Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Material realizat de Ioana Mănăilă
Recurgerea la forța letală de către autoritățile statului trebuie să fie întotdeauna „absolut necesară”, însă, ce se întâmplă atunci când autoritățile statului ajung la folosirea forței letale, fără a fi un act absolut necesar?! Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege, iar moartea nu poate fi cauzată în mod intenționat decât în executarea unei sentințe capitale pronunțate de o instanță, în cazul în care infracțiunea este sancționată cu această pedeapsă prin lege. Fiecare cetățean trebuie să-și cunoască drepturile și obligațiile și să acționeze conștient, legal și cu bună știință atunci când este pus în situația de a fi abuzat sau atunci când i se încalcă drepturile.
Însă, există cazuri în care autoritățile statului apelează la utilizarea forței, în mod voluntar sau involuntar, ajungând la provocarea decesului persoanelor sau încălcarea anumitor drepturi.
Obligațiile statului
Statele sunt obligate să nu provoace moarte în mod voluntar și nelegal și să adopte măsurile necesare pentru a proteja viața persoanelor.
Forța letală poate fi utilizată în caz de absolută necesitate, în legitimă apărare sau pentru apărarea unei persoane împotriva violențelor legate de securitatea națională. În aceste cazuri se numără atacurile teroriste, arestarea unui suspect sau împiedicarea evadării sau reprimarea unei tulburări violente sau insurecții îndreptate împotriva unei instituții a statului.
Cazuri judecate prin CEDO
Pentru a descrie mai bine informațiile prezentate mai sus, cele două cazuri, care urmează a fi prezentate, explică modul în care autoritățile statului recurg la utilizarea forței letale, încălcând astfel anumite drepturi pe care orice persoană ar trebui să le respecte.
Cazul „Carabulea v. România” prezintă modul în care suspectul a fost torturat în custodia poliției și i-a fost refuzat contactul cu familia sa, murind în îngrijire intensivă. Acest caz a fost judecat la Curtea Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, conform cazului, Guvernul României nu a oferit o explicație convingătoare pentru starea critică a acestuia sau pentru rănile provocate pe corp, nici documente care să demonstreze că vânătăile au avut loc post mortem.
Curtea a observat că toate examinările și consultările medicale au fost efectuate în prezența poliției, dar nu i s-a permis contactul familiei cu acesta sau cu medicii săi. Deoarece tânărul de 27 de ani, perfect sănătos la momentul arestării, a decedat, fără explicații din partea autorităților, Curtea a decis încălcarea articolului 2 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, concluzionând că nu au fost efectuate fotografii criminalistice ale corpului sau radiografii ale toracelui, după moartea acestuia. Descrierile din rapoarte au fost declarate incomplete, mai ales în ceea ce privește cheagul de sânge și examinarea patologică a leziunilor și semnelor de pe corp, împiedicând o analiză exactă a datei sau originii lor.
Cazul „Perisan și alții împotriva Turciei” descrie utilizarea disproporționată a forței pentru îndepărtarea perturbărilor dintr-o închisoare și lipsa unei investigații eficiente. Astfel, în acest caz s-au încălcat articole care se referă la încălcarea dreptului la viață, în ceea ce privește opt deținuți care au decedat și șase care au supraviețuit leziunilor, interdicție de tratament inuman și degradant și lipsa unei investigații eficiente. Ca și cazul de mai sus, acesta a fost judecat de Curte în ceea ce privește evenimentele derulate.
Curtea a examinat dacă Turcia a fost responsabilă pentru încălcarea dreptului la viață, în ceea ce privește cei opt prizonieri care au decedat. Aceasta a considerat că intervenția autorităților ar putea fi privită ca având drept scop înăbușirea unei „revolte sau insurecții” în sensul articolului 2. Forța folosită a fost ca răspuns la un atac al prizonierilor înarmați cu instrumente contondente, însă forța folosită împotriva prizonierilor, care a condus la moartea a opt dintre ei, nu a fost „absolut necesară”.
Concluzii
Respectarea dreptului la viață reprezintă „cel mai” fundamental drept, însă acesta este, în unele cazuri, încălcat chiar de autoritățile care ar trebui să apere cetățenii. Cazurile prezentate reprezintă deciziile și circumstanțele evenimentelor prin interpretarea Curții, demonstrându-se încălcarea drepturilor omului și modul în care viața anumitor persoane au fost puse în pericol.
Surse
Cercetare, D. (Ed.). (2013). Securitatea națională și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Retrieved mai 20, 2021, from CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI: https://www.echr.coe.int/Documents/Research_report_national_security_RON.pdf
Court, P. R. (n.d.). The ECHR in 50 questions. Retrieved mai 19, 2021, from ECHR: https://www.echr.coe.int/Documents/50Questions_ENG.pdf
Dreptul la viață. (2013, mai). Retrieved mai 19, 2021, from European Court of Human Rights : https://www.echr.coe.int/Documents/FS_Life_RON.pdf
ECHR. (2010, 07 13). ROMA ROBBERY SUSPECT WAS TORTURED IN POLICE CUSTODY AND, REFUSED CONTACT WITH HIS FAMILY, DIED IN INTENSIVE CARE. Retrieved 05 20, 2021, from European Court of Human Rights: http://hudoc.echr.coe.int/eng-press?i=003-3201766-3565173
ECHR. (2010, 5 20). DISPROPORTIONATE USE OF FORCE TO QUELL DISTURBANCES IN A PRISON AND LACK OF EFFECTIVE INVESTIGATION. Retrieved mai 20, 2021, from European Court of Human Rights: http://hudoc.echr.coe.int/eng-press?i=003-3138552-3487644III, W. T. (2016). Police Use of Less Lethal Force: Does Administrative Policy Matter? In W. T. III, Justice Quarterly. Routledge.
