatalmente memorabil, filmul reflecta o unda de originalitate!) si adjudecandu-i fara indoiala umorul (secventa bancurilor cantate de un vagabond si cea a incercarii traducerii injuraturilor din romaneste in engleza, sunt delicioase), Despre alte mame pluteste undeva deasupra timiditatii realizatorilor de a-si fi facut filmul altfel si ingenuitatea tratarii unor coordonate scenaristice dragi lor, raspunzand astfel cu un implacabil “pentru ca…” in eventualitatea unei legitime intrebari “de ce ?”.
