Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
După ce a controlat cu stricteţe vieţile cetăţenilor săi timp de mai bine de 6 decenii, regimul din Coreea de Nord începe să dea unele semne de slăbiciune, în timp ce mărturii ale unor oameni din cea mai izolată ţară din lume relatează despre modul de viaţă absurd pe care Phenianul încearcă să-l impună şi cum tot mai mulţi nord-coreeni se arată nemulţumiţi de noua conducere a statului, scrie The Guardian.
Timp de 6 decenii, Coreea de Nord a fost și este o țară totalitaristă care controlează nu numai fiecare mișcare a cetățenilor, ci și viețile lor. Un astfel de exemplu este familia lui Chae Un-ee. Dacă au noroc, soțul sau copiii săi se strecoară neobservaţi dincolo de un râu care constituie totodată şi graniţa cu China, în apropierea unor stâlpi de telefonie mobilă, pentru a o suna Chae. Însă convorbirile durează doar câteva secunde, pentru că există riscul ca aceştia să fie prinşi de autorităţi.
“Vorbim doar cât să ne auzim vocile, să ştiu că e totul bine cu ei. Dacă nu mă primesc un telefon de la ei, mă îngrijorez, pentru că acolo situaţia este foarte tensionată”. “Acolo” înseamnă Coreea de Nord. Chae – al cărei nume adevărat a fost păstrat secret de reporterii de la The Guardian – nici măcar nu este disidentă și nici dezertoare, este doar o mamă care lucrează în China pentru a-și putea întreține familia. Însă până și faptul că lucrează în țara aliată Coreei de Nord ar putea să rezulte într-o pedeapsă dură.
Mass media de la Phenian descrie națiunea ca fiind asaltată de forțe ostile, dar care stă unită în devotamentul pentru lideru acesteia, Kim Jong-un. În realitate, sursa principală a succesului sistemului din țară, și anume încrederea poporului, a scăzut, după cum au spus nord-coreeni intervievați în China. ,,Acum douăzeci de ani, situația Coreei de Nord era mult mai bună. Viața era liniștită și oamenii nu aveau păreri rele despre țară, însă acum toată lumea este supărată,” a spus Chae, care are 50 de ani. Şi cuvintele altor nord-coreeni infirmă părerile potrivit cărora regimul de la Phenian reuşeşte să îşi impună propaganda: “Bineînţeles că nimeni nu crede (regimul – n.r.). Cei care spun că vor o viaţă mai bună în Coreea de Nord, cred că doar mint. Oamenii îşi spun: <<Dacă ai să crezi, nu vei avea parte decât de suferinţă>>”.
În ultimii ani, o parte din cei 25 milioane de locuitori din Coreea de Nord au plecat în China, de obicei pentru a lucra ilegal, cu scopul de a se reîntoarce apoi la familiile lor. Uneori, ei speră să își găsească refugiu în Coreea de Sud. Majoritatea dintre ei se duc în Yanji, nordul Chinei, o zonă cu un important contingent de nord-coreeni.
Lucrând ca menajeră, Chae câstigă până la 2000 yuani (circa 300 de euro) pe lună, îndeajuns încât să își întrețină familia timp de 4 luni. Cei intervievați și-au exprimat invidia lor asupra bogăției Chinei: bucătărie modernă, foarte mult orez, resurse nelimitate de gaze și electricitate.
Pentru nord-coreeni cu care reporterii The Guardian au stat de vorbă., cel mai mare șoc este libertatea. China are unul din cele mai largi și sofisticate sisteme de cenzură, prin care poate să-i trimită la închisoare pe protestatari și disidenți, însă tot în China poţi folosi internetul pentru a vedea filme străine. Ai voie să te îmbraci cu ce vrei tu sau chiar să călătorești în străinătate. Poți să te plângi de autorități vecinilor fără să îți fie frică că vei fi prins. ,,Cea mai mare diferență este că aici ei respectă drepturile omului. Poți să vinzi ce vrei și să călătorești în alte țări și să faci ceea ce vrei, totul este liber aici. Nu există control asupra noastră,” a mai adăugat Chae.
