Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
LIBAN
Drapelul tarii: trei benzi orizontale de culoarea rosie (sus si jos) si alba ( mijloc, latime dubla) cu un cedru verde, centrat pe banda de culoare alba; benzile rosii simbolizează sangele varsat pentru eliberare; culoarea alba simbolizeaza pacea, zapada din munti si puritate; cedrul verde este un simbol al Libanului si reprezinta eternitatea, stabilitatea, fericirea si prosperitatea.
ISTORIC: Dupa primul razboi mondial, Franta a avut o dispozitie peste partea de nord a fostului Imperiului Otoman, provincia Siria. Francezii au separat regiunea din Liban in 1920 si i-a acordat acestui domeniu independenta in 1943. Un razboi civil de lunga durata (1975-1990) a devastat tara, dar Liban a facut progrese spre reconstructia institutiilor sale politice. Prin Acordul Ta’if – plan pentru reconcilierea nationala – libanezi au stabilit un sistem mai echitabil politic, in special prin acordarea musulmanilor posibilitatea de a participa la procesul politic in timp ce se institutionalizau diviziunile sectare din guvern. De la sfarsitul razboiului, Liban a efectuat mai multe alegeri de succes. O mare parte a armatei a fost redusa sau desfiintata, cu exceptia Hezbollah, desemnata de catre Departamentul de Stat american ca o organizatie terorista externa, si grupurile militante palestiniene. In timpul razboiului civil din Liban, Liga Araba a legitimat dislocarea trupelor Siriei Ta’if Accord, aproximativ 16.000 de militari se aflau la est de Beirut si in Valea Bekaa. Retragerea Israelului din sudul Libanului, in mai 2000 si aprobarea in septembrie 2004 a RCSONU 1559 – o rezolutie de asteptare ca Siria sa se retraga din Liban si sa incheie amestecul sau in treburile libaneze – a incurajat unele grupuri libaneze de a cere ca Siria sa-si retraga fortele sale. Asasinarea fostului prim-ministru Rafiq Hariri si a altor 22 de oameni in februarie 2005 a dus la demonstratii masive in Beirut, impotriva prezentei siriene (“Revolutia Cedar”); Siria si-a retras restul fortelor sale militare, in aprilie 2005. In mai-iunie 2005, Libanul a organizat primele alegeri legislative de la sfarsitul razboiului civil, obtonand o majoritate pentru partidul condus de Sa’ad Hariri, fiul prim-ministrului ucis. In iulie 2006, Hezbollah a rapit doi soldati israelieni, ceea ce a dus la un conflict de 34 de zile cu Israelul, in care aproximativ 1200 de civili libanezi au fost ucisi. Rezolutia RCSONU 1701 a pus capat razboiului in august 2006 si Fortele Armate Libaneze (LAF)au fost raspandite in intreaga tara pentru prima data in ultimele decenii, fiind insarcinate cu securizarea frontierelor Libanului impotriva contrabandei cu arme si menţinerea unei zone libere de arme in sudul Libanului, cu ajutorul Fortei Interimare a ONU in Liban (UNIFIL). Fortele Armate Libaneze au purtat o lupta in mai-septembrie 2007 extremistul grup sunit Fatah al-Islam in tabara de refugiati palestinieni Nahr al-Barid, castigand o victorie decisiva, dar distrugand tabera, 30000 de locuitori palestinieni fiind obligati sa se mute. Politicienii libanezi in noiembrie 2007 nu au putut sa cada de acord asupra unui succesor pentru Emile LAHUD cand a demisionat de la presedintie, creand un vid politic pana la alegerea de catre Fundatia Lance Armstrong a comandantului generalul Michel Suleyman in mai 2008 si formarea unui guvern de unitate noua in iulie 2008 . Alegerile legislative din iunie 2009 au reprezentat o victorie pentru partidul condus de Sa’ad Hariri, dar a urmat o perioada de negocieri prelungite peste componenta cabinetului. Un guvern de uniune natională a fost in cele din urma format in noiembrie 2009 si aprobat de catre Adunarea Nationala a lunii urmatoare. In luna ianuarie 2010, Libanul si-a asumat un loc nepermanent in Consiliul de Securitate al ONU pentru perioada 2010-11.Inspirat de revoltele populare care au inceput la sfarsitul anului 2010 impotriva dictaturilor din Orientul Mijlociu si Africa de Nord, marsuri si demonstratii in Liban au fost indreptate impotriva politicii sectare. Desi protestele au castigat unele atractii, au fost limitate in dimensiune si in insuccese de a schimba sistemul. Politicienii din opozitie au prabusit guvernul de uniune nationala sub conducerea prim-ministrului Sa’ad Hariri, in februarie 2011. Dupa cateva luni, guvernul l-a numit pe Najib MIQATI prim-ministru.
