Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Umanismul aduce în prim-plan ideea conform căreia individul este în sine un scop de sine stătător, prin exitența sa, și nu un mijloc ori un intermediar al unei voințe atotputernice. Astfel, perspectiva umanistă încurajează, în termenii dobândirii cunoașterii prin experiențe umane, aplicarea logicii și a cunoașterii de tip rațional, prin dovezi palpabile, susținând, totodată, metodele științifice. Fără doar și poate, nu puține sunt situațiile actuale în care cu toții putem observa faptul că diferența poate fi facută de un singur om, un individ care decide sau nu să influențeze, prin acțiunile sale, atât propriul său viitor, cât și pe cel al comunității din care face parte.
Încă din 2020 și până în prezent, pandemia de Covid-19 a creat dificultăți nenumărate în diferite sfere de activitate ale oamenilor. Aceasta criză colectivă a sistemelor de sănătate ale statelor din toate colțurile lumii a afectat atât modul în care fiecare om a ales să se raporteze la realitatea zilnică, dar a și scos la iveală anumite probleme ale unor comunități, evidențiind în foarte multe dintre cazuri tendința oamenilor de a se încrede mai mult în credințe supranaturale pentru rezolvarea problemelor de natură umană (prin prisma încrederii acordate promotorilor valorilor religioase, între care se remarcă un număr important de sceptici cu privire la existența sau gravitatea virusului Sars-CoV-2), ceea ce se opune principiilor înaintate de gândirea umanistă. De aceea, acest articol va expune modul în care fiecare individ poate contribui la stoparea acestei crize sanitare globale, încrezându-se în știință și evitând să confunde implicațiile de natură religioasă cu soluțiile concrete oferite unor probleme cât se poate de reale, precum este și actuala pandemie.
În ultimele luni, situația pandemică s-a îmbunătățit semnificativ în mai multe țări, deși sunt și regiuni în care numărul de infectări cu Covid-19 continuă să urmeze o pantă ascendentă. Totuși, majoritatea țărilor au depășit valul al III-lea al pandemiei, iar acest fapt se datorează și eforturilor depuse cu scopul sprijinirii unor campanii de vaccinare foarte eficiente. Când coronavirusul a început să se răspândească, practic nimeni nu era imun. Neexistând nicio rezistență din partea oamenilor, virusul s-a răspândit rapid în comunități. Oprirea răspândirii acestuia va necesita ca un procent majoritar de oameni să fie imunizați pentru a nu mai reprezenta potențiali vectori de infectare pentru cei din jurul lor. Dar cum putem ajunge la acest punct? Iată de ce fiecare individ (imunizat) e important :
Ce este imunitatea colectivă și cum poate fi ea dobândită?
Imunitatea colectivă, foarte cunoscută și drept ,,imunitatea de turmă” poate fi dobândită atunci când majoritatea populației este imună la o boală infecțioasă, acest fapt oferind protecție indirectă și celor care nu sunt încă imuni la boală. De exemplu, dacă 80% din indivizii aparținând unei anumite populații sunt imuni la un virus, patru din cinci persoane care întâlnesc pe cineva infectat nu se vor îmbolnăvi (și nu vor mai răspândi boala). În acest fel, răspândirea bolilor infecțioase este ținută sub control. În funcție de cât de contagioasă este o infecție, de obicei între 50% și până la 90% din populație are nevoie să dobândească imunitate împotriva unui virus înainte ca ratele de infectare să înceapă să scadă considerabil. Cu toate acestea, acest procent nu este un „prag magic” pe care trebuie să îl traversăm – mai ales pentru un virus nou. Atât evoluția virală, cât și schimbările în modul în care oamenii interacționează între ei pot contribui la fluctuarea acestui prag către valori mai crescute sau mai căzute. Chiar dacă pragul de imunizare nu este suficient pentru a se obține imunitatea de turmă, faptul că o parte din oameni devin imuni poate avea în continuare un efect pozitiv. După atingerea acestui prag pot apărea încă infecții, însă acestea nu vor mai contribui la apariția unui nou val de infectări, întrucât vor fi cazuri izolate prin prezența majoritară a celor imunizați. Acum, mergând mai departe, există dou moduri prin care poți dobândi imunitate în fața oricărui virus: prin formarea anticorpilor după infectare și trecere prin boală, ori în urma vaccinării, care generează răspunsul imunitar pe care corpul l-ar fi produs în cazul în care s-ar fi infectat. Dobândirea acestui nivel de imunizare a populației este importantă pentru a proteja persoanele care nu pot fi vaccinate sau al căror sistem imunitar este prea slab pentru a produce un răspuns bun și protector, a persoanelor care nu pot beneficia de formarea anticorpilor în urma vaccinării și pentru care infectarea cu acest tip de coronavirus ar fi pur și simplu mult prea riscantă.
