Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Presedintele Obama a lansat de curand mai multe idei deosebit de interesante pentru viitorul strategiei SUA, in contextul discursului anual despre starea natiunii si, dupa cum stim cu totii, orice modificare in strategia unei supraputeri produce efecte asupra tuturor.
Ce transmite defapt presedintele Obama cetatenilor americani, dar mai ales partenerilor sai internationali? Cel mai simplu raspuns este : “America First” .
In primul rand trebuie observat faptul ca in timpul discursului, presedintele a vorbit de mai multe ori despre pionieratul SUA in mai multe domenii, adesea in ciuda unor circumstante nefavorabile. Dupa ce a prezentat situatia natiunii precum si avantajele sale, presedintele a trasat principalele directii de urmat pentru politica americana: impiedicarea competitiei neloiale, sprijinirea industriei proprii, crearea de locuri de munca, investitii in domeniile hi-tech si green-energy. Toate acestea alaturi de apelul in mod repetat de revenire la “valorile americane” precum si declaratia conform careia Obama, desi vine din randurile democratilor, recunoaste ca de multe solutiile republicane sunt bune.
Ca o scurta aducere aminte a discursului rostit de Obama, acesta s-a referit la: investitia in toate sectoarele cheie ale economiei si controlul strict impotriva competitiei neloiale, impidicarea migratiei ilegale si oprirea produselor de contrabanda inainte de a intra pe piata interna. Toate acestea, alaturi de atacurile mai mult sau mai putin voalate impotriva unor tari in care se produc bunuri ce incalca drepturile de autor iar apoi sunt exportate catre SUA .
Daca intr-adevar este vorba de o revenire la valorile americane, sa intelegem asadar ca SUA se intoarce la cea mai eficienta politica economica pe care a cunoscut-o inca de la fondare sa ca stat – protectionismul?
Buchanam spunea despre istoria protectionismului american: “In spatele unui zid al tarifelor construit de Washington, Hamilton, Clay, Lincoln si presedintii republicani ce au urmat, Statele Unite ale Americii s-a transformat dintr-o republica agrara de coasta in cea mai mare putere industriala pe care lumea a cunoscut-o – asta intr-un singur secol. Asa de succes a fost politica numita protectionism atat de hulita astazi.” [1]
Incepand cu Bill Clinton, politica americana a inceput sa cunoasca o liberalizare trepta a comertului, adesea motivele fiind mai degraba unele de natura politica decat economica – un exemplu elocvent pentru asta se gaseste in “Between Hope and History”, unde aflam ca motivul pentru incurajarea relatiilor comerciale cu China si Europa de Est il reprezenta teoria conform careia asa cum democratia ajuta la asigurarea unei lumi mai sigure, comertul ajuta la dezvoltarea si securitatea democratiei.
Prezentul insa pune serioase probleme politicienilor americani si nu deoarece influenta sau puterea americana ar fi scazut ci deoarece in lipsa unor masuri, SUA ar putea sa piarda locul pentru care a muncit atat de mult – de unica supraputere. Pentru a preveni o astfel de situatie, clasa politica trebuie sa tureze iar motoarele celei mai competitive economii de pe planeta la putere maxima.
Trebuie totusi spus ca atunci cand vorbesc, politicienii americani folosesc Marea Minciuna: mai exact se folosesc de ideea ca Statele Unite are cea mai deschisa piata din lume si astfel eventualele critici referitoare la politicile comericiale americane si protectionismul acestora sunt absurde. Totusi, pentru cei care urmaresc atent fenomenul exista extrem de multe date utile si amuzante.[2]
Putini stiu insa despre “cotele de import”: prin intermediul acestora sunt controlate volumul si cantitatea diferitelor bunuri importate in SUA pe o perioada data de timp. Cotele sunt stabilite prin legislatie si proclamatii prezidentiale urmarind legislatia specifica stabilita de Harmonized Tariff Schedule of the United States (HTSUS).
Exista trei tipuri de cota: absoluta, tariff-rate si tariff preferance level. Cotele absolute sunt cele care limiteaza strict cantitatea de bunuri care pot fi comercializate in SUA pe o perioada de timp. In prezent nu exista bunuri asupra carora sa se exercite o cota absoluta.
Tariff Rate Quotas (TRQs) permit o cantitate specificata sa fie importata la un anumit pret dupa care importurile pot continua, insa pretul va fi unul mai mare.
Multe Free Trade Agreements (FTAs) si alte acte normative referitoare la comert stabilesc Tariff Preference Levels (TPLs) pe care autoritatile vamale (CBP) le administreaza asemeni tariff rate quotas.[3]
Aceasta reorientare a politicii americane este veche de cateva luni bune, unul din semnele pentru aceasta fiind reactia dura a Republicii Populare Chineze care a acuzat public Statele Unite ca lovesc in relatia bilaterala prin masurile dure impotriva dumping-ului.[4]
Mai exact asistam la un puternic conflict comercial intre marile economii ale lumii: Statele Unite isi reintareste politica protectionista in timp ce China continua in demersurile sale pentru a-si tine moneda nationala la un nivel cat mai scazut cu putinta pentru a favoriza exporturile – practic sursa principala de venituri pentru economia chineza, in ciuda faptului ca aceasta politica produce dezechilibre pe piata mondiala.
Protectionismul american a inceput sa fie resimtit chiar si de partenerii strategici ai Statelor Unite, motiv pentru care autoritatile de la Ottawa (Canada) au inceput negocierile pentru relaxarea restrictiilor bilaterale[5].
Ne gasim astfel intr-o situatie destul de incurcata pentru liderii vestici in ceea ce priveste echilibrul intre pastrarea valorilor democratice si intarirea relatiilor cu China.
In prezent, la nivel de discurs politic inca se merge pe ideea prin care cetatenii sa poata fi obisnuiti cu faptul ca am “trait peste capacitatile noastre deja de prea mult timp si ca ar trebui sa acceptam scaderea masiva a nivelului de trai daca nu dorim un sfarsit al civilizatiei”. Iar acceptarea unui astfel de discurs nu poate fi asimilata, cu atat mai mult in situatia in care se observa ca in multe privinte cheltuielile statelor nu au fost reduse ci chiar amplificate in detrimentul nivelului de trai al cetateanului. Iar o astfel de situatie nu face decat sa stimuleze nemultumirea populara, motiv pentru care se face necesara o supapa pentru nemultumirile cetatenilor. Pe un astfel de fond economia, globala trebuie repornita urgent prin orice mijloace posibile iar riscul actual pentru umanitate il poate reprezenta un nou moment similar celui din perioada interbelica atunci cand solutia pentru iesirea din “The Great Depression” a reprezentat-o pregatirea de razboi.
[1] The Great Betrayal: How American Sovereignty and Social Justice Are Being Sacrificed to the Gods of the Global Economy, by Patrick J. Buchanan, New York: Little, Brown, Page 224.
