Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Material realizat de Irina Dudu
Ascensiunea grupării rebele M23 în Republica Democrată Congo
Gruparea rebelă M23 a avansat în centrul orașului Bukavu, capitala provinciei Sud-Kivu din estul Republicii Democrate Congo (RDC). Evenimentul a avut loc la doar câteva săptămâni după ce gruparea militară susținută de Rwanda a capturat orașul Goma, într-o expansiune fără precedent a teritoriilor din Republica Democrată Congo.
Guvernul congolez i-a acuzat pe liderii din Rwanda de indiferență asupra apelurilor pentru încetarea focului și a afirmat că trupele rwandeze ar fi descins și ele în oraș, cerându-le să se retragă imediat. Totodată, guvernul a acuzat forțele rwandeze că urmăresc un plan de ocupație, comitere de crime și încălcări grave ale drepturilor omului pe teritoriul congolez. De asemenea, șeful forțelor de apărare din Uganda a declarat că va ataca orașul Bunia din estul statului Congo dacă forțele congoleze vor refuza să „predea armele” în 24 de ore.
Situația a dus la jafuri și evadări din închisori, o mulțime de magazine fiind jefuite complet, lăsând proprietarii cu datorii imense. Unii cetățeni au părut încântați de sosirea grupării în oraș, însă guvernul congolez a îndemnat populația să fie precaută Președintele Republicii Democrate Congo, Felix Tshisekedi, a avertizat asupra riscului declanșării unui conflict regional extins, având în vedere implicarea armatelor din Rwanda și Burundi.
Avansul rebelilor în sud a pus o presiune fără precedent asupra guvernului central din Kinshasa. Președintele francez Emmanuel Macron a cerut un armistițiu imediat și retragerea grupării M23, iar Secretarul General al ONU, António Guterres, a informat că agresiunile riscă să se transforme într-un conflict regional. Totuși, liderii africani și comunitatea internațională au fost reticenți în a lua măsuri decisive împotriva M23 sau a Rwandei.
M23 este unul dintre cele peste 100 de grupări militare la care se adaugă 4000 de soldați din Rwanda care luptă împotriva forțelor congoleze în estul RDC, o regiune bogată în minerale. Rebelii susțin că obiectivul lor este protejarea intereselor comunității tutsi și ale altor minorități, inclusiv a celor persecutați de grupările rebele Hutu care s-au refugiat în RDC după genocidul din 1994 din Rwanda.
M23 beneficiază de susținerea a aproximativ 4.000 de soldați din Rwanda, iar conflictele din estul RDC au dus la strămutarea a mai mult de 6 milioane de oameni, creând cea mai mare criză umanitară globală. Avansurile recente ale M23 în provinciile Kivu de Nord și Sud le-au oferit controlul asupra unor teritorii și resurse minerale valoroase, RDC fiind cel mai mare producător mondial de cobalt și al treilea cel mai mare producător de cupru.
Impactul acordului privind Insulele Chagos asupra familiilor din Mauritius
Oficialii din Mauritius așteaptă aprobarea din partea președintelui Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, pentru ca liderii din Marea Britanie să cedeze arhipelagul Chagos. Trump a declarat că este încrezător în ceea ce privește încheierea acordului de cedare a arhipelagului, acesta devenind un factor decizional datorită bazei militare Diego Garcia aflată în arhipelagul Chagos. Liderii din Mauritius au avut ca obiectiv recuperarea Chagosului de mai multe decenii, fiind forțați să vândă acest teritoriu Marii Britanii pentru o sumă de 3 milioane de lire sterline în schimbul independenței țării în 1968.
În prezent, guvernul mauritian se află pe cale să preia suveranitatea arhipelagului Chagos, după o victorie importantă în fața Marii Britanii la Curtea Internațională de Justiție (CIJ), în urmă cu șase ani. Procesul este în continuare nesigur, fiind așteptată aprobarea finală din partea lui Donald Trump, care dorește garanții de securitate pentru baza militară de pe atolul Diego Garcia.
Părerile chagosienilor sunt împărțite cu privire la urmările acestui acord. Guvernul din Mauritius urmează să creeze un fond de încredere pentru locuitorii arhipelagului Chagos și li se va permite să se stabilească în două dintre insulele arhipelagului: Salomon și Peros Banhos. Redactorul-șef adjunct al ziarului „L’Express” din Mauritius, Karen Walter, a subliniat că opinia celor aproximativ 10.000 de chagosieni nu a contat prea mult în negocieri
După decenii de revendicare a teritoriilor chagonisiene de către Marea Britanie, populația indigenă are posibilitatea de a a avea speranța de a revendica drepturi suverane asupra teritoriului lor ancestral. Viitorul rămâne totuși incert, iar multe dintre aceste conflicte și revendicări legale riscă să se piardă pe măsură ce prima generație de chagosieni dispare. Povestea locuitorilor din Chagos a fost consemnată și în literatură, unele dintre acestea fiind scrise de Geraldine Baptiste, poetă slam, din Chagos, rezidenții fiind forțați să părăsească arhipelagul pentru a face loc unei baze militare americane, fiind transportați în condiții precare până în Mauritius.
Retragerea trupelor franceze din Senegal
Președintele Senegalului, Bassirou Diomaye Faye, a anunțat printr-un discurs cu ocazia noului an că forțele franceze vor fi nevoite să își închidă bazele militare de pe teritoriul țării din Africa de Vest, dorind o retragere completă până la finalul anului 2025. Miniștrii de externe ai ambelor state au declarat că președinții din Senegal și Franța vor înființa o comisie comună pentru a organiza și monitoriza procesul trupelor franceze de părăsire a Senegalului și restituirea bazelor militare franceze.
Bassirou, care a preluat funcția de președinte în aprilie, a promis să mențină suveranitatea și să încheie orice dependență de țările străine. Cu toate acestea, a menționat că nu va încheia legăturile cu guvernul francez, acesta fiind un partener important pentru Senegal.
Discuția a avut loc chiar înainte de împlinirea a 80 de ani de la masacrele soldaților din unitatea Tirailleurs Sénégalais, unitate compusă din luptători recrutați din Senegal, care au luptat în războiul Franței împotriva Germaniei naziste.
Pe măsură ce trupele franceze s-au retras din Africa, președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat, în cadrul conferinței anuale a ambasadorilor la Paris, că țările africane ar fi „uitat să mulțumească” pentru sprijinul militar oferit de-a lungul timpului, declarație care a fost întâmpinată de reacții negative puternice din partea liderilor din regiunea vest-africană. Premierul Senegalului, Ousmane Sonko, a declarat că Franța a contribuit, în trecut, la „destabilizarea anumitor țări africane precum Libia” și că „Franța nu are nici capacitatea și nici legimitatea de a asigura securitatea și suveranitatea Africii”
Soldații francezi s-au retras deja din Mali, Burkina Faso și Niger, după loviturile de stat din aceste țări și creșterea sentimentului anti-francez iar liderii din Ciad, Senegal și Coasta de Fildeș au încheiat recent acorduri de securitate cu oficialii francezi. Declarația președintelui senegalez indică eșecul Franței de a-și redefini postura militară ca fostă putere colonială pe continentul african.
