Combaterea practicii mutilării genitale a femeilor pare să dea roade în Franţa, în timp ce ţări precum Marea Britanie se confruntă cu probleme în combaterea acestui obicei traumatizant provenit din culturile africane, relatează The Guardian.
Recent, două fete care urmau să fie trimise la Londra de părinţii lor pentru a li se aplica mutilarea genitală au fost salvate cu ajutorul poliţiei şi a activiştilor care luptă împotriva acestei practici, considerată barbară. Aceştia au aflat de la prieteni ai familiei implicate şi care se opun practicii că fetele, în vârstă de şase ani, urmau să treacă prin această traumă odată ce ajungeau în Anglia.
Mutilarea Genitală la Femei, sau FGM, este considerată o infracțiune ce poate fi pedepsită cu până la 20 de ani de închisoare. Această lege se aplică părinților care își obligă copiii să treacă prin această procedură, adulților care supraveghează procedura și persoanei care comite actul în sine.
De asemenea, legea se aplică indiferent de țara în care această operație a avut loc, atât timp cât este vorba de copii care au crescut în Franța. Din 1988, când a fost condamnate primele persoane implicate într-un caz de mutilare genitală, datorită legii au fost arestate mai multe persoane, unele înainte ca aceste acte să fie comise, altele, în cazuri mai nefericite, după ce efectuaseră deja mutilarea.
Linda Weil-Curiel este una din avocații ce luptă împotriva FGM, având în prezent peste 40 de cazuri, majoritatea încheiate cu condamnarea făptașilor la închisoare. Acesteia i se alătură medici care sunt antrenați să recunoască semnele mutilării genitale și să anunțe autoritățile. Deși comunitățile din Africa au fost împotriva persecutării practicanților FGM, oameni precum doctorița Emmanuelle Piet își exprimă clar dezaprobarea față de această practică. Aceasta declară că o astfel de practică este o crimă ce nu poate fi scuzată în numele ideii de „obicei cultural”.
Gillette-Faye, membră a mișcării Gams, care a ajutat la împiedicarea cazului menționat anterior povestește câteva detalii. În primul rând, părinții proveneau dintr-o cultură în care FGM este atât de bine înrădăcinată încât aceștia credeau că fac celor două fetițe un bine. În al doilea rând, părinții erau oameni obișnuiți, inteligenți, culți și bun profesioniști. Deși părinții nu au recunoscut că își trimeteau copii pentru a fi mutilați, membrii grupului au reușit să afle că urmau să fie trimise la o clinică specializată in astfel de proceduri.
Mulțumită metodelor folosite, în Franța cazurile de MGF sunt aproape inexistente. Aceste metode implică o combatere prin trei moduri: educație împotriva acestei practici, denigrarea publică a celor ce practică FGM și pedepsirea vinovaților cu închisoarea.
Deși există persoane care reușesc să evite această lege, cazurile sunt rare. Activiști împotriva acestor practici, precum Gillette-Faye își exprimă mânia față de guvernul britanic care eșuează în combaterea FGM. Aceștia sunt de părere că, dacă părinții nu pot fi convinși prin vorbe, ei trebuie pedepsiți, iar această practică nu trebuie tolerată de dragul conceptului de „multiculturalism”. Chiar și fostul ministru de justiție al Franței și-a exprimat punctul de vedere pe această temă și a declarat, fără ocolișuri că „această mutilare este un abuz serios și violent al femeii. Nu poate fi justificat în nici un fel. Mutilarea genitală a femeilor este o crimă”.