Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Material realizat de Radu Mocanu
Introducere
Ucraina și Rusia sunt două state aflate la marginea continentului european care se bucură de o istorie bogată, însă adesea complexă și tumultoasă. În secolul al XX-lea, relația dintre cele două state a traversat diferite perioade, fie de conflict, fie de colaborare și bună vecinătate. În prezent, relațiile dintre cele două state se află în cel mai tensionat moment din istorie,. Acest fapt este datorat tensiunilor cauzate de escaladarea conflictului din Donbas, care s-a transformat în cel mai mare război de pe continentul european de la al Doilea Război Mondial până în prezent.
În urma invaziei din februarie 2022, statul ucrainean a fost susținut de aliații occidentali, în special de Statele Unite, cu sprijin militar, umanitar și diplomatic, prin impunerea de sancțiuni și încercarea de izolare în plan extern a Federației Ruse. Unitatea occidentală privind războiul din Ucraina se află sub amenințare ca urmare a alegerii lui Donald Trump la Casa Albă, acesta susținând idei de reluare și normalizare a relațiilor cu Rusia, dar și de încheierea rapidă a conflictului militar. Inițiativa președintelui american de a încheia conflictul nu este prima de acest fel, din 2014 până în prezent fiind semnate mai multe acorduri de încetare a focului care s-au dovedit a fi nule. Așadar, ce îngreunează procesul de pace dintre Ucraina și Federația Rusă?
Povara Independenței
Ucraina are o istorie lungă, însă marcată de dominații străine. Din Evul Mediu până în epoca contemporană, populația ucraineană a trecut prin ocupații străine, fiind controlată de puteri precum Regatul Polono-Lituanian, Imperiul Rus și Uniunea Sovietică. Perioadele de independență au fost scurte și de obicei urmate de conflicte sau represiuni severe. Din 1991, Ucraina se bucură de independență, dar s-a confruntat cu provocări atât interne, cât și externe pentru consolidarea integrității teritoriale și a ideilor democratice.
După obținerea independenței în 1991, Ucraina și Rusia au încercat să mențină relații de bună vecinătate prin semnarea unor acorduri precum Memorandumul de la Budapesta (1994), prin care Ucraina își ceda armamentul nuclear Rusiei și Tratatul Prieteniei (1997) care garanta respectarea integrității teritoriale a ambelor state. Tensiunile s-au accentuat în 2004, odată cu influența Federației Ruse în fraudarea alegerilor prezidențiale în favoarea pro rusului Viktor Yanukovych ce a condus la declanșarea Revoluției Portocalii și ulterior la victoria candidatului proeuropean Viktor Yushchenko.
O ruptură definitivă
Anul 2014 a reprezentat un punct de cotitură în relația dintre cele două state. La finalul anului 2013, era de așteptat ca președintele Viktor Yanukovych să semneze Acordul de Asociere al Ucrainei cu Uniunea Europeană, însă sub presiunile venite de la Kremlin acesta a refuzat. Refuzul său a determinat noi mișcări stradale ce au fost recunoscute ca Euromaidan. Demonstrația a căpătat amploare, iar tentativele de represiune ale autorităților au atras o presiune internațională severă asupra lui Yanukovych. Opoziția parlamentară cu sprijinul demonstrațiilor a forțat schimbarea președintelui, Yanukovych fiind demis în luna ianuarie 2014 prin procedură parlamentară. Acesta s-a refugiat în Rusia, amplificând tensiunile dintre cele două state.
Ca urmare a acestor evenimente, Federația Rusă, pentru a-și menține influența în Ucraina a intervenit rapid pe două fronturi. La finalul lunii februarie 2014, militari ruși, fără însemne (omuleții verzi), au ocupat tacit Crimeea și sub ocupație militară s-a organizat un referendum pentru alipirea peninsulei la Federația Rusă. În paralel, profitând de instabilitatea autorităților ucrainene, grupuri separatiste din Donețk și Lugansk, ce se bucurau de sprijin militar și logistic al Moscovei, au declanșat o rebeliune împotriva guvernului de la Kiev, ocupând părți de regiunea Donbasului. Pe modelul Crimeii, separatiștii anunță organizarea unui referendum care proclamă independența celor două oblasturi.
Spre deosebire de celelalte încercări de afirmare a independenței și a identității naționale, care au fost întâmpinate cu presiuni economice și politice, momentul Euromaidan a declanșat o schimbare categorică în relația celor două state, Rusia menținându-și influența în Ucraina prin anexarea peninsulei Crimea și prin susținerea mișcărilor separatiste din estul Ucrainei, nerespectând astfel integritatea teritorială a statului vecin.
Căutarea unui compromis
Războiul din Donbas a fost marcat de lupte intense desfășurate în localități precum Donețk, Sloviansk, Ilovaisk și Debalțevo, iar pe lângă mijloacele tradiționale de război s-a recurs și la mijloace hibride precum campanii de propagandă și atacuri cibernetice. De asemenea, a generat o criză umanitară prin victimele în rândul civililor și strămutarea populației.
De-a lungul conflictului au avut loc mai multe runde de negocieri pentru soluționarea conflictului, încercări ce au eșuat. Un astfel de demers a fost Protocolul de la Minsk, acesta fiind un plan de armistițiu care să pună bazele unei fundații pe care să se negocieze o pace durabilă. Semnat în septembrie 2014, de către reprezentanți ai Ucrainei, Rusiei, OSCE și liderii separatiști din Donețk și Lugansk, actul stipula încetarea imediată a focului, eliberarea prizonierilor de război, îmbunătățirea situației umanitare din regiune și retragerea armamentului greu din zonă. Acordul a fost încălcat de ambele părți, violențele continuând și lăsând loc unei noi inițiative diplomatice.
În februarie 2015, părțile implicate s-au reunit pentru discutarea unui nou plan de pace, cunoscut ca Acordurile de la Minsk sau Minsk 2. Noul acord susținea prevederi asemănătoare cu primul, prevederi precum încetarea imediată a focului, retragerea armamentului greu și retragerea trupelor străine. Acesta însă prevedea un calendar exact după care să se realizeze normele, dar și impunea organizarea de alegeri monitorizate de OSCE în Donețk și Lugansk, dar și realizarea unei reforme constituționale în Ucraina pentru a oferi regiunilor un statut special. În mod asemănător cu primul acord, părțile implicate nu și-au respectat promisiunile, însă conflictul a fost diminuat, având loc lupte sporadice în continuare.
În următorii ani au mai existat inițiative de revitalizare a Acordurilor de la Minsk. Una dintre ele a fost Formula Steinemeier care prevedea organizarea de alegeri în Donbas sub supravegherea OSCE și oferirea de autonomie regiunilor sub administrația ucraineană. Propunerea a fost refuzată de ambele state, fiind invocate motive specifice. În 2019, președintele ucrainean, Volodimir Zelenskiy, și Vladimir Putin au convenit asupra unui armistițiu mediat de diplomația franceză și germană. Deși acest armistițiu a marcat un progres în relațiile ruso-ucrainene, organizarea alegerilor și statutul regiunilor Donețk și Lugansk a rămas un punct de divergență între cele două state.
Diplomația sub presiunea războiului
La data de 24 februarie 2022, liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, a anunțat „O operațiune militară specială pentru demilitarizarea și denazificarea Ucrainei”. Invazia Ucrainei a venit după luni bune în care oficiali ai guvernului rus au negat acuzațiile de pregătirea unui război. Avertismentele emise de statele occidentale privind desfășurarea masivă de trupe la granița cu Ucraina a fost luată în derâdere de Kremlin, catalogând aceste avertismente ca dezinformare. Timp de trei ani, Ucraina a rezistat în fața armatei ruse, fiind sprijinită militar, financiar și diplomatic de statele occidentale. Cu toate acestea, unitatea occidentală în sprijinirea statului ucrainean a început să se fisureze după venirea lui Donald Trump la Casa Albă.
O promisiunea făcută în timpul campaniei electorale de către Donald Trump a fost încheierea Războiului din Ucraina „în 24 de ore”. Încheierea rapidă a conflictului s-a dovedit a fi mult mai dificilă și tensionată. Administrația Trump a participat la tratative cu o delegație a Federației Ruse, punând capăt izolării diplomatice în care s-au aflat ca urmare a începerii războiului. De asemenea, relația șefului de la Casa Albă cu Volodimir Zelenskiy s-a tensionat. Într-o postare pe rețeaua de socializare Truth Social, Donald Trump l-a atacat pe Zelenskiy, caracterizandu-l drept „un dictator fără alegeri”, poziție pe care a negat-o într-o întâlnire cu prim-ministrul britanic Keir Starmer. De asemenea, întâlnirea dintre cei doi la Casa Albă nu a produs rezultate scontate, întâlnirea terminându-se cu o ceartă și cu delegația ucraineană părăsind Casa Albă. La scurt timp după fiasco-ul respectiv, demersurile de pace au fost reluate.
În urma unei discuții telefonice între Donald Trump și Vladimir Putin, liderul de la Kremlin a acceptat un armistițiu de 30 de zile privind atacurile asupra infrastructurii energetice. Acordul a fost acceptat și de autoritățile de la Kiev. Acceptarea unui armistițiu modest vine și cu cerințe din partea Rusiei, Putin cerând oprirea de livrări de armament către Ucraina din partea tuturor aliaților, dar și stoparea transmiterii de informații clasificate. În plus, în urma discuțiilor Putin a lăudat efortul depus de Donald Trump pentru încheierea conflictului și pentru normalizarea relațiilor SUA-Rusia.
Mai mult de atât, Arabia Saudită a devenit un mediator al acestui conflict, având loc mai multe întâlniri diplomatice din statul aflat în Golful Persic. Discuțiile care s-au desfășurat la Riad sunt bazat pe mai multe puncte cheie, esențiale pentru încetarea conflictului. Printre acestea se numără oprirea atacurilor asupra infrastructurii energetice, securitatea centralelor nucleare, cu accent pe cea de la Zaporojie și reluarea transportului comercial pe Marea Neagră. În urma negocierilor, Casa Albă a declarat că au fost stabilite următoarele măsuri: asigurarea navigației sigure și interzicerea utilizării navelor comerciale în scopuri militare în Marea Neagră, restabilirea accesului Rusiei pe piața globală pentru exporturile agricole, precum și dezvoltarea unui plan pentru implementarea interdicției atacurilor asupra infrastructurii energetice din Rusia și Ucraina. De asemenea, în comunicat, s-a stabilit necesitatea continuării dialogului pentru realizarea păcii.
În mod asemănător cu acordurile semnate în perioada 2014-2022, ambele părți au început acuzațiile de încălcare a armistițiului. Oficiali ai Ministerului de Externe al Rusiei au declarat că Ucraina a încălcat armistițiul prin lansarea unui atac cu drone asupra unui depozit de petrol. De asemenea, Volodimir Zelenskiy, într-o postare pe X, a confirmat un atac aerian realizat cu drone Sahed, ce au lovit mai multe ținte, printre care un spital din Sumy. Prin aceeași postare, a făcut și un apel la menținerea Federației Ruse sub presiunea sancțiunilor pentru a-i determina la încheierea unei păci solide.
Concluzie
În 2005, în cadrul unui discurs susținut în fața parlamentului de la Moscova, președintele Vladimir Putin a declarat că „disoluția Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”, perspectivă ce explica direcția politicii externe a autorităților de la Kremlin. De asemenea, prin negarea statalității și identității ucrainene, Putin își justifică acțiunile agresive de reconstruire a puterii sovietice.
Această viziune a lui Putin nu lasă loc compromisului, considerând că simpla existență a Ucrainei este o greșeală istorică ce trebuie corectată. Retorică Kremlinului și acțiunile militare întreprinse sugerează că obiectivul final al „operațiunii militare speciale” este anularea statalității și identității ucrainene. Perspectiva liderului de la Kremlin oferă o conotație simbolică a războiului din Ucraina, nu ca un război convențional pentru teritorii, ci ca un război între două viziuni, una despre autodeterminare națională a Ucrainei și una despre hegemonia rusă.
În aceste condiții, cele două viziuni opuse, rămân în conflict, iar orice încercare de încheiere a unei păci juste și durabile este sortită eșecului, miza finală nefiind teritoriile ocupate de armatele Federației Ruse, ci existența poporului și statului ucrainean.
Surse
- https://www.cia.gov/the-world-factbook/countries/ukraine/
- https://www.nbcnews.com/id/wbna7632057
- https://www.nytimes.com/2022/02/05/science/ukraine-nuclear-weapons.html
- https://www.dw.com/en/ukraine-to-ditch-russian-friendship-treaty-amid-tensions/a-46658212
- https://ciaotest.cc.columbia.edu/olj/et/et_v12n4/et_v12n4_003.pdf
- https://www.rferl.org/a/1055534.html
- https://web.archive.org/web/20090114195339/http://www.oxfordenergy.org/pdfs/comment_0106.pdf
- https://www.theguardian.com/world/2013/nov/21/ukraine-suspends-preparations-eu-trade-pact
- https://www.britannica.com/place/Ukraine/The-crisis-in-Crimea-and-eastern-Ukraine
- https://www.britannica.com/topic/Ukraine-crisis
- https://www.reuters.com/world/europe/what-are-minsk-agreements-ukraine-conflict-2022-02-21/
- https://www.dw.com/en/opinion-minsk-ii-leaves-many-questions-unanswered/a-18255011
- https://www.bbc.com/news/world-europe-31436513
- https://www.washingtonpost.com/world/2022/02/24/ukraine-russia-denials/
- https://www.nytimes.com/2022/02/21/world/europe/putin-ukraine.html
- https://www.nytimes.com/2022/02/23/world/europe/putin-announces-a-military-operation-in-ukraine-as-the-un-security-council-pleads-with-him-to-pull-back.html
- https://www.euronews.com/2025/03/15/trump-says-he-was-a-bit-sarcastic-when-he-claimed-he-could-end-the-war-in-ukraine-in-24-ho
- https://kyivindependent.com/trump-says-he-cant-believe-he-called-zelensky-a-dictator/
- https://www.nytimes.com/2025/02/28/us/politics/trump-zelensky-us-ukraine-russia.html
- https://www.reuters.com/world/europe/trump-hold-call-with-putin-test-deal-making-strength-2025-03-18/
- https://www.theguardian.com/world/2025/mar/19/so-bold-are-putins-ceasefire-demands-its-hard-to-believe-he-is-entirely-serious
- https://www.reuters.com/world/what-are-issues-us-talks-with-ukraine-russia-2025-03-23/
- https://www.whitehouse.gov/briefings-statements/2025/03/outcomes-of-the-united-states-and-russia-expert-groups-on-the-black-sea/
