9 nov 1970 – A decedat Charles André Joseph Marie de Gaulle, general francez, om politic, scriitor si de doua ori Presedinte al Frantei in perioada 8 ianuarie 1959 – 28 aprilie 1969.
9 nov 1989 – Incepe demolarea Zidul Berlinului, bariera dintre Germania de Est si cea de Vest fiind inlaturata. Aceasta data este sarbatorita ca zi a Caderii Zidului.
9 nov 1952 – S-a nascut Jack William Szostak, Laureat al premiului Nobel pentru Medicina in 2009 impreuna cu Elizabeth Blackburn si Carol W. Greider.
9 nov 1929 – S-a nascut Imre Kertész, scriitor maghiar, Laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 2002.
9 nov 1918 – A decedat Guillaume Apollinaire (pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky), poet, prozator si critic de arta francez, de origine italiano-poloneza. Este un reprezentant al avangardei artistice de la inceputul secolului XX, reformator al limbajului poetic si precursor al suprarealismului (datorita surprinzatoarelor asociatii verbale si formelor neobisnuite ale cuvantului). Soseste in 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de functionar bancar la aceea de profesor particular. Aici si-a descoperit inzestrarea pentru poezie. Devine in scurta vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunitatii artistice a Parisului. In 1913 apare volumul care il consacra si totodata capodopera sa poetica, “Alcooluri” (Alcools”), in care aduna cele mai reusite poeme scrise intre 1898 si 1912. Poezia sa este caracterizata de experimente tehnice indraznete, chiar socante. Printre prietenii si colaboratorii sai se vor numara faimosii Pablo Picasso si Jean Cocteau. Atras de pictura, ii aduce in atentia publicului pe Picasso, Henri Matisse si Georges Braque. Asista la nasterea cubismului si devine unul dintre animatorii si teoreticienii curentului. Moare ca victima a marii epidemii de gripa spaniola.
9 nov 1818 – S–a nascut Ivan Sergheievici Turgheniev, romancier si dramaturg rus. Este cunoscut pentru portretizarea realista, plina de afectiune, a taranilor rusi si pentru studiile pline de profunzime asupra intelectualitatii care incerca sa deschida o noua epoca a dezvoltarii Rusiei. Cea mai cunoscuta opera a sa este “Jurnalul unui usuratic”, 1850, care a consacrat atributul de “usuratic” pentru intelectualul rus lipsit de vointa, caracteristic secolului XIX. Ciclul de proze scurte “Povestirile unui vanator”, 1852, in care critica iobagia, i-a adus faima. Au urmat capodopera dramatica “O luna la tara”, 1855, si romanul “Rudin”, 1856. Interesul sau pentru schimbarile si diferentele dintre generatii este reflectat de scrierile “In ajun”, 1860 si in controversatul “Parinti si copii”, 1862, cel mai important roman al sau. In ultimele sale scrieri, “Un rege Lear al stepelor”, 1870 si “Ape de primavara”, 1872, combina nostalgia elocventa cu fantezia.