Criza din Libia

Articole relevante

De la visul european la Visul Georgian

1 week ago

In focus: Politica externă a Statelor Unite sub administrația lui Joe Biden

2 weeks ago

Politica din Kashmir: Alegeri tensionate și diviziuni persistente

2 weeks ago

Actuala interventie din Libia are la baza Rezolutia 1973^[1] votata la 17 martie 2011 de catre Consiliul de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite. Rezolutia odata analizata corespunzator ne releva faptul ca sunt autorizate o serie de misiuni distincte, dar complementare, cu specific militar.

La nivelul declaratiilor oficiale, Barack Obama, David Cameron si Nicolas Sarkozy au spus ca scopurile pe care le au operatiunile militare sunt acelea de a proteja civilii si de a face presiune asupra liderului libian, colonelul Muammar Gaddafi.^[2]

Exista o serie puternica de semne de intrebare in ceea ce priveste fortele anti-Gaddafi, unul dintre cele mai importante dintre acestea face referire la documente descoperite de US Intelligence in 2007 care apartineau al-Qaeda conform carora din fiecare cinci insurgenti care luptau in Irak, unul provenea din estul Libiei, majoritatea din orasul Darnah –  exact zona centrala a rebeliunii anti-Gaddafi.^[3]

Aceste informatii, precum si faptul ca nu se stie o formula exacta a conducerii fortelor rebele dar si o lipsa importanta a informatiilor de calitate ce a fost recunoscuta si de reprezentanti de rang inalt ai SUA, creaza o imagine destul de neclara. Aflam faptul ca la fata locului se afla ofiteri ai CIA si MI6 care aduna informatii atat referitoare la fortele lui Gaddafi, cat si la cele ale fortelor rebele si a conducerii acestora pentru a putea intelege grupurile de opozitie si felul in care ar putea arata noul regim.^[4]

In ciuda tuturor incertitudinilor, Franta a recunoscut Consiliul National Libian drept guvern legitim^[5], iar o serie importanta de state NATO s-au grabit sa intervina rapid in sprijinul fortelor rebele prin intermediul loviturilor aeriene.

Intr-un articol recent despre “Al-Qa`ida`s Foreign Fighters in Iraq: A first Look at the Sinjar Records”, publicat in Asia Tribune, Daya Gamage spunea ca “alarmant pentru decidentii Vestului, majoritatea luptatorilor vin din partea de est a Libiei, exact centrul actualei revolte impotriva lui Muammar el-Gaddafi”^[6]

Sursa imagine : http://tarpley.net/docs/CTCForeignFighter.19.Dec07.pdf

Daca analizam consiliul rebel, imaginea de ansamblu devine chiar mai sumbra: acest consiliu este compus din 31 de membri reprezentanti din care nu stim decat o parte, motivul invocat fiind acela de securitate. Revenind insa la principalii membri ai consiliului, cel putin la cei despre care avem informatii, stim ca aproximativ toti provin din zona de nord-est a confederatiei de triburi Harabi. Aceste triburi au legaturi puternice cu orasul Benghazi, legaturi care dateaza inca dinaintea revolutiei din 1969 si care au facut ca Gaddafi sa ajunga la putere. ^[7]

Daca privim si istoric, orasul Benghazi se afla in zona Cyrenaica, la fel ca si Al Bayda’, unde in perioada regatului obisnuia sa stea regele si familia acestuia. Regele Idris al Sanussi provenea dintr-o familie de conducatori ce apartineau ordinului Sanussi, un ordin religios Sufi fondat in 1842 ce practica o forma conservatoare de Islam. Dinastia Sanussi a reprezentat o forta politica in Cyrenaica intre 1902 si 1913, acestia au luptat impotriva expansiunii franceze in Sahara dar si impotriva colonizarii Libiei de catre Italia in 1911.

Ca ordin politico-religios, Sanussi a fost creat de catre Sayyid Muhammad ibn Ali as-Senussi, deoarece acesta considera ca spiritualitatea musulmana slabeste. In crearea ordinului, a fost influentat de miscarea Salafi, la care a adaugat o serie de invataturi din alte diferite ordine Sufi. In prezent, mai bine de o treime din populatia libiana este afiliata la ordinul Senussi. Avem astfel de a face cu o competitie istorica intre Benghazi si Tripoli, respectiv prin extensie la cele doua regiuni: Cyrenaica si Tripolitania.

Nu este totusi o coincidenta faptul ca majoritatea grupurilor extremiste libiene jihadiste isi au originea in zona Cyrenaica, unul din motive fiind chiar ideologia Sanussi. Este cunoscut faptul ca Sayyid Muhammad ibn Ali as-Senussi, in timp ce urma studiile in Egipt si incepea sa puna bazele ordinului sau a cerut ca musulmanii sa nu asculte orbeste cele patru scoli clasice de lege islamica ci sa interpreteze (ijtihad) singuri, motiv pentru care ulema (Judecator ce interpreteaza si mentine legea islamica) din Egipt a contracarat cererile acestuia drept neortodoxe si a emis o fatwa (raspuns religios legal in privinta religiei islamice).

Familia Gaddafi a numit revolta actuala mai degraba ca un complot islamist in spatele caruia se afla al-Qaeda.^[8] Daca in ceea ce priveste un asa zis complot islamic nu exista la aceasta data informatii in ceea ce priveste participarea unor membri al-Qaeda impotriva lui Gaddafi avem confirmarea chiar din partea lui Abdel-Hakim al-Hasidi, unul dintre liderii rebelilor. Acesta sustine ca oameni recrutati in Derna si care au luptat impotriva fortelor coalitiei in Irak sunt acum in linia intai la Adjabiya. De asemenea, el a mai insistat ca ei sunt patrioti si buni musulmani, nu teroristi, dar si ca membri al-Qaeda sunt de asemenea buni musulmani care lupta impotriva unui invadator.^[9]

Dupa cum aratam anterior, Libia este o tara caracterizata prin o sumedenie de conflicte pornind de la cele istorice si avand drept continuare actualele conflicte confesionale, ideologice si etnice. In Libia, sunt peste 130 de triburi iar pentru a sustine un regim este nevoie de sustinerea a o buna parte din acestea. Regimul lui Gaddafi a fost inca de la inceput sustinut de triburile din vest, centru si sud.

Si acest fapt trebuie luat in considerare deoarece revolta a izbucnit in zona de est a triburilor Harabi si Obeidat, care se identifica cu fosta clasa conducatoare din timpul monarhiei. Un fapt cunoscut este si acela ca Gaddafi a luptat impotriva obscurantismului Senussi sugerand ca nu este nevoie de un califat (loctiitor al profetului) pentru a putea descoperi sensul Coranului, aici putandu-se observa un motiv de ruptura intre Gaddafi si neo-Senussi din nord-estul Libiei. Benghazi a fost intotdeauna inima conservatoare contra-revolutionara din Libia, aici dezvoltandu-se mai multe miscari reactionare islamice, precum Wahhabis si Salafis. Tot in Libia a fost infiintat si Grupul de Lupta Islamic Libian cu sediul in Benghazi, aliat al al-Qaeda.^[10]

Din materialele anterioare observam faptul ca tensiunile interne au un fond vechi iar faptul ca ele au izbucnit acum ridica unele intrebari importante. Dar o intrebare poate si mai importanta referitoare la situatia din Libia este in opinia lui Thomas Friedman: “Miscari democratice conduse de triburi sau triburi ce exploateaza limbajul democratiei?”^[11]

^[1]http://www.apm.org.mt/documents/pdfs/UNITED%20NATIONS%20RES%20LIBYA%201973%202011.pdf