De exemplu, până în luna aprilie a acestui an, Israelul au fost vaccinate cca. 5,3 milioane de oameni, reprezentând mai mult de jumătate din populația totală a țării. Statul israelit a inițiat o campanie națională de vaccinare a populației sale cu vaccinul Pfizer–BioNTech mRNA. Ministerul Sănătății din Israel a recomandat un program cu două doze, cu un interval de 21 de zile între doze. Israelul a administrat mai mult de 10 milioane de doze în decurs de 4 luni; până la 19 aprilie 2021, 54% din întreaga populație de 9,1 milioane de persoane și 88% dintre persoanele cu vârsta de 50 de ani sau mai mult, primiseră deja cele două doze. Împreuna cu alte aproximativ 830 de mii de persoane care au dobândit imunitate pe cale naturală în urma infectării cu Covid-19, un procent de aproximativ 68% din populația israeliană este imună în cazul infectării cu coronavirus, conform statisticilor apărute până la începutul lunii mai. Profesorul Eyal Leshem, director al celui mai mare spital din Israel, Centrul Medical Sheba, a declarat că îndreptarea către atingerea imunității de turmă este „singura explicație” pentru faptul că incidența în rândul cazurilor confirmate pozitiv au continuat să scadă, chiar și în timp ce restricțiile impuse de contextul pandemic au continuat să fie ridicate rând pe rând.
Este posibilă imunizarea colectivă în lipsa unui vaccin?
Întrucât este necesar ca un procent foarte mare din populația globului să devină imună la Sars-CoV-2 pentru a se putea atinge imunitatea colectivă, acest tip de imunizare este foarte greu de realizat în absența existenței unui vaccin. Încercările de a atinge imunizarea în masă prin expunerea oamenilor la infecția cu virusul sunt problematice din punct de vedere științific, dar sunt și lipsite de etică, fiindcă răspândirea coronavirusului prin infecții naturale care să afecteze oameni de orice vârstă sau care suferă de anumite afecțiuni cronice va duce la multă suferință și decese inutile, care ar fi putut fi împiedicate. Majoritatea persoanelor infectate cu Covid-19 dezvoltă un răspuns imunitar în primele câteva săptămâni, dar încă nu este cunoscut cât de puternic sau de durabil este acest răspuns imunitar sau cum diferă în funcție de particularitățile fiecărui organism. De asemenea, au fost raportate persoane infectate cu Covid-19 pentru a doua oară, ceea ce înseamnă ca nu întotdeauna imunitatea dobândită pe cale naturală este suficientă pentru a preveni o reinfectare. În acest caz, vaccinarea crește șansele ca organismul uman să se bucure de protecție împotriva virusului, mai ales având în vedere că procesul de vaccinare poate deveni unul recurent, la fel ca în cazul gripelor și a altor maladii împotriva cărora vaccinarea trebuie făcută la un anumit interval de timp. Astfel, prin administrarea unui vaccin putem obține o imunitate ,,de turmă” mai eficient și mai rapid, fără a-i supune pe cei din jurul nostru unor riscuri complet inutile.
FĂRĂ IMUNITATE
Într-o comunitate în care foarte puțini oameni sunt imuni la un virus, o boală se poate răspândi rapid și poate contribui la apariția unui focar. Pe măsură ce indivizii dobândesc imunitate, fie prin infecție sau prin vaccin, boala se răspândește mai lent, deoarece mai puțini oameni o pot transmite.
IMUNITATE PRIN VACCINARE
Într-o comunitate în care sunt vaccinați suficienți membri, boala se va opri își va opri răspândirea semnificativ deoarece virusul nu va putea găsi gazde susceptibile.
Cum am obținut imunitatea colectivă pentru alte boli infecțioase?
