Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Material realizat de Mircea-Andrei Cuciureanu
Cinematografia este o formă de artă modernă care, prin ușurința și sinceritatea cu care sunt expuse diverse scenarii, a devenit o constantă în viețile oamenilor. Începând ca un aparat folosit pentru înregistrarea curselor de cai și progresând rapid și impresionant către un dispozitiv „magic” ce proiectează piese de artă, cinematograful și filmul sunt reușite ale progresului și curiozității omului. Diversitatea copleșitoare de abordări, interpretări și idei de film nu poate decât să fie o dovadă în plus atât pentru forța de creație a minții umane, cât și pentru dorința omului de a crea și a influența.
Fiind o formă de artă atât de recentă, filmul prezintă un set de caracteristici ideologice complet diferit față de alte forme de artă, principala diferență fiind că această formă de exprimare creativă nu s-a dezvoltat sub privirile atente ale religiei; scriitorul și eseistul francez Phillipe Murray susținea că „cinematograful literalmente nu știe că Dumnezeu a existat vreodată”. Astfel, istoria, evoluția, prezentul și, cel mai probabil, viitorul filmului sunt axate și modelate, în mare, după placul și asemănarea regizorului și a societății în care acesta trăiește. O creație a omului, menită în totalitate să-l celebreze și să-l studieze tot pe acesta. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că, citându-l pe Silviu Șerban, „el [cinematograful] este modern în mod natural și naiv”, filmul va fi întotdeauna de actualitate, indiferent de moment sau context istoric. A dat dovadă încă de la început că este un element cheie în evoluția și schițarea percepției societății, fiind folosit atât ca prilej de liberă exprimare și celebrare a diversității, cât și ca aparat de propagandă și modalitatea de a schimba/îndrepta opinia publică.
Date fiind toate aceste caracteristici ale filmului, popularitatea acestei arte, dar și ușurința prin care poate fi promovată, atenția gânditorilor umaniști a fost captată. În ceea ce privește perspectiva umanistă asupra filmului, cel mai facil este dacă sunt create două categorii separate: pe de-o parte, perspectiva criticilor de film și analiza ideologic-filosofică a acestora, iar pe de altă parte, perspectiva creatorilor de filme și a comunităților de spectatori și pasionați de film.
În primul rând, ideologic vorbind, umanismul poziționează omul și valorile umane mai presus de orice, oferind atenție în special conceptului de om ca individ. Omul constituie o valoarea supremă și un reper, înțelegerea și studiul acestuia fiind considerate prioritățile acestui curent. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și, în special, al moralității, axându-se pe capacitatea de autodeterminare, astfel adoptând o perspectivă seculară. Toate aceste valori și caracteristici fie sunt asemănătoare filmului, fie au fost transpuse și adaptate pentru marile ecrane. Creații de artă precum „Bacalaureat”, în regia lui Cristian Mungiu, pun sub semnul întrebării codul moral al unor personaje rupte din societatea modernă din România și ridică o dilemă adânc filosofică asupra publicului: ce este moral corect și ce este moral greșit? Scenele lungi, construite cu dexteritate, răbdare și o atenție aparte la detaliu, oferă destul timp spectatorului pentru a înțelege în profunzime importanța conflictului, înainte de a-și forma opinii despre personaje și acțiunile lor. Astfel de elemente tehnice atent gândite reprezintă puncte importante în analiza criticilor umaniști. Abordarea umanistă asupra filmelor este axată pe principiul că a fi om înseamnă a da valoare lucrurilor din jur și creațiilor. Un film „umanist” trebuie să provoace o reacție emoțională, este de cele mai multe ori axat în jurul unei povești liniare și este folosită cu preponderență tehnica mise-en-scene (când sunt incorporate în cadru toate elementele prezente într-o scenă, de la actori, la vestimentație, fundal, recuzită scenică). Aceste elemente, încununate cu măiestria regizorului și a actorilor, îndreaptă atenția în principal către povestea din spatele imaginilor și marchează audiența. Așa cum scriitorul de teatru Anton Pavlovici Cehov susținea că arta de a scrie se revarsă liberă în sufletul omului, și cum regizorul Quentin Tarantino a declarat în mai multe rânduri că dacă iubești cu adevărat cinematografia nu ai cum să nu faci în film bun, așa și criticii umaniști susțin că singurele filme care se ridică la nivelul îndreptării lor ideologice sunt cele care merită revăzute și care ridică adevărate semne de întrebare lăuntrice. În viziunea acestora, orice intelectual destul de pasionat poate aduce un aport impresionant în procesul de creație și evoluție al filmului. În această categorie intră, în principal, filmele de artă, dar există și destule creații ale studiourilor de la Hollywood care pot fi catalogate drept filme umaniste (de exemplu: „American Beauty”, în regia lui Sam Mendes).
