Pe data de 10 şi 11 noiembrie a acestui an, a avut loc summit-ul APEC (Asia-Pacific Economic Cooperation) în capitala Chinei, Beijing. Acest eveniment reprezintă un forum pentru cei 21 de lideri ai statelor din regiunea Asia-Pacific, de a discuta despre aprofundarea a relaţiilor economice şi politice. Printre cei mai importanţi actori prezenţi se numără China, SUA, Japonia şi Rusia, deoarece printre cele mai marcante evenimente de la această reuniune s-au numărat cele care i-au avut în prim-plan liderii acestor state. Principalele evoluţii şi implicaţiile acestora vor fi discutate în cele ce urmează.
1. Întâlnirea dintre preşedintele chinez Xi Jinping şi premierul japonez Shinzo Abe
Întâlnirea dintre liderii Chinei şi Japoniei reprezintă un moment important al relaţiei diplomatice dintre cele două state în contextul conflictului tensionat asupra Insulelor Diaoyu/Senkaku din Marea Chinei de Est. De asemenea, este prima interacţiune dintre aceştia de când fiecare şi-a asumat respectiva funcţie şi este un simbol al inceputului revenirii la normalitate a relaţiilor diplomatice bilaterale.
Deşi întâlnirea dintre cei doi nu a condus la dezvoltări importante, aceasta reprezintă un precedent ce poate face loc unor alte discuţii la nivel înalt pentru rezolvarea conflictelor. În acest sens, summit-ul a reprezentat o şansă pentru ambii lideri de a-şi exprima susţinerea faţă de consensul în patru puncte stabilit pe 7 noiembrie în privinţa disputei teritoriale şi a relaţiilor bilaterale în ansamblu.[1]
2. Înţelegerea dintre China şi SUA privind schimbările climatice
În cadrul ultimei zi a summit-ului APEC, Xi Jinping şi Barack Obama, au anunţat că rezultatul unor luni de negocieri este un acord dintre cele două state care sunt şi cele mai mari poluatoare de carbon din lume, de a-şi reduce emisiile de carbon până în 2030. Înţelegerea presupune adoptarea unor măsuri diferite pentru fiecare, astfel că SUA este nevoită să-şi reducă cu 26-28% emisiile de carbon ale nivelului din 2005 până în 2025; iar China a fost de acord că nivelul maxim al emisiilor să fie atins până în 2030 după care apoi să scadă prin atingerea unui nivel de 20% din energie să fie produs din surse cu zero emisii de carbon, tot până în 2030.
O asemenea înţelegere are cu atât mai multă semnificaţie cu cât pentru China discuţiile despre poluarea, schimbarea climei şi reducerea emisiilor de carbon, în special cele de la arderea cărbunelui, reprezintă un precedent pe care până în acest moment nu dorea niciodată să-l stabilească. Pretenţiile celorlalte state impuse Chinei de a adopta măsuri pentru diminuarea poluării au fost mereu respinse prin invocarea dreptului său de a se dezvolta chiar dacă poluează, așa cum şi principalele puteri industriale au făcut-o la un anumit punct în istorie. În privinţa SUA, acordul poate întâlni opoziţie în Congres în contextul în care democraţii au pierdut şi majoritatea în Senat.
3. Anunţul Chinei de a forma o nouă zonă de liber schimb.
În cadrul summit-ului, președintele Xi Jinping a anunţat planuri pentru implementarea unei noi zone de liber schimb în Asia-Pacific, denumită FTAAP (Free Trade Area of the Asia-Pacific). Această zonă reprezintă pentru China o încercare de a aprofunda integrarea regională şi oferă de asemenea şi o alternativă la Parteneriatul Trans-Pacific promovat de SUA şi care exclude China. Deşi în regiune există deja câteva acorduri de liber schimb precum Acordul Comercial Asia-Pacific (APTA), conform Chinei acest nou acord presupune integrarea tuturor celorlalte şi astfel ar rezolva problema existenţei mai multor asemenea acorduri, fiecare cu condiţii şi reguli diferite. În starea sa actuală, FTAAP reprezintă doar o iniţiativă care va necesita o perioadă lungă de negocieri cu posibili membri până va fi implementată.
________________________________________
[1]http://www.mofa.go.jp/a_o/c_m1/cn/page4e_000150.html