Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
In 1998, India a detonat inca o bomba atomica. Comunitatea internationala a luat, partial, pozitie si a condamnat actul statului asiatic, impunand sanctiuni economice. Pakistan, aflat intr-un vechi conflict cu India, pentru a-si demonstra capacitatile militare, a detonat la randul sau o alta bomba atomica in regiune. Cu alte cuvinte, testul nuclear indian a subminat stabilitatea regionala si continentala. Opiniile internationale au dezaprobat ambele teste, dar atat India, cat si Pakistan au declarat triumfator ca au devenit membre ale cercului elitist nuclear. SUA a contrazis afirmatia explicand ca doar cei cinci membri ai Consiliului de Securitate care au dezvoltat capacitati nucleare pentru a pune capat razboiului mondial sau in perioada imediat urmatoare sunt membrii legitimi ai elitei nucleare. SUA a facut apel la India si Pakistan sa-si dovedeasca intentiile pasnice semnand Tratatul de Interzicere al Testelor Nucleare.
Testele nucleare nu mai sunt de mult privite drept surprize totale. In cursa lor de a-si achizitiona arme de distrugere in masa, natiunile fura, inseala si mint pentru a-si atinge scopul, iar sume imense se investesc pe inalte tehnologii ale spionajului pentru a prevesti cu mult inainte orice posibilitate de aventurism nuclear. In cazul Indiei aceste eforturi au dat gres. Inainte de a detona cinci explozii nucleare, India a camuflat in mod deliberat planurile sale si a indus in eroare comunitatea internationala. Pe langa aceasta a existat si o superficialitate cu privire la citirea intentiilor indiene. Socul este cu atat mai mare cu cat epoca proliferarii nucleare parea ca luase sfarsit. Dar acum intrebarea este: ce tara isi va etala aptitudinile nucleare in viitorul apropiat? Pakistan a fost desigur motivata sa o faca. Ne apropiem oare de cosmarul unei alte curse a inarmarii?
Istoria invierii puterii nucleare in India incepe in decembrie 1995, an in care cabinetul primului ministru Narasimha Rao pregateste un test nuclear subteran in momentul in care satelitii americani spionau desertul Thar in Rajasthan, in apropierea granitei pakistaneze si capturau imagini despre niste cabluri ce coborau in subteran in zona Pokhrtan. Administratia Clinton trimite o comisie pentru a dezbate problema confruntand guvernul indian cu dovada fotografiilor luate prin satelit. Rao este determinat sa renunte la test. Cu toate acestea, cercetatorii atomici continua sa studieze clandestin posibilitatea efectuarii testului mascand abil activitatile lor la Pokhran.
In mai 1996 partidul nationalist hindu, Bharatiya Janata, castiga puterea, iar primul lucru pe care premierul Atal Bihari Vajpayee planuieste sa-l faca este sa duca la indeplinire testul nuclear anulat. Acesta face din revendicarea nucleara un punct fundamental al platformei ideologice a partidului sau si depune eforturi pentru grabirea executiei testului cu toate ca cercetatorii il informeaza ca va dura cel putin o luna. Dar pana sa duca planul la indeplinire, dupa numai 13 zile, cabinetul sau cade. Doi ani mai tarziu Vajpayee se reintoarce ca premier. De data asta conduce intr-o coalitie alcatuita din mai multe partide, 17 la numar, unele cu puncte de vedere contrarii. Acestea aveau pozitii diferite in aproape toate situatiile cu exceptia uneia. Doreau sa transforme India dintr-un stat cu o pozitie internationala incerta intr-o putere nucleara deplina.
India nu se afla la prima incercare de acest gen. „Buddha cel zambaret” a fost prima explozie a unui test nuclear efectuata in India pe 18 mai 1974 la Pokhran. A fost, de asemenea, primul test nuclear confirmat de catre o natiune in afara celor cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite, elaborat si executat cu nici un ajutor sau de asistenta straina. Vajpayee este determinat sa indeplineasca ceea ce noua guverne nu au indraznit din 1974 sub Indira Gandhi. La prima vedere, punerea in aplicare a planului nuclear va determina sanctiuni economice dure asupra Indiei. Vajpayee fixeaza data testului la 11 mai odata cu aceeasi sarbatoare budista cand detonarea din 1974 a avut loc.
Premierul nu face nici un secret din intentiile sale marete. La preluarea mandatului, el declara in mod deschis ca India va adopta promisiunea manifestului Partidului Bharatiya Janata „de a exercita optiunea de a instala arme nucleare” in favoarea apararii nationale. Ziarele indiene abunda in relatari ce anticipeaza noile obiective ale acestui guvern.
Administratia Clinton si Congresul Statelor Unite iau in serios amenintarile, desi sunt preocupati pe moment de alte subiecte. Multi sunt preocupati de modalitatile de patrundere in pietele protejate indiene.”Vom spune indienilor ca preferam sa nu punem in discutie subiecte dificile ca proliferarea nucleara si sa ne concentram in schimb pe comert”, afirma Gary Millhollin participant la Proiectul Controlului Armelor Nucleare al Universitatii Wisconsin. Putem astfel sa observam ca preocuparea comunitatii internationale pentru identificarea si mentinerea unor modalitati de a obtine si creste avantaje economice creaza premisele unei erori des intalnita in istoria recenta. Vorbesc aici despre absenta interventiei atat de necesare in momentul aparitiei unei crize de securitate la nivel regional sau international. Celebra este „indiferenta” Frantei si Marii Britanii fata de evolutia Germaniei Naziste.
India observa de asemenea atitudinea sovaitoare a Washington-ului in a critica China, care reprezinta o alta piata atragatoare pentru americani si care continua sa vanda echipament balistic Pakistanului. Cursa inarmarii a crescut in Asia de Sud, iar „Statele Unite nu depun suficient efort pentru a incerca sa o controleze” afirma Henry Sokolski, expertul Pentagonului in proliferare in perioada administratiei Bush. Echipa pentru nonproliferare a lui Clinton se concentra pe reducerea numarului rachetelor rusesti, neglijand armele nucleare din statele problematice ca Iran, Irak, Coreea de Nord si Libia. Amenintarea conflictului nuclear dintre India si Pakistan este vazuta ca o problema veche.
Washington-ul se concentreaza pe declaratiile publice pro-nucleare ale lui Vajpayee, multumindu-se cu asigurari in privat ca guvernul indian nu s-a angajat in cursa inarmarii sau cel putin nu inaintea unei evaluari profunde a strategiei sale de aparare. Pakistanul devenise ingrijorat de tonul nationalist agresiv al oficialitatilor de la New Delhi.
Pe 6 aprilie, Islamabadul testeaza prima racheta cu raza scurta de actiune numind-o Ghauri, dupa cuceritorul mahomedan din secolul XII care a infrant armata ultimului rege de la Delhi, Prithviraj Chauhan. Prithvi este de asemenea numele rachetei indiene pentru sarcini grele. Cu o bataie de 930 de mile, Ghauri putea atinge tinte indepartate din inima statului indian putand transporta incarcatura nucleara.
O saptamana mai tarziu, la sosirea sa in India pentru a pune bazele apropiatei vizite a lui Clinton, ambasadorul american Bill Richardson ofera avertismentele obisnuite sugerand ca India sa practice „rezervat” programul sau nuclear fara „actiuni provocatoare.” Ministrul Apararii George Fernandes il asigura pe Richardson ca New Delhi nu va actiona imprudent devreme ce este inca implicata in revizuirea politicilor. Primul ministru pakistanez Nawaz Sharif trimite la inceputul lui aprilie o scrisoare dura catre Clinton avertizand: „avem toate motivele de a crede ca declaratiile strategice indiene implica un pas urias catre o politica nucleara operationala.”
Autoritatile americane percep gestul drept o alarma falsa si o ignora. Intre timp, cercetatorii si inginerii se mutau din laboratoarele lor catre zona din desert destinata testelor nucleare in Rajasthan. Au calatorit schimband trenurile si folosind nume false pentru a scapa de orice posibila urmarire. Au spus familiilor lor ca au in New Delhi intalniri de rutina si nu pot raspunde la telefon. Ajunsi la Pokhran cei o suta de oameni au lucrat in liniste. Orice tulburare sau graba in zona ar fi fost observata de catre sateliti.
Puturile cu o adancime ce depasea 200 de metri unde vor fi aruncate 5 dispozitive nucleare erau deja sapate inca din anii ´90 si de asemenea existau atat cablurile cat si instrumentele necesare. Printr-un noroc, furtunile sezoniere au maturat urmele autovehiculelor. In fiecare zi, cercetatori indieni ai spatiului calculau cat de mult o „pata oarba” a celor mai avansati sateliti Lacrosse and KH-12 va dura pentru inginerii din zona Pokhran.
