Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Insulele Senkaku, sau Diaoyu, asa cum sunt numite de catre China, reprezinta un grup de insule nelocuite controlate de Japonia in Marea Chinei de Est. Datorita faptului ca in 1968 s-a descoperit posibilitatea existentei unor resurse de petrol sub aceste insule, suveranitatea Japoniei a ajuns sa fie disputata atat de China, cat si de Taiwan.
Daca pana in data de 11 Septembrie 2012, aceasta disputa era doar de natura diplomatica, situatia s-a schimbat drastic atunci cand Japonia a nationalizat trei insule prin achizitionarea lor de la proprietarul privat si anume familia Kurihara din prefectura Saitama, Japonia.
Aceasta actiune a generat obiectii din partea Ministerului de Externe al Chinei, care a sustinut atunci ca ,,Beijingul nu o sa stea si o sa priveasca cum ii este incalcata suveranitatea teritoriala.”[1] Astfel, din acel moment au existat numeroase incursiuni militare, iar fiecare stat care are o pretentie teritoriala asupra insulelor a trimis numeroase nave pentru a patrula si impiedica accesul celorlalte state la respectivele insule. Aceste actiuni nu au condus decat la incidente relativ minore precum ciocniri intre nave si utilizarea tunurilor cu apa.
Pe masura ce disputa teritoriala se prelungeste, tensiunile cresc si conflictul tinde sa se amplifice, lucru ce si s-a intamplat pe data de 13 Decembrie 2012, cand un avion ce apartinea guvernului chinez a patruns in spatiul aerian japonez si a provocat un protest diplomatic formal al Japoniei catre China.
Intensificarea incursiunilor militare a continuat si in 2013 prin faptul ca atat China cat si Japonia au trimis pe langa nave de monitorizare si avioane de lupta. Urmatoarea actiune ostentativa a fost realizata tot de China prin implementarea unei zone de aparare si identificare aeriana(ADIZ)[2] asupra insulelor disputate si care presupune ca orice aeronava sa se identifice si sa urmeze instructiunile Chinei. Desi aceasta actiune este o practica comuna in sistemul international, principala problema a acestei zone este faptul ca se suprapune cu spatiul aerian controlat de Japonia, care nu a ezitat sa trimita doua avioane de lupta F-15, precum si afirmatia Prim-ministrului japonez Shinzo Abe conform careia ,,masurile luate de China nu au validitate asupra Japoniei”[3]
Statele Unite ale Americii sprijina Japonia si sfideaza China prin trimiterea a doua bombardiere B-52 in ADIZ, dar recomanda totusi companiilor aeriene comerciale sa respecte conditiile Chinei. Reactia Chinei la aceste incursiuni, desi initial absenta, a fost de a-si trimite propriile aeronave pentru a survola ADIZ.
In cautarea sprijinului international in vederea opunerii pretentiilor chineze, Japonia supune problema ADIZ unei agentii ONU, Organizatia Aviatiei Civile Internationale, pentru a determina pericolul asupra avioanelor comerciale. Totodata, Coreea de Sud finalizeaza planuri de extindere a propriei ADIZ si refuza de asemenea sa accepte pretentiile Chinei.
In data de 2 Decembrie 2013, vice-presedintele SUA, Joe Biden, a ajuns in Japonia, prima oprire din cadrul vizitei sale in Asia, vizita care va include China si Coreea De Sud. Conform CNN, scopul acestei vizite este de a sprijini angajamentul SUA in Asia-Pacific, atat militar cat si economic, si pentru a se adresa unor aspecte globale, dar se asteapta ca discutia sa fie concentrata in privinta ADIZ.
In ciuda faptului ca situatia prezenta este foarte tensionata, iar incursiunile militare tind sa se intensifice, nici una din taberele acestui conflict nu doresc sa-si compromita pozitia actuala. Masurile luate pana in acest moment par sa indice faptul ca nimeni nu-si doreste un razboi iar aceasta situatie nu este decat un caz de brinkmanship[4]. Specifica acestuia sunt amenintarile cat mai puternice ale fiecarui stat pentru a putea a dobandi cel mai mare avantaj, caz care face astfel dificila si rusinoasa adoptarea unui compromis, deoarece nimeni nu vrea sa para slab in sistemul international. Desi conflictul este discutat in termeni ai suveranitatii teritoriale a Chinei si Japoniei, situatia devenind o problema de mandrie si orgoliu national, nu trebuie uitat ca o sursa importanta a conflictului este de natura economica, atat datorita resurselor de petrol, cat si datorita extinderii zonei economice exclusive a fiecarui stat. Indiferent de diversele aparente ale acestei dispute teritoriale, starea de fapt este ca prin stabilirea actualei ADIZ, a carei intentie a fost de a impune autoritatea Chinei, aceasta a reusit sa isi submineze pozitia datorita faptului ca a devenit motivul de solidarizare al SUA cu Japonia si posibil Coreea de Sud.
