Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Specializarea în epidemiologie este una relativ rară în peisajul medical. Despre aceasta și termenul cel mai des conectat cu ea – epidemia – aflăm din materialele de știri alarmante atunci când izbucnește un focar de infecție cu potențial de a se extinde asupra unui număr însemnat de indivizi.
În ultimii ani, alertele generate de extinderea cu rapiditate a gripei aviare sau porcine au ținut capul de afiș al știrilor internaționale, o serie de virusuri provocând decese necondiționate de granițele trasate de oameni. Într-o perioadă în care asistăm la cele mai facile modalități de călătorie din istoria omenirii, transmiterea bolilor infecțioase și declanșarea unor epidemii pot ajunge mai ușor ca niciodată să capete un caracter global. Cea mai recentă amenințare o constituie, evident, epidemia de Ebola izbucnită în vestul Africii, în luna februarie a acestui an. Cazurile s-au înmulțit rapid, iar din Guinea, acestea s-au extins spre Sierra Leone și Nigeria, însă au părăsit deja zona africană, înregistrându-se un deces și în Spania, acolo unde un preot infectat cu virusul mortal a fost transportat după ce îl contactase tot pe continentul african.
Organizația Mondială a Sănătății a declarat o urgență internațională în privința Ebola, o serie de state africane și-au închis granițele, iar mai multe companii aeriene și-au anulat zborurile spre țările afectate. Angajații străini din sistemul sanitar și așa destul de precar din Africa au fost evacuați în mare parte, însă riscul extinderii epidemei spre alte țări rămâne ridicat. Autoritățile sanitare din România au fost la rândul lor în alertă pentru scurtă vreme după ce un pacient cu simptome asemănătoare precum cele provocate de Ebola au fost depistate la un bărbat care se întorsese recent din Nigeria, fără a se confirma însă diagnosticul.
În acest context, am discutat despre riscuri, cauze, metode de prevenție și tratament în privința transmiterii bolilor cu potențial risc de declanșare a unor epidemii cu medicul epidemiolog Adrian Călugăru, inspector șef al Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București.
– Cu ce ne confruntăm, la nivel mondial, în privința bolilor transmisibile?
– Spre deosebire de mulți ani în urmă în care aspectele acestor boli transmisibile se manifestau epidemic, adică la nivelul unui teritoriu bine delimitat, în ultimii ani asistăm la o globalizare a acestor boli transmisibile, care acum au un caracter pandemic. Adică, acestea cuprind foarte multe țări, continente, iar din acest punct de vedere avem o problemă majoră. Spre exemplu, s-au făcut niște exerciții epidemiologice: la nivelul anilor 2000-2003, când au evoluat focarele de gripă aviară, s-a făcut un calcul că o persoană care ar fi fost infectată și ar fi călătorit cu avionul în anumite zone, ar fi infectat 30-40, până la 100 de călători din avionul respectiv; acei 100 de călători ar fi infectat fiecare la rândul lui alți 100 de călători; aceștia ajungeau la destinație și s-a calculat că într-un interval de aproape 48 de ore, boala ar fi cuprins teritorii întregi, continente. Deci, din acest punct de vedere, ne confruntăm cu o nouă eră a bolilor transmisibile, datorită caracterului lor pandemic și global, și bineînțeles al limitării posibilităților anumitor țări de a putea să combată și să prevină aceste boli, în funcție de gradul lor de dezvoltare, de pauperitate.
Probabil că întrebarea dumneavoastră voia să se refere și la ce se întâmplă zilele acestea cu boala Ebola, febra hemoragică, față de care în principiu continentul european era imun. Dar, datorită acestor mijloace de transport rapide și a posibilități de a putea călători, ne confruntăm în acest moment cu o serie întreagă de cazuri. La începutul lunii august aveam 1.200 de cazuri de Ebola înregistrate la nivel mondial, din care jumătate sunt decese.
Aș încerca să explic persoanelor, din punct de vedere epidemiologic, cum clasificăm și evaluăm profesional o astfel de problemă de boală transmisibilă. Epidemiologii au de lucru 3 probleme principale: în primul rând este vorba de sursa de infecții, care poate fi o ființă, un aliment sau un obiect care este contaminat cu agentul patogen respectiv; apoi avem o cale de transmitere – care poate fi aerogenă, digestivă sau prin anumiți fectori (insecte, rozătoare, etc) și, de asemenea, o masă receptivă – adică persoanele care sunt receptive la agentul patogen.
