Săptămâna trecută, cinematograful bucureştean Elvira Popescu a găzduit evenimentul Cinepolitica Extra Time, o iniţiativă a festivalului internaţional de film cu tematică politică, Cinepolitica. Sala cinematografului Elvira Popescu a fost între 17 şi 19 noiembrie locul de desfăşurare al unor proiecţii de film şi dezbateri cu ocazia împliniri a 25 de ani de la revoluţia paşnică din Germania în urma căreia s-a prăbuşit zidul Berlinului, simbol concret al divizării între Vestul capitalist şi Estul comunist. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Cultură şi Imagine, cu sprijinul Ambasadei Germaniei la Bucureşti.
În fiecare dintre cele trei zile ale evenimentul au avut loc câte două proiecţii de film. Dacă primele două zile au fost dedicate documentarelor şi dezbaterilor cu invitaţi speciali, ultima seară a fost rezervată filmelor artistice, printre care şi binecunoscutul Goodbye, Lenin! (2003). Cadrul de desfăşurare a proiecţiilor şi dezbaterilor a fost unul restrâns iar publicul care a luat parte la eveniment rezona categoric cu tematica politico-istorică abordată la Cinepolitica Extra Time. Evenimentul a fost însă unul destinat publicului larg, drept pentru care s-au organizat concursuri în rândul partenerilor media, prin care cei interesaţi să participe puteau câştiga un abonament valabil pe întreaga durată a evenimentului.
Proiecţia prin care a debutat evenimentul a fost filmul documentar Up to the Border – A Personal View of the Berlin Wall (2012), co-regizat de Claus Oppermann şi Gerald Grote. Timp de 95 de minute, spectatorii au fost martorii unui mozaic de mărturii şi experienţe personale, atât ale unor personalităţi din Germania, cât şi ale unor oameni de rând. Cei doi regizori au încercat prin opera lor să umanizeze un eveniment aparent rece şi lipsit de conotaţii sentimentale prin aducerea acestui aport personal din partea unor oameni a căror viaţă a fost schimbată radical începând cu 1961, anul de graţie când s-a construit aşa-numitul „cel mai urât monument din lume”. După o scurtă pauză, documentarul a fost urmat de prima dezbatere din cadrul Cinepolitica Extra Time, la care au participat însuşi Excelenţa Sa Domnul Werner Hans Lauk, Ambasadorul Republicii Germania la Bucureşti şi jurnalistul şi scriitorul Bogdan Ficeac, discuţie moderată de Sebastian Fitzek, profesor la SNSPA. Dialogul construit în jurul temei „martorii Zidului” a continuat în aceeaşi notă ca şi documentarul anterior şi s-a axat aşadar pe impactul produs de comunism la nivel personal asupra celor doi invitaţi. Intersantă a fost paralela făcută între România şi Germania în ceea ce priveşte modul fiecăreia de a se descătuşa din lanţurile comunismului: în timp ce Germaniei i-a reuşit eliberarea pe cale paşnică, evenimentele din iarna lui 1989 din România s-au situat prin violenţa lor la capătul opus al spectrului. Seara s-a încheiat cu documentarul Face the Wall (2009), în regia lui Stefan Weinert, care pune în lumină din nou individul şi modul lui de percepţie a celor întâmplate prin poveştile a cinci cetăţeni din fosta RDG, care au încercat fără sorţi de izbândă să treacă de cealaltă parte a zidului. Poveştile lor sunt doar câteva dintre cele ale celor 72 000 de prizonieri torturaţi în închisorile Germaniei comuniste pentru că au îndrăznit să se împotrivească sistemului.
A doua zi a evenimentului a continuat proiecţia de filme documentare din prima seară. Primul dintre acestea, It Happened in August. Building the Berlin Wall – Anatomy of a Political Crisis (2001, în regia lui Ullrich Kasten) a disecat minuţios evenimentele din jurul separării şi divizării Berlinului şi, odată cu el, a întregii lumi aflate în plin Război Rece. Seara a continuat cu cea de a doua dezbatere din cadrul evenimentului, de această dată construită în jurul temei „ultima Cortină” , avându-i ca invitaţi pe Iosif Klein Medeşan, redactor la BBC şi Vocea Americii la acea vreme şi colaborator la Europa Liberă de la Praga şi pe Adrian Niculescu, istoric şi profesor la SNSPA. Cei doi invitaţi au discutat despre efectul produs de căderea Zidului, nu doar în Germania, ci şi în întreaga lume şi despre rolul pe care l-a jucat Occidentul în această poveste. Proiecţia de documentare a fost încheiată marţi seara prin filmul Off Ways/Elektrokohle (2009, regizat de Uli M. Schüppel), care prezintă primul concert al formaţiei din fosta RFG, Einstuerzende Neubauten, în Germania de Est în 1989 şi impresia pe care acestă lume atât de apropiată geografic, dar atât de îndepărtată ideologic o produce membrilor formaţiei.
Miercuri seară, în ultima zi a evenimentului, au fost proiectate două filme artistice. Primul dintre acestea, Goodbye, Lenin! (2003), în regia lui Wolfgang Becker, este una dintre capodoperele cinematografiei germane contemporane. Filmul reprezintă materializarea aşa-numitei „ostalgii” – termen apărut iniţial în limba germană pentru a denumi sentimentul resimţit de nostalgicii după comunism în urma căderii regimului. Goodbye, Lenin! prezintă comunismul mai degrabă ca un stil de viaţă, şi nu ca o ideologie şi readuce, ca şi documentarele din prima seară, individul şi percepţia sa proprie în prim-plan.
Evenimentul s-a încheiat cu proiecţia filmului artistic The Tunnel (2001, Roland Suso Richter), bazat pe o povestea adevărată a unui înotător din Germania de Est care hotărăşte să evadeze alături de familia sa în Vest săpând un tunel pe sub Zid.
Cinepolitica Extra Time a funcţionat pe principiu nemţesc, fiind scurt, clar şi la obiect. Cu siguranţă că evenimentele concentrate în jurul ridicării Zidului Berlinului reprezintă o temă ce ar putea fi dezbătută la infinit prin caracterul ei controversat şi intrigant, dar Cinepolitica Extra Time a reuşit să capteze esenţialul şi să îl transmită publicului interesat într-un format de calitate şi într-o ambianţă potrivită.
Politicall a fost partener media al evenimentului Cinepolitica Extra Time.