GEOGRAFIE
Localizare: Orientul Mijlociu, granita cu Marea Mediterana, intre Israel si Siria
Coordonate geografice: 33 50 N, 35 50 E
Suprafata totala: 10,400 kilometri patrati, din care uscat: 10,230 km patrati si 170 km patrati de ape
Nota:
Granite: 454 kilometri
Tari invecinate: Israel 79 km, Syria 375 km Tarmuri: 225 km
Ape maritime: ape teritoriale: 12 mile marine
Climat: clima mediteraneana, ierni reci, umede, veri calde, uscate; muntii din Liban suporta ierni grele
Relief: campie neteda; Valea Bekaa separa Libanul de Anti-Muntii Libanezi
Altitudini extreme: cea mai inalta: Qornet es Saouda 3088 m; cea mai joasa:Marea Mediterana 0 m
Resurse naturale: calcar, minereu de fier, sare, surplus de apa intr-o regiune cu deficit de apa, teren arabil
Nota: Nahr el Litani este singurul mare fluviu in Orientul Apropiat care nu traverseaza o frontiera internationala; terenul istoric si accidentat a ajutat la izolarea, protejarea si la dezvoltarea numeroaselor grupuri fractioniste in functie de religie, clan, etnie.
POPULATIE
Populatie: 4,143,101 (estimare iulie 2011)
Rata natalitatii: 15,02 /1.000 de oameni
Rata mortalitatii: 6,54 /1.000 de oameni
Populatie urbana: 87% din totalul populatiei
Cele mai mari orase: Beirut (capitala) 1,909 milioane de oameni (2009)
Rata mortalitatii infantile: 15,85 /1.000 de nasteri vii
Speranta de viata la nastere: 75,01 ani; barbati: 73,48 ani, femei: 15,71 ani
Grupuri etnice: Arab 95%, armeni 4%, altele 1%
Religii: Musulmani 59,7% (Shia, sunniti, druzi, Isma’ilite, Alawite sau Nusayri), crestini 39% ( catolici maroniti, ortodoxi greci, melkiti catolici, ortodoxi armeni, sirieni catolici, romano-catolici, caldeean, asirian, protestanti), alte 1,3%
POLITICA
Numele tarii:
Forma conventionala lunga: Republica Libaneza
Forma conventionala scurta: Liban
Forma locala lunga: Al Jumhuriyah al Lubnaniyah
Forma locala scurta: Lubnan
Forma de guvernamant: republica
Capitala: Beirut , coordonate geografice: 33 52 N, 35 30 E
Diviziuni administrative: 6 guvernorate: Beqaa, Beirut (Beirut), Liban-Nord,Liban-Sud, Mont-Liban, Nabatiye
Independenta: 22 noiembrie 1943 (de la mandatul Ligii Natiunilor sub administratie franceza)
Ziua Nationala: Ziua Independentei, 22 noimebrie (1943)
Constitutia: 23 mai 1926, a fost modificata de mai multe ori; ultima data in 1990 pentru a include modificarile impuse de Carta de reconciliere nationala libaneza (Ta’if Accord) din octombrie 1989
Sistem juridic: sistem mixt juridic de drept civil bazat pe codul civil francez si pe legile religioase care acopera statutul personal, casatorie, divort si alte relatii de familie ale comunitatilor crestine, islamice si evreiesti
Drept de vot: 21 de ani, obligatoriu pentru toti barbatii; autorizat pentru femeile la varsta de 21 cu studii elementare; personalul militar este exclus
Puterea executiva:
Seful statului: Presedintele Michel Suleyman (din 25 mai 2008)
Liderul Guvernului: Prim-ministrul Najib MIQATI (din 7 iulie 2011), Vice prim-ministrul Samir MOQBIL (din 7 iulie 2011)
Cabinet: Cabinetul este ales de primul-ministru in urma consultarii cu presedintele si cu membrii Adunarii Nationale
Alegeri: presedintele este ales de Adunarea Nationala pentru un mandat de sase ani (nu poate fi ales in mandate consecutive); ultimele alegeri au avut loc la 25 mai 2008 (urmatoarele vor avea loc in 2014); prim-ministrul si vice prim-ministrul este numit de catre presedinte, in urma consultatii cu Adunarea Nationala
Puterea legislativa: unicameral Adunarea Nationala sau Majlis al-Nuwab (in araba) sau Assemblée Nationale (in franceza) (128 de locuri; membrii sunt alesi prin vot popular pe baza reprezentarii proportionale sectare pentru un mandat de patru ani)
Puterea juridica: patru instante de Casatie (trei instante pentru cauze civile si comerciale o instanta pentru cazurile penale); Consiliul Constitutional (denumit in Ta’if Accord- normele privind constitutionalitatea legilor); Consiliul Suprem (aici se aduc acuzatiile impotriva presedintelui si a prim-ministrului)
Codul de internet al tarii: .lb
Dispute transnationale: lipseşte un tratat sau alte documente care delimiteaza frontiera, portiuni ale frontierei Liban-Siria sunt neclare, cu mai multe sectiuni in litigiu; incepand cu anul 2000, Libanul a sustinut in Shab’a zona Ferme ocupata de Israel Golan Heights; aproximativ 2.000 de membrii ai ONU ai Fortei Interimare Libaneze (FINUL) au fost in Liban din 1978.