Rujeola, oreionul, poliomielita și varicela sunt alte exemple de boli infecțioase care odinioară erau foarte frecvente, dar care acum nu reprezintă o amenințare ce poate pune în pericol viața, în cele mai multe dintre cazuri, deoarece vaccinurile au contribuit la atingerea imunității de turmă. Uneori putem să observăm apariția unor focare de boli care pot fi prevenite prin vaccinare în comunitățile cu o acoperire vaccinală mai redusă, întrucât lipsa vaccinării conduce la vulnerabilitatea întregii comunități în fața virusului. (Focul de rujeolă din 2019 din Disneyland este un bun exemplu în acest caz.) Chiar dacă mulți adulți au dezvoltat imunitate din cauza unei infecții anterioare, boala poate circula în continuare în rândul copiilor și îi poate infecta în continuare pe cei cu un sistem imunitar slăbit. Acest lucru a fost observat pentru multe dintre bolile menționate anterior, înainte de a se dezvolta vaccinurile.
Alți viruși, precum cei ce cauzează bine-cunoscuta gripă, suferă de mutații în timp, astfel încât anticorpii de la o infecție anterioară oferă protecție doar pentru o perioadă scurtă de timp, sau nu acoperă și mutațiile noi ale virusului gripal. De aceea, pentru gripă, acoperirea imunitară oferită de vaccin este de maximum un an, iar vaccinul este adaptat anual astfel încât să cuprindă acoperirea imunitară necesară celor mai propagate tulpini ale virusului gripal din acel an.
Cum poate împiedica vaccinarea apariția mutațiilor și cum putem stopa apariția noilor tulpini ale Sars-CoV-2?
Atunci când un virus circulă nestingherit și infectează din ce în ce mai multe persoane, crește probabilitatea ca virusul să sufere mutații. Cu cât un virus are mai multe oportunități de a se răspândi, cu atât mai mult crește posibilitatea acestuia de a se replica, având, proporțional, mai multe oportunități de a suferi modificări cu fiecare replicare. În funcție de locul în care se află modificările în materialul genetic al virusului, acestea pot afecta proprietățile unui virus, cum ar fi transmisibilitatea (de exemplu, se poate răspândi mai mult sau mai puțin ușor decât varianta originală) sau severitatea (de exemplu, poate provoca o simptomatologie mai mult sau mai puțin severă decât varianta originală a virusului). Toți virușii, inclusiv Sars-CoV-2, virusul care provoacă Covid-19, evoluează în timp, ceea ce este complet normal pentru un virus.
Astfel, fiecare persoană vaccinată contribuie la stoparea numărului de infectări, reducând posibilitatea virusului de a se replica și, deci, de a continua să sufere modificări pe măsură ce întâlnește mai multe gazde susceptibile. Oprirea răspândirii direct de la sursă rămâne, însă cheia, în ceea ce privește împiedicarea apariției altor tulpini ale virusului. Măsurile actuale de reducere a transmisiei, inclusiv spălarea frecventă a mâinilor, purtarea unei măști, o bună ventilație și evitarea locurilor aglomerate, continuă să conteze în lupta împotriva apariției noilor variante prin reducerea cantității de transmisie virală și, prin urmare, reducerea oportunităților pentru diversificarea mutațiilor.
De ce e important să ne vaccinăm chiar dacă au fost depistate noi tulpini?
Vaccinurile sunt un instrument foarte important în lupta împotriva pandemiei de Covid-19 și există beneficii clare pentru sănătatea publică și pentru salvarea vieților și prevenirea unei crize a sistemului sanitar. Vaccinurile care sunt în curs de dezvoltare sau care au fost aprobate deja pentru utilizare în masă oferă o anumită protecție și împotriva noilor variante ale virusului, deoarece aceste vaccinuri generează un răspuns imun ce implică o serie de procese mult mai complexe în organism, și nu depinde doar de formarea unui anumit nivel de anticorpi, ci și de activitatea altor tipuri de celule, precum celulele T ori celulele B, responsabile pentru memorarea caracteristicilor virusului. Prin urmare, modificările sau mutațiile virusului nu ar trebui să facă vaccinurile complet ineficiente.
În cazul în care oricare dintre aceste vaccinuri se dovedește a fi mai puțin eficient împotriva uneia sau mai multor variante, va fi posibil ca vaccinurile viitoare să aibă o compoziție adaptată, la fel ca în cazul vaccinurilor antigripale, tocmai pentru a proteja împotriva noilor tulpini. Cu toții suntem în siguranță numai dacă toată lumea este în siguranță, iar cu cât este mai mare nivelul de imunizare, cu atât sunt mai mari beneficiile pentru toată lumea. Acesta este motivul pentru care este important să se vaccineze cât mai multe persoane, iar alegerea fiecărui individ de a se vaccina contribuie semnificativ la stoparea pandemiei.
Tu ce alegi?
SURSE:
