Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Ideologiile sunt la origini constructii si expresii cu semnificatie simbolica, cu o perspectiva orientata catre societate ca intreg. Scopul acestor constructii este de a antrena si a mobiliza masele spre anumite obiective, combatand alte orientari alternative. Specific fiecarei ideologii este pretentia de a detine adevarul absolut!
Desi multe dintre ele se vad organizate ca sisteme logice solide, caracteristica lor particulara este aceea de ambiguitate. Acesta este un minus care a favorizat o conotatie peiorativa a conceptului de ideologie. Ambiguitatea favorizeaza o fragilitate a acestor constructii si le confera deseori statutul de instrumente de manipulare.
Istoria conceptului de ideologie este in fapt istoria tensiunii dintre doua tabere. Prima dintre ele sustine ca poate construi o stiinta pe baze obiective, iar cealalta respinge ca imposibila existenta unei perspective obiective autentice.
Spre sfarsitul secolului XVIII, Desutt de Tracy sustine noutatea unei stiinte a ideilor care sa fundamenteze toate celelalte discipline, o ideologie. Era de parere ca primatul ratiunii, pe langa metafizica si religie, ar remedia erorile si neajunsurile societatii umane. Rezultatele aplicarii ideologiilor in secolul XX, pentru revolutionarea sistemului social, au condus la alte rezultate decat la cele asteptate de creatorii lor. Prin urmare, conceptul a suferit o metamorfoza de sens in circumstantele aplicarii lui la realitatile sociale.
La perspectiva rationalista a lui Tracy se adauga pesimismul empirismului anglo-saxon. Empiristii vad adevarul ca un corespondent al realitatii, care poate fi abordat contemplativ. Cealalta perspectiva, initiata de intelectualii germani, propune realizarea adevarului decat contemplarea lui. Aceasta debuteaza cu Hegel si Marx ajungand la Mannheim si Habermas. Astfel, cadrul social nu mai este privit ca unul omogen, stabil, ci unul al tensiunilor, al conflictelor care impun o schimbare perpetua.
Traditia marxista se adreseaza acelora care vor sa evite ideologiile, cautand indivizi predispusi natural catre perspectivele de gandire non-ideologice. Astfel, daca ideologia presupune idealismul, marxismul este materialist. Marx condamna ideologia ca fiind parte din strategia capitalista de dominatie asupra maselor proletare. Prin urmare, dupa ce Napoleon acuzase ideologia de obscuritate si de ruperea ordinii traditionale pentru a raspunde criticilor liberale din vremea sa, Marx ii intareste sensul peiorativ.
Critica marxista se indreapta atat asupra religiei cat si asupra etatismului hegelian, pentru a face loc materialismului istoric. Investigatia nu trebuie sa porneasca de la constiinta umana, ci de la nevoile materiale ale individului raportate la realitatile sociale. Diviziunea muncii si proprietatea privata sunt sursele de tensiuni si clivaje sociale. Aceste tensiuni vor polariza din ce in ce mai mult societatea intre capitalisti si proletari. Burghezia capitalista impune o descriere armonioasa asupra lumii pentru a ascunde aceste contradictii. Tocmai aceste idei care incearca sa ocoleasca realitatile sociale sunt considerate de Marx ca ideologice. Prin urmare, chiar daca fiecare clasa isi elaboreaza un sistem de idei, ideologie poate fi considerat numai acel sistem care apartine clasei conducatoare. Asadar, prin ideologie, se impune o distorsionare voita asupra societatii. Ulterior, in prefata editiei din 1859 a „Criticii Economiei Politice”, Marx considera ca toate ideile practice, chiar si socialismul, apartin ariei ideologiilor. Dar nu si-a vazut lucrarile ca fiind ideologice, alimentand mai mult imaginea stiintifica a lor.
Berstein, in schimb, califica marxismul ca ideologie. Apoi, Lenin vedea in marxism tot o ideologie, dar in sens pozitiv, fiind mobilizatoare a maselor proletare. Ideologia trebuie promovata de revolutionarii de profesie pentru a trezi constiinta proletara. Lenin catalogheaza marxismul ca ideologie stiintifica a carei utilitate este justificata de realitatile obiective.
