Armata “denazificatoare” a dicatatorului de la Kremlin se apropie încet și sigur de granițele Republicii Moldova într-un avânt de “eliberare” cum nu s-a mai văzut de la Stalin încoace. Mii de civili din Odessa umplu ultimele trenuri pentru a scăpa din calea brutalității ruse. Între timp, președintele Iohannis susține senin că nu are “date” care să arate un scenariu că Moldova ar fi amenințată după ce, mai devreme, Putin a catalogat sancțiunile occidentale împotriva Rusiei ca fiind asemănătoare unei declarații de război, avertizând statele europene că susținerea Ucrainei contravine bunelor relații cu Federația Rusă. În plus, marionetele de la Tiraspol au reacționat imediat cerând independența Transnistriei după ce președintele Republicii Moldova a înaintat cererea de aderare la Uniunea Europeană.
Jurnalistul modovean, corespondent pentru Deutsche Welle, Vitalie Călugăreanu, a explicat că în Transnistria au apărut proteste pro-ruse, aparent necoordonate cu Tiraspolul, și că se încearcă divizarea și panicarea cetățenilor moldoveni. Unii dintre aceștia chiar și-au pregătit pașapoartele și sunt gata de plecare în caz de agresiune rusă. Jurnalisul recunoaște că propaganda pro-rusă din Moldova își arată efectele, cu toate acestea consideră că nu sunt semne că Republica s-ar afla în “vizorul lui Putin”. Apoi recunoaște că marea teamă a autorităților moldovene este că populația în caz de panică își va retrage depozitele din bănci, situație care va destabiliza sistemul financiar și așa destul de fragil al statului moldovean. Insă asigurările pentru calmarea populației nu vor acoperi zgomotul blindatelor ruse în drum spre Odessa care, de la o zi la alta, vor încerca să acopere lumina soarelui cu cenușa bombardamentelor.
Secretarul de Stat American Antony Blinken, care vizitează în aceste zile țările din flancul estic al NATO, a promis la Chișinău sprijin american în sectorul energetic, dar și în criza refugiaților ucraineni pentru Republica Moldova, fără să intre în detalii legate de securitate. În cadrul aceleași conferințe de presă președintele Maia Sandu a confirmat lipsa de informații cu privire la posibile intenții agresive în regiunea transnistreană. În ciuda asigurării acestora, nu putem să nu vedem că vizita lui Blinken în est este una grăbită și confirmă insecuritatea generată de agresiunea rusă în zonă.
“Așteptarea este o boală” scria Jake Paltrow. În tornada evenimentelor tragice din Ucraina și sub tirul sancțiunilor economice ale Occidentului aplicate Rusiei, dar a amenințărilor Kremlinului, autoritățile de la București așteaptă “date” care să le arate concret o eventuală agresivitate la adresa statului moldovean. Să înțelegem că domnul Klaus Iohannis încă așteaptă ca după ocuparea Odessei trupele rusești să facă joncțiune cu separatiștii din Transnistria, iar mai apoi să pornească o excursie spre Chișinău, după ce în prealabil și-au făcut un selfie cu țevile tunurilor cu care vor dărâma capitala Republicii Moldova? Pentru România, nu ar prima dată în istorie când autorităţile se decid prea târziu.
Pe lângă suportul în domenul energetic şi valul de refugiaţi ucraineni, România ar putea să elaboreze un plan umanitar de urgenţă în cazul invaziei ruse între Nistru şi Prut. Un prim pas este că România acordă asistenţă internaţională Ucrainei şi Republicii Moldova din stocurile rezervei de stat, fiind vorba despre alimente, apă, motorină, benzină şi păcură. Am putea să livrăm muniţie soldaţilor moldoveni, chiar dacă sunt puţini, în speranţa că, în caz de conflict se vor alătura eforturilor de apărăre ucrainene. Este greu de imaginat că Republica Moldova să ţină piept fără nicun ajutor unei eventuale agresiuni ruse care ar putea să vină dinspre Odessa. Faptul că nu ne putem implica militar fiindcă trebuie să ne coordonam cu partenerii NATO este un lucru cunoscut de Putin care va încerca să îşi rotunjească teritoriul după atingerea obiectviului Novorossiya. Este surprinzător că până acum fragmentul ruginit al armatei sovietice din Transnistria nu a făcut nici un pas înainte. Dar să credem că teritoriul ucraineanan putea fi ocupat de tancurile rusești, iar regiunea dintre Nistru și Prut să rămână neutră ar fi o naivitate!
Ocuparea Republicii Moldova este un scenariu de groază, atât pentru românii care înțeleg ce se întâmplă, cât și pentru pro-europenii din Chișinau, dar trebuie să recunoaștem că filmul horror deja este în derulare în Ucraina. Sau ne punem speranța că armata ucraineană va respinge operațiunea rusă care urcă spre Odessa și nu va permite alimentarea Transnistriei cu armament și trupe noi? Și poate ne rugăm să cadă sub proiectile poduri care permit deplasarea spre zona separatistă și care să intarzie înaintarea rușilor până când românii se leagă la șireturi.
Dacă se repetă scenariul invaziei din Ucraina în Republica Moldova, rușii vor întâlni o rezistență minimă. Așa cum se întamplă acum în orașul nou cucerit Herson, posibil ca viitorii refugiați moldoveni să fie înlocuiți cu ruși aduși cu atutocarele. Rusificarea teritoriilor cucerite prin strămutarea populațiilor este o practică moștenită de la bolșevici și aplicată cu insistență azi de ruși.