Din acest punct de vedere, merită menționat că cea mai mare descoperire sau una dintre cele mai mari descoperiri – poate mai importantă decât cea a medicamentelor și a antibioticelor – este descoperirea acestor vaccinuri, care limitează și fac ca persoanele vaccinate să fie imune și să nu mai fie receptive la îmbolnăvirile cauzate de diverși agenți patogeni.
Dacă persoanele sunt vaccinate contra agentului patogen respectiv, atunci nu mai avem masă receptivă, chiar dacă avem în continuare sursă de infecție și cale de transmitere. Fac cu această ocazie și o cauză pentru medicii de familie de a-i încuraja să ducă muncă de lămurire cu părinții copiilor care trebuie vaccinați și să nu considere acest aspect o bagatelă și să considere că este la îndemâna oricui să refuze vaccinarea. De exemplu, dacă într-o comunitate precum o grădiniță sau școală, în care să presupunem că doar jumătate din copii sunt imunizați împotriva unei boli, ceilalți copii riscă să facă forme severe, dar la unele vaccinuri există și riscul dacă doza contaminată, de agent patogen, să fie foarte mare, ca și ceilalți colegi care sunt imunizați să poată face o formă relativ ușoară a respectivei boli.
– În privința Ebola, ce se știe până acum este că nu există un tratament eficient sau un vaccin. Însă există pentru multe alte boli. Ce fel de afecțiuni pot cauza o epidemie și de care dintre acestea ne putem proteja prin imunizare prin vaccinare?
– Ebola este o boală specifică continentului african și, probabil că nu au fost făcute suficiente cercetări. Cel puțin, din cunoștințele noastre de până acum știm că nu există un vaccin omologat. Probabil că există însă încercări, nu știm care este rata de imunizare după vaccinare însă. Așa cum vă spuneam, datorită noilor condiții de răspândire a bolilor transmisibile, va fi trebuit luat în considerare și Ebola și probabil că în perioada viitoare se va crea și pentru acest virus un vaccin eficient.
În România, există un plan anual de imunizare, în care copiii beneficiază încă de la naștere de protecția împotriva anumitor afecțiuni. La naștere, se face un vaccin împotriva Hepatitei B, se face un vaccin împotriva TBC-ului, se face BCG-ul (bacilul Calmette Guerin), de la vârsta de două luni încep rapelurile pentru hepatita B, se introduc vaccinuri împotriva difteriei, tetanosului, pertusis (adică tusea măgărească), sunt vaccinuri la o vârstă mai mare care se fac împotriva poliomelitei, a rujeolei, rubeolei și oreionului.
Vreau să revin asupra poliomielitei, care este o boală destul de impresionantă, în sensul în care produce paralizie flască acută, adică persoana care se contaminează și se îmbolnăvește, rămâne cu membrul sau membrele inferioare (care sunt cel mai des afectate), în stadiul dezvoltării acelui membru la vârsta la care s-a întâmplat această paralizie. Este impresionant pentru faptul că, din păcate, acea persoană devine una cu dizabilitate. În schema noastră de vaccinare, copiii până la vârsta de 1 an trebuie să aibă 4 doze de vaccin, după care se face un rapel la vârsta de 6 ani. Din cauza, probabil, și a unei nesupravegheri atente a medicului de familie, ori a refuzului părinților de a se vaccina, avem în acest moment o serie întreagă de copii care nu au cele 4 doze efectuate până la vârsta de 1 an. Problema este că Organizația Mondială a Sănătății a lansat o avertizare internațională, în sensul că în anumite țări precum Irak, Afganistan, Israel sau Siria, sunt țări în care evoluează focare cu virus poliosălbatic. În speță, o persoană care nu este imunizată contra virusului poliomielitic și vine în contact cu o persoană purtătoare, se poate îmbolnăvi. Fac această remarcă în sensul că o serie de țări pe care le-am enumerat, fie sunt destinații turistice, fie sunt destinații pentru misiuni militare sau diplomatice. Pot merge acolo persoane care nu sunt imunizate și se pot întoarce ca și purtători – ei nu fac boala, dar pot fi purtători și pot contamina copiii care nu sunt imunizați. Sunt, de asemenea, și o serie întreagă de persoane, precum refugiații politici, care apar și la noi în țară din acele zone și care dacă intră în contact cu persoane care nu sunt imunizate, pot să producă boala. De asemenea, sunt persoane refugiate din Siria în Turcia și care se pot angaja în resorturile turistice care știm bine că sunt preferate de foarte mulți români. Poți merge cu copilul căruia nu i-ai făcut imunizarea și te poți trezi că la întoarcere ai probleme cu sănătatea acestuia.