În anii ’60 ai secolului trecut, Coreea de Nord era o ţară mai bogată decât vecinii săi. Într-o eră a autoritanismului asiatic, controlul politic se exercita mai puţin pregnant. Chiar şi acum, nord-coreenii în etate îşi aduc aminte de vremurile când se spunea că este o “binecuvântare” să fii nord-corean. Dar, între timp, economia a început să scadă, iar foametea din anii ’90, în urma căreia sute de mii de oameni au pierit, a anulat speranţele unei redresări.
Cu toate acestea, după aproape două decenii de vremuri teribile, primele semnale ale unei îmbunătăţirii a vieţii, atât cât se poate afirma acest lucru, încep să se vadă. “Acum o vreme, trupurile oamenilor morţi de foame zăceau pe strazile din Phenian, acum există ambuteiaje pe bulevardele capitalei”, afirmă Andrei Lankov, de la Universitatea Koomkin din Seul. Acesta susţine că părerile tot mai critice ale nord-coreenilor la adresa regimului au apărut deoarece aceştia se pot concentra acum şi pe alte probleme decât supravieţuirea imediată. “În 2007 sau 2008, a devenit clar că atitudinea oamenilor a început să se schimbe”, susţine şi Chae. “Înainte, oamenii spuneau multe lucruri rele despre Coreea de Sud, acum nu se mai întâmplă asta…Oamenii au început să afle cum este lumea defapt…au văzut filme făcute în străinătate şi despre cum este viaţa acolo, iar mulţi au călătorit peste hotare şi au povestit după ce s-au intors cum este viaţa acolo”, a mai spus aceasta. Chae şi-a amintit cum a văzut în doar trei zile, pe ascuns, o întreagă serie de 40 de episoade ale unui serial sud-corean, acoperindu-şi ferestrele şi pereţii cu pături pentru ca nimeni să nu ştie ce se întâmplă în apartamentul ei. Între timp, cenzura mass media a ajuns şi în regiunea sa, iar acum zona unde aceasta locuia nu mai are acces la electricitate.
Mulți sunt de părere că reforma dezastruoasă a monedei din 2009 a produs neliniștea poporului. Preţurile au crescut în ritm accelerat, iar oameni au fost nevoiţi să renunțe la economiile lor. După aceasta, a urmat execuția ,,trădătorului tuturor timpului” Jang Song-thaek, unchiul lui Kim Jong-un, care i-a terifiat pe nord-coreeni de rând. Frica a menținut regimul, chiar dacă încrederea în acesta a scăzut. Un raport ONU privind drepturile omului, realizat în martie, a acuzat Coreea de Nord de multe atrocități precum ,,crime, sclavie, tortură, încarcerari, violuri, avorturi forțate și alte violențe de natură sexuală.” Ambasadorul Coreei de Nord al ONU a replicat dur şi a cerut statelor care au criticat Phenianul ,,să își vadă de treburile lor” , declarând că minciunile și forțele ostile au alterat părerile comisiei.
Andrei Lankov este de părere că dacă guvernul ar accepta reforma economică, situația s-ar putea îmbunătăți, dar nu va mulțumi oamenii care au văzut stilul de viață din China. Chiar și așa, el a subliniat faptul că Uniunea Sovietică a supraviețuit multe decenii după ce a apărut nemulțumirea poporului. Hazel Smith, expert de la Universitatea Central Lancashire, a spus: ,,Eu cred că fisurile din sistem nu reprezintă populația, ci elita, iar noi încă nu știm multe despre ce interese se află la mijloc și cu cine și cine are de pierdut sau de câștigat de pe urma acestora.” Între timp, însă, oamenii obişnuiţi pot doar să privească și să aștepte o schimbare. “Mă întreb cum vor arăta lucrurile în viitor; dacă vor fi mai rele sau se vor îmbunătăţi un pic? Cred că doar se vor înrăutăţi”, spune Kim Myong-eul. “Există un conflict cu restul lumii, iar oamenii sunt controlaţi. Avem nevoie de libertate pentru a face lucrurile mai bune”.