După cum sugerează declarațiile, dar mai ales faptele liderului de la Moscova, Rusia caută pretexte de conflict indiferent de masca pacifistă cu care încearcă să-și mascheze acțiunile. Retorica lui Putin este o extensie a propagandei staliniste și poate fi o capcană pentru cei care nu au cunoștințe de istorie elementară. Că Putin este sau nu într-o paradigmă politică paralelă cu restul lumii, că este rațional sau este bolnav clinic, noi trebuie să îl judecăm numai dupa fapte. Ultimele sale acțiuni au șters orice urmă de încredere și considerație față de liderul de la Kremlin.
Nu numai că sunt mulți ruși pentru care Al Doilea Razboi Mondial a început abia cand Germania nazistă a invadat URSS-ul, dar sunt și mulți români care au uitat că acea conflagrație a debutat prin concursul Armatei Roșii la ștergerea Poloniei de pe hartă! Rusia are o experiență solidă în a schimba istoria statelor de la granițele sale, devorând vecini neasigurați militar. Kremlinul întelge un singur limbaj – cel al violenței militare.
AUR: măgarul troian al Kremlinului
Lumea nu este la prima criză în care Rusia alimentează organizații extremiste din statele vecine cu scopul de a dezbina societăți. Metoda moștenită din perioada Războiului Rece funcționează excelent ca orice minciună naționalistă cu resort emoțional. Să luăm cazul Alianței pentru Unirea Românilor care aparent protestează împotriva Moscovei, dar ai cărei lideri își cer scuze în fața ambasadei ruse când cineva amintește de masacrele secolului XX organizate de sovietici.
Cum poate spune că AUR nu îl susține pe măcelarul de la Kremlin când liderii acestui partid afirmă că Ucraina “se bombardează singură ca să dea vina pe ruși” și că “nu există război în Ucraina”? Ce să credem de aici? Că nu Rusia este agresorul, ci autoritățile de la Kiev? Acuzația la adresa Ucrainei este absurdă și hilară, însă îngrijorătoare în contextul în care Moscova a pus șenila tancului pe gâtul alungit al Kiev-ului în drumul spre integrarea europeană.
Romania nu este la prima experiență cu extremismul politic. Dacă comuniștii interbelici împinși de Moscova elucubrau despre o pace mondială, dovedită ulterior nerealistă, legionarii visau la o Românie mare, reconstruită după idealul naționalismului religios, opus decadenței interbelice. Dintre acestea două, capcana fascistă revine parcă reciclată din tenebrele istoriei recente. Dar de ce acum? Ce rol are o astfel de formațiune în contextul actual al conflicutului din Ucraina?
AUR reînvie retorica potrivit căreia Ucraina ocupă pe nederept teritorii istorice românești, ignorând faptul că târnăcopul stalinist a trasat acea graniță, iar revizionismul în contextul actual european nu aduce altceva decât conflict. Mai mult, acest partid radical ne reproșează “de ce să ajutăm Ucraina și să ne implicăm într-un război care nu este al nostru?” Dar cine a zis că România se implică în razboi? AUR încearcă să inducă în conștiința publică faptul că România este angajată în conflictul dintre Ucraina și Rusia! Este de fapt o invitație pentru Putin să invadeze Republica Moldova, un argument ce ar putea justifica o agresiune a Rusiei care sare de fiecare dată să “elibereze” comunitățile rusofone din afara Federației cu pretextul că sunt “abuzate”.
Agitația, protestele și “măgăriile”(n.r. termen potrivit pentru agresivitatea limbajului liderilor formațiunii ), cu care AUR ne-a obișnuit, construiesc o imagine de marketing excelentă pentru a fi importată pe ecranul televiziunilor controlate de Kremlin. Scandalurile neobosite inventate de acest partid criptofascist sunt o sursă pentru propagandă rusă antiromânească. Cum așa? AUR face gălăgie ca România dorește teritorii istorice care aparțin altor state ca apoi Moscova să acuze Bucureștiul de revizionism și să intervină în consecință. Nu doar AUR, dar și alte partide extremiste din UE sunt susținute de Moscova după un plan de destabilizare al Uniunii cu un parcurs bine stabilit, realitate de care am devenit conștienti abia dupa debutul tragediei din Ucraina.
AUR alimentează atitudini care divizează societatea în privința refugiaților din Ucraina, după ce timp de aproximativ doi ani de zile a încercat divizarea societății pe tema coronavisusului. Nu putem ignora faptul că acest partid menține legături strânse și cu alți români suspectați că sunt plătiți de Moscova, cum ar fi, spre exemplu, fostul ministru de Finanțe, Eugen Teodorovici. Acesta a fost ales guvernator al Băncii Internaţionale de Investiţii, fosta bancă a URSS și al carui șef este acuzat de spionaj în favoarea Kremlinului, potrivit New York Times. Uimitoare este totodată și negocierea cu fostul lider, recent înlocuit de la conducerea PMP, Cristian Diaconescu, prin care AUR încearcă o cosmetizare de imagine.
Putem să fim clari asupra unui lucru: AUR “sprijină necondiționat integrarea Moldovei în Uniunea Europeană, posibilă (n.r. numai) prin unire”, potrivit website-ului acestui partid. Prin urmare acești extremiști respiră în fiecare zi doar ca să alimenteze o idee conflictuală a unirii cu Basarabia istorică.
Din punct de vedere administrativ unirea cu etnicii români din Basarabia sau Bucovina de Nord prin modificarea granițelor nu este realistă. Chiar dacă ar fi posibilă, această practică revizionistă a granițelor aparține secolelor trecute. Azi luptăm să trăim într-o lume fără granițe, cu acces la piața de muncă globală, pentru drepturi și beneficii ale cetățeniei europene. S-a mai spus, dar trebuie repetat până când înțelegem: comunitățile din fostele republici comuniste se pot uni într-un singur loc: Uniunea Europeană.