Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Partidul Justiție și Dezvoltare (AK) a câștigat succesiv trei alegeri generale, ultima dintre ele în 2011. Totuși, în ciuda faptului că mai mult ca sigur va obține peste 40% din voturi în cadrul alegerilor organizate astăzi pe 7 iunie și va rămâne cel mai mare partid din Turcia, pare să piardă teren. Numeroși vectori au influențat această răsturnare de situație, printre care economia – până nu de mult unul din atuurile Partidului Justiție și Dezvoltare – care și-a pierdut din avântul de odinioară. Carismaticul fost președinte al Partidului, Recep Tayip Erdogan, devenit primul președinte al Turciei ales în mod direct în august anul trecut, s-a transformat într-un despot, care pierde treptat controlul asupra situației. Între timp, câteva partide din opoziție au început să câștige din ce în ce mai multă popularitate în rândul cetățenilor.
Partidul Popular Republican (CHP), cel mai mare partid de centru-stânga din Turcia, și-a schimbat strategia. Kemal Kilicdaroglu, președintele CHP, și-a concentrat retorica în jurul criticii acide aduse lui Erdogan și partidului său, pe care îl acuză de scăderea economică din ultima perioadă. Deși promisiunile sale privind dublarea salariului minim pe economie și creșterea pensiilor pentru cei aproximativ 11 milioane de pensionari turci au rezonanțe populiste, și-a câștigat mulți simpatizanți. Două treimi dintre candidații CHP au fost aleși în primul tur și tot Kilicdaroglu e cel care a reușit să integreze și femei în rândul candidaților, precum Selina Dogan, avocat de etnie armeană, și Selin Sayek Boke, economist reputat de origine arabă și religie creștină. Pe de altă parte, „dinozaurii seculari” au fost excluși din peisaj, mizându-se pe o echipă tânără și cu forțe proaspete.
Cu toate acestea, nimeni nu se așteaptă ca Partidul Popular Republican să depășească cu prea mult cele 26 de procente obținute la alegerile din 2011. Totuși, motivul ar fi că unii dintre simpatizanți și-au îndreptat atenția spre un alt partid al opoziției, Partidul Popular Democrat Kurd (HDP) – un obstacol în calea lui Erdogan spre obținerea președinției executive, întrucât aceasta depinde de procentul obținut de HDP astăzi. Dacă înainte kurzii reușeau să obțină minimul de 10% pentru a primi locuri în parlament prin candidați independenți, astăzi Partidul Popular Democrat Kurd s-a extins la scară națională. Dacă primește peste 10% din voturi, va avea dreptul la 50-60 de locuri în parlament, ceea ce nu va permite Partidului Justiție și Dezvoltare (AK) să dispună de minimul de 330 de locuri necesare pentru a propune schimbări constituționale, inclusiv președinția executivă.
Mai mult, unele sondaje de opinie consideră că AK nu va reuși să obțină nici cele 276 de locuri necesare pentru o majoritate simplă. În acest caz, ar fi nevoit să formeze o coaliție cu al treilea cel mai mare partid din opoziție, Partidul Acțiunea Națională (MHP) de extremă dreaptă, în condițiile în care atât CHP, cât și HDP au declarat că nu doresc să formeze o coaliție de guvernământ cu AK. Totuși, dacă HDP nu trece de pragul de 10%, AK va primi și locurile care i s-ar fi alocat acestuia, ceea ce i-ar permite nu doar să ajungă din nou singur la guvernare, dar poate că i-ar asigura și lui Erdogan președinția executivă.
HDP își datorează succesul din ultima vreme în parte și vicepreședintelui Selahattin Demirtaș. Prin prezența sa tânără și prin inteligența sclipitoare, fostul avocat pentru drepturile omului îl face pe Erdogan să pară un politician al generației trecute. A câștigat popularitate în toate păturile societății – de la muncitori în fabrică până la hipsteri și văduve bogate, care spun că ar vota cu HDP fie pentru că îl plac pe Demirtaș, fie pentru că sunt de părere că el e singurul capabil să îl oprească pe Erdogan. Schimbarea este una de proporții. HDP a avut până nu de mult reputația unui braț politic al Partidului Muncitoresc din Kurdistan (PKK), partidul rebelilor kurzi care luptă pentru independență încă din 1984. Însă armistițiul intrat în vigoare în martie 2013 a legitimat Partidul Popular Democrat Kurd. Câștigând mai multe locuri în parlament, kurzii ar ajunge în atenția opiniei publice și s-ar putea elibera de sub influența rebelilor. În schimb, efectul ar fi total opus dacă nu ar reuși acest lucru.
Deși Erdogan este cel care a inițiat pacea cu poporul kurd, și-a derulat campania politică ținând Coranul în mână și îndrugând despre presupusele „conexiuni teroriste” ale lui Demirtaș și lipsa lui de credință. HDP nu are altceva de făcut decât să convingă kurzii ce simpatizează cu AK să treacă de partea lor pentru a întruni pragul de voturi. „Decizia e în mâinile kurzilor din orașele mari din vest – Istanbul și Izmir”, spune analistul politic Behlul Ozkan. „Victoria HDP nu este nici pe departe o garanție”.