Din punct de vedere istoric, primele măsuri care au fost întreprinse de epidemiologi, despre comportamentul în anumite situații epidemice, au fost luate în urmă cu câteva decenii, în Statele Unite ale Americii, când veteranii războiului din Vietnam s-au reunit pentru a organiza o conferință și au fost cazați într-un hotel care avea sistem de aer condiționat centralizat. Unul dintre membrii acestui colectiv avea o pneumonie, iar prin sistemul de ventilație agentul patogen a fost răspândit prin tot hotelul, infectând pe toți cei participanți. Iar de aici a derivat numele bolii care a făcut numeroase victime la acea vreme, dat de faptul că reuniunea avea loc în cinstea celor care au luptat în legiunile din străinătate, acestei boli i s-a spus ”legioneloză”.
Sigur, pentru că m-ați întrebat de vaccin, iar în cazul în care nu avem încă așa ceva în privința unei boli, evident că nu putem sta cu mâinile încrucișate. Astfel, sunt o serie întreagă de măsuri care se preconizează în vederea prevenției, în funcție de tipul de transmitere. De exemplu, când este vorba despre o problemă aerogenă, este foarte dificil să o limităm. Din acest motiv, în multe din unitățile sanitare există acel program, în care după ce se eliberează un salon unde au stat pacienții – chiar dacă nu știm dacă au fost sau nu contaminați cu un agent patogen – se face o dezinfecție terminală, o aerisire. Sigur, am văzut și noi imagini cu mulți ani în urmă și le luam puțin în râs, dacă vă aduceți aminte de cetățenii japonezi care pe perioada sezonului rece purtau măști – este una dintre cele mai eficiente măsuri pentru prevenirea bolilor cu transmitere aerogenă. Dacă trecem în sfera de transmitere digestivă – ați văzut că se repetă până la plictiseală: ”spălați fructele, spălați-vă mâinile, preparați respectivele alimente termic corespunzător”.
– Din punct de vedere epidemiologic, cum se izolează un focar în momentul în care izbucnește o epidemie?
– Dacă este vorba de o boală aerogenă, cum vă spuneam, este mai dificil. În marea majoritate a cazurilor, persoanele respective, cu o boală serioasă, sunt internate în spital. Acolo este o zonă unde sunt izolate. În acest moment intervin epidemiologii care fac o anchetă epidemiologică în care identifică toți contacții: cei de la serviciu sau de la domiciliu. Pentru aceștia urmează o perioadă de supraveghere, pe perioada maximă de incubație (dacă un agent patogen – un virus – se transmite, să zicem, timp de 3 zile, atunci în acele 3 zile, persoanele respective trebuie să colaboreze și să transmită dacă au anumite simptome caracteristice). În momentul în care trece perioada maximă de incubație, considerăm că respectivul contact este indem (nu face boala), iar persoana care s-a îmbolnăvit este tratată corespunzător în spital.
Vă dau un exemplu de epidemie hidrică – mai ales că acum suntem în sezonul în care vedeți că în toată țara au loc din păcate inundații, iar sursele de apă, cel puțin din mediul rural sunt compromise în totalitate și persoanele care sunt cuprinse în aceste zone au risc să se contamineze cu apa pe care o foloseau în mod normal în puțul lor. După ce se termină în mod normal acest episod de inundații, automat autoritățile sanitare trebuie să acorde asistență persoanelor respective și să le dezinfecteze sursa de apă. În cazul unei epidemii hidrice, persoanele care vor consuma apa contaminată, vor face boala respectivă. În momentul în care se identifică faptul că toate persoanele contaminate au legătură cu acea sursă de apă, sursa respectivă se izolează, iar accesul la aceasta este interzis până la decontaminare. Epidemia hidrică mai are o caracteristică: apare brusc și dispare la fel de brusc – dispare deoarece toată lumea trece prin perioada de tratament și, odată cu izolarea sursei contaminate, nu mai apar alte noi cazuri.
Epidemia în urma unei toxiinfecții alimentare: în afara faptului că se fac controale și prevenție pentru verificarea sursei de materie primă din care se fac alimentele, în condițiile de păstrare, etc; dar dacă totuși – să presupunem – unul dintre angajații respectivului restaurant sau bucătării, și-ar permite să vină la serviciu cu o infecție la nivelul degetului și din neglijență contaminează alimentul care, dacă mai este și o salată care nu se prepară termic, poate conduce la contaminarea celor care o consumă. În cazul unei mese festive, să zicem o nuntă sau un botez, se verifică ce a mâncat fiecare dintre cei participanți prin metoda anchetei epidemiologice. Sunt verificate astfel persoanele – ce a mâncat, câte cazuri au apărut din alimentul respectiv incriminat, se oprește consumul acestui aliment, persoanele respective își urmează drumul către spital și sunt tratați și, în cazul respectivei unități trebuie verificate cauzele care au condus la producerea toxiinfecției alimentare: materia primă, starea de sănătate a salariaților, sau altceva.
