Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Disputa teritorială transformată în conflict internaţional în privinţa insulelor Senkaku/Diaoyu este considerat a fi cea mai mare ameninţare asupra relaţiilor dintre China şi Japonia, după cel de-al doilea Război Mondial. Escaladarea tensiunilor în toamna lui 2013 şi perpetuarea acestora datorită unor accidente şi acţiuni ale ambelor tabere, a crescut semnificativ riscul unui conflict armat.
Cronologia crizei din Marea Chinei de Est poate fi rezumată în patru momente semnificative :
- Originea conflictului este identificată ca fiind momentul în care Japonia hotărăşte, printr-o decizie a Cabinetului în 1895, să anexeze insulele Senkaku ca parte a teritoriului său suveran. Deşi China pretinde că insulele aparţineau teritoriului său cu mult timp înainte de acest eveniment, conflictul ia naştere în acest punct datorită intervenţiei japoneze. De asemenea, în perioada respectivă, insulele vor fi închiriate şi ulterior vândute unui cetăţean japonez, Koga Tatsujiro.
- Studiul de explorare al insulelor, publicat în 1971 de către ONU prin Comisia Economică pentru Asia şi Orientul Indepartat, a determinat o posibilă existenţă a resurselor de petrol şi gaz în vecinătatea arhipelagului. Acest eveniment combinat cu retragerea administraţiei americane asupra prefecturii Okinawa, determină pretenţiile de revendicare ale Chinei şi Taiwanului
- Naţionalizarea a trei insule în toamna anului 2012 de către Japonia prin cumpărarea lor de la ultimul proprietar, familia Kurihara. Acest eveniment este considerat a fi cauza tensiunilor actuale dintre cele două state ale căror incursiuni militare, deşi supuse unor accidente minore precum ciocniri între nave, nu a determinat luarea unor măsuri foarte radicale.
- Conflictul escaladează într-o situaţie de “brinkmanship” în toamna anului 2013, din cauza Chinei, care implementează o Zona Aeriană de Apărare şi Identificare (ADIZ) asupra unei regiuni din Marea Chinei de Est ce include insulele disputate dar care se şi suprapune parţial ADIZ-ului Japoniei. Comunitatea internaţională critică acţiunea Chinei, SUA anunţă că sprijină Japonia iar Coreea de Sud îşi extinde propriul ADIZ. Ca răspuns la acţiunea Chinei, au loc incursiuni militare reprezentate prin trimiterea unor avioane de luptă din partea ambelor tabere în zona respectivă.
Situaţia actuală de “brinkmanship” determină incapacitatea ambelor state de a realiza un compromis, mai mult fiecare stat îşi întăreşte poziţia adoptată, fapt ce trimite mesajul că sunt dispuse să utilize chiar şi forţa armată pentru a rezolva acest conflict. Japonia, în special, transmite acest mesaj prin acţiunile sale în domeniul apărării precum creşterea bugetului de apărare, re-însuşirea armatei ca instrument al politicii externe şi relocarea după 17 ani a unei baze militare americane ce va sprijini eforturile Statelor Unite de a aduce echilibru în Asia-Pacific.
Un eveniment recent care a reafirmat tensiunile existente între China şi Japonia, este vizita prim-ministrului nipon, Shinzo Abe, la altarul Yasukuni care comemorează victimele războiului printre care şi criminalii de război. Această acţiune a fost interpretată ca o sfidare a Chinei şi Coreei de Sud, a căror critică vehementă nu a lipsit.
Conflictul internaţional asupra insulelor Senkaku este perpetuat din considerente economice, atât datorită potenţialelor resurse de petrol şi gaz ale insulelor cât şi de faptul că controlarea regiunii respective presupune capacitatea de extindere a zonei economice exclusive. Datorită tensiunilor specifice unei situaţii de brinkmanship, un compromis uniltarel este foarte improbabil deoarece este implicat şi orgoliul naţional care nu permite unui stat să pară slab. Totuşi, la fel de improbabil este ca conflictul să evolueze în război. Acest lucru este datorat în primul rând faptului că nimeni nu-şi doreşte unul, ambele state îşi amintesc preţul acestuia.
Totuşi, există câteva opţiuni prin care conflictul se poate soluţiona. O primă asemenea opţiune constă în supunerea problemei unei arbitrări din partea Curţii Internaţionale de Justiţie precum au preferat şi România, respectiv Ucraina, în disputa asupra Insulelei Şerpilor. Dar această opţiune presupune faptul că ambele state trebuie să accepte în prealabil o decizie nefavorabilă lor. O altă opţiune presupune administrarea comună a resurselor insulelor Senkaku sau formarea unei organzatii supranaţionale care să administreze respectiva regiune.