În al doilea rând, odată cu evoluția și extinderea zonei de influență a cinematografiei, comunitățile implicate în procesul creativ, dar și cele formate din membrii ai audienței au șansa, mai mult ca niciodată, de a influența pozitiv traiectoria societății. Susținerea de proiecte și tematici ce aduc în prim-plan probleme cu care se confruntă sectoare ale societății este un exemplu important al puterii pe care îl au membrii audienței și actorii asupra producătorilor mari de film. Într-o artă care este creată de oameni, despre oameni și pentru oameni, este imperios necesar să se țină dezbateri și să fie aduse în „lumina reflectoarelor” probleme actuale, în speranța de a fi adresate. „Nomadland”, în regia lui Chloé Zhao, adresează la rece problema locuințelor din SUA, o problemă recurentă care s-a agravat drastic în ultimul an și jumătate de pandemie; The Danish Girl, în regia Tom Hooper, a reprezentat un exemplu bun de incluziune la acea vreme, aducând în atenția publicului deschiderea către schimbarea de sex și comunitățile minorităților sexuale, o deschidere de care multe state și segmente ale societății nici acum nu dau dovadă; seria „When They See Us”, în regia Ava DuVernay și Julian Breece, scoate în evidență neregulile majore ale sistemului de justiție american în ceea ce privește tratamentul diferențiat și discriminator care le este aplicat cetățenilor afro-americani; acestea sunt doar câteva exemple de producții mari care aduc în atenția publicului niște problematici sociale cu adevărat importante, țintind pentru egalitate, corectitudine și o mai bună incluziune socială a minorităților. Un alt exemplu de protest împotriva practicilor lipsite de etică este mișcarea condusă de Tom Cruise, prin care și-a returnat toate cele trei Globuri de Aur pe care le-a câștigat. Această acțiune a motivat și alți actori și numeroși membrii ai audienței să i se alăture și să boicoteze pe viitor galele premiilor, scopul final fiind ca reformele sociale promise de Hollywood Foreign Press Association să fie puse cu adevărat în acțiune.
Caracterul umanist al cinematografiei și al filmului este indiscutabil. Expunerea unor povești și a unor scenarii cu un nivel ridicat de măiestrie are potențialul de a schimba definitiv perspectiva oamenilor asupra numeroase subiecte și în același timp poate influența pozitiv percepția altor persoane despre sine. Indiferent despre ce tip de film este vorba sau din ce perspectivă este privit, influența acestei forme de artă nu poate fi neglijată, iar valoarea pe care aceasta o are pentru umanism este neprețuită.
Surse
Bhaerman, Bob. 2016. Secular Humanism in Films. Martie 2016. https://thehumanist.com/arts_entertainment/film/secular-humanism-films/.
Bywater, Tim, and Thomas Sobchack. 1989. An introduction to film criticism: major critical approaches to narrative film. New York: Editura Longman.
Echipa Film Theory. 2014. Humanist Approach. Septembrie 17. https://www.filmtheory.org/humanist-approach/.
Romano, Nick. 2021. Tom Cruise gives back his three Golden Globe awards amid HFPA reckoning. Mai 10. https://ew.com/awards/golden-globes/tom-cruise-gives-back-golden-globe-awards-hfpa-protest/.
Șerban, Silviu. 2016. Limbajul cinematografic în era filmului mut. Editura Peideia.