Un alt exemplu elocvent este ceea ce se întâmplă în preajma Crăciunului, în România, cu ocazia Ignatului, atunci cand se sacrifică porcii. Este necesar de a merge cu o bucată de mușchi la dispensarul veterinar pentru a verifica dacă respectiva carne nu este infestată cu trichinela. Acesta este un agent patogen care își are sursa de infecție în rândul rozătoarelor, adică al șobolanilor. Este un agent patogen care este mare iubitor de oxigen, de aceea se cantonează întotdeauna în mușchii cu o activitate intensă, care sunt foarte oxigenați. Însă, în egală măsură, le distruge și gazdelor capacitatea de mișcare, iar acestea obosesc foarte repede. Șobolanul este astfel o pradă ușoară pentru porc, care-l omoară și se infectează la rândul său cu virusul, devine mai apatic, iar proprietarul de cele mai multe ori se sperie și îl sacrifică foarte repede, mizând pe faptul că o vinde mai departe, fără a o mai verifica la veterinar. Și, dacă se ajunge ca respectiva carne să fie preparată cu ocazie unei nunți sau a unui botez unde se consumă tradițional diverse sortimente de carne – printre care și sarmalele, care nu întotdeauna sunt suficient de fierte pentru a distruge agentul patogen – se poate ajunge ca un număr mare de persoane să ajungă la spital. Și în acest caz, în lupta pentru izolarea focarului de boală transmisibilă, sunt supravegheate toate persoanele care au ajuns în spital, cine a mai consumat respectivul produs, apoi îndepărtarea și distrugerea resturilor alimentare care sunt alimentate.
– Atunci când are loc o epidemie extinsă, se mai aplică principiul carantinei și în ce constă acesta?
– Dacă vă refiriți la faptul că o epidemie afectează într-o perioadă de timp foarte multe persoane și pe un teritoriu delimitat, sigur că în funcție de respectiva boală se aplică măsuri de izolare, de internare, tratare și supraveghere a celor care sunt contacți cu respectivul agent patogen.
În acest sens, termenul de ”carantină” îl poate emite doar Organizația Mondială a Sănătății. Acesta își are explicația în urma unui eveniment istoric, în timpul unui asediu prelungit asupra orașului Genova, în urma căruia atacatorii neputând să cucerească orașul, au început să arunce peste zidurile cetății șobolani care erau contaminați cu agentul patogen care produce ciuma. S-a plecat cu corăbiile în larg și, unde au ajuns, au contaminat și în alte teritorii. De aceea, carantina s-a inventat în toate porturile, în sensul că orice corabie care sosea din alte părți trebuia să stea 40 de zile în larg, iar echipajul să nu debarce pentru a putea avea loc operațiuni de stârpire a rozătoarelor pentru a nu exista riscul unei contaminări. Asta înseamnă defapt ”carantină” – quaranta giorni (40 de zile). În prezent, nu mai există carantinare, ci se vorbește despre izolare.
În privința Ebola, agentul patogen se află în rândul animalelor din jungla africană, fie că este vorba de o maimuță sau un liliac. Acesta se transmite la om printr-o mușcătură sau prin atingerea secrețiilor. Inițial, debutează ca o gripă, cu febră, iritare, lăcrimare și tuse. Ulterior, apare o cefalee intensă, crampe musculare, oboseală, după care apar hemoragii externe și interne, apoi, survine decesul. În acest moment, pentru cazurile identificate, rata de mortalitate este de circa 50%, chiar dacă în mod normal aceasta este de circa 80%. Din păcate, virusul a făcut victime și în rândul personalului medical care luptă pentru eradicarea epidemiei, cum a fost cazul cu coordonatorul campaniei din Sierra Leone. La ora actuală, din câte știu, Ministerul Sănătății a transmis către punctele de frontieră măsurile de precauție și modalitatea de identificare prin care un cetățean suferă de această Ebola. În cazul României, aceasta nu are linii aeriene directe cu spațiul african, însă nu trebuie exclus ca pot veni călători care au ajuns din Africa mai intâi în alte state europene. Este important ca echipajul de însoțitori de bord să observe dacă unul dintre pasageri manifestă simptome ca de răceala sau de gripă.