Intelectualul marxist Geörg Lukács sporeste rafinamentul viziunii asupra ideologiei, iar Althusser considera marxismul o culme a stiintelor, singura stiinta autentica. Atat Max Weber cat si Émile Durkheim au determinat orientarea non-marxista a ideologiei1: Weber nu uzeaza termenul de ideologie, dar se inscrie in demersul lui Tracy prin perseverenta cautarii unei abordari obiective asupra realitatii. Vede posibilitatea unei stiinte sociale si crede in utilitatea ei, dar considera ca nu poate fi construita pe baze absolut obiective. Durkheim dimpotriva, se inscrie in traditia obiectivista si vede o contradictie fundamentala intre ideologie si stiinta. Daca ideologia este un instrument pentru cucerirea puterii, stiinta este un demers obiectiv pentru studiul realitatii. Inclinatia spre demersul obiectiv si respingerea subiectivitatii, dezvolta o perspectiva care va fi centrala in abordarea sociologica a ideologiei in perioada postbelica in spatiul occidental: „Daca gasim un criteriu obiectiv, inerent faptelor insesi, care sa ne permita sa distingem in mod stiintific sanatatea de boala in diversele ordine ale fenomenelor sociale, stiinta va fi in stare sa lumineze practica, ramanand in acelasi timp fidela propriei sale metode.” 2
Karl Mannheim incearca sa construiasca o teorie care sa surprinda toate aspectele conceptului de ideologie. Mannheim respinge stiintele bazate exclusiv pe ratiune sau natura. Astfel teoria ideologiei devine o sociologie a cunoasterii. Adica instrumentul de lupta a unui partid se transforma in metode de cercetare. Aceasta sociologie a cunoasterii investigheaza realitatile sociale prin prisma unui sistem ideologic pentru ca numai in acest sens putem intelege specificitatea grupurilor sociale. Neajunsul teoriei lui Mannheim este acela ca sfarseste in relativism.
Karl Popper sustine ca ideologia nu atinge rigoarea unei stiinte in care verificarea valorii de adevar se face prin demers empiric. Faptele sunt acelea care verifica o teorie stiintifica. Astfel, un enunt stiintific trebuie sa formuleze predictii care se verifica in mod real. Ideologiile nu satisfac aceasta exigenta, fiind constructii care aluneca spre irationalism. In metodologia sa, ii critica pe Platon, Hegel, Marx. „Pare insa improbabil ca Hegel ar fi devenit vreodata cea mai dintai figura din filozofia germana daca n-ar fi avut in spate autoritatea statului prusac.” 3
Daniel Bell, Raymond Aron, Seymour Martin Lipset, prin analiza totalitarismelor avanseaza ideea sfarsitului ideologiilor. Este adevarat ca raportat la empiric sau la stiintific, conceptul de ideologie poate fi combatut. Cu toate acestea, discutiile despre ideologii exista pentru ca nu sunt lipsite de importanta atat pentru mase, cat si pentru intelectuali.
Hannah Arendt, in studiul fenomenului totalitar identifica in ideologie logica unei idei: “O ideologie este aproape literal ceea ce indica denumirea: logica unei idei… Ideologiile pretind cunoasterea misterelor intregului proces istoric – secretele trecutului, urzelile prezentului, nesigurantele viitorului – datorita logicii inerente a ideilor acestora.” 4
Desi in cele mai multe cazuri, distinctia intre teoria stiintifica si ideologie prezinta ambiguitati, concluzia este aceea ca nu exista o sinonimie intre cele doua. Confuzia este sporita de cei care adopta ca premisa pentru programele lor ideologice diferite argumente de factura stiintifica. Prezenta argumentului darwinist in ideologia nazista este un exemplu in acest sens. Apoi, chiar oamenii de stiinta in cercetarile lor pot fi influentati de anumite convingeri ideologice.
1 Max WEBER, Teorie si metoda in stiintele culturii, Ed. Polirom, Iasi, 2001, p.27
2 Émile DURKHEIM, Regulile metodei sociologice, Ed. Polirom, Iasi, 2002, p.85.
3 Karl POPPER, Societatea deschisa si dusmanii sai, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2005, p.42.
4 Hannah ARENDT, Originile Totalitarismului,Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994, p.451.
