Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
În ultimele săptămâni, majoritatea agențiilor media, de la presa europeană, la cea internațională și autohtonă, au preluat subiectul crizei statului de drept din Polonia. S-a scris despre implicarea politicului în instituții însărcinate cu apărarea democrației, despre conflictul dintre instituțiile europene și guvernul de la Varșovia, precum și despre alianțele iliberale ce se nasc în urma ,,ostilității’’ europe. Ce se află, însă, în spatele unor titluri și cum putem înțelege mai bine situația din Polonia?
Începutul deteriorării statului de drept – din interior
Deși nu există o dată fixă la care se consideră că situația statului de drept din Polonia s-a agravat, majoritatea analiștilor, juriști, politologi și jurnaliști, atribuie începutul atacurilor asupra democrației poloneze anului 2015- atunci când partidul Lege şi Justiţie (PiS) a câștigat atât alegerile prezidențiale, cât și pe cele din Sejm, camera inferioară a parlamentului polonez. Alegerile din 2015 au lăsat Tribunalul Constituțional drept singura instituție necontrolată de PiS, unde partidul de centru-dreapta, Platforma Civică, încă se bucura de o majoritate. Ce a urmat a fost o serie de atacuri la integritatea instituției menite să protejeze democrația și constituția poloneză, precum și campanii de denigrare adresate unora dintre judecătorii Tribunalului. Jarosław Kaczyński, liderul și co-fondatorul PiS, a numit Tribunalul Constituțional ,,bastionul a tot ceea ce e rău în Polonia’’, în încercarea de a justifica ,,reformele’’ introduse de noul guvern.
Măsurile adoptate de PiS au vizat desemnarea și punerea în funcție în mod neconstituțional a trei judecători loiali partidului la finalul anului 2015, însă nu s-au oprit aici, ajungând la modificarea statutului judecătorilor și a modului de funcționare a Tribunalului, astfel încât să favorizeze influența judecătorilor desemnați de PiS. Conform lui Tomasz Tadeusz Koncewicz, profesor de drept european și comparat la Universitatea din Gdańsk, ,,ceea ce a început ca un proces de court packing (desemnarea judecătorilor loiali partidului în cadrul Tribunalului, pentru a submina independența judiciară și a controla, de facto, instituția) s-a transformat într-un atac pe toate fronturile la adresa controlului judiciar și a separării puterilor în stat.’’ La șase ani de la instaurarea guvernului PiS, Tribunalul Constituțional este doar un instrument prin care se asigură înaintarea intereselor partidului de la putere, o instituție contestată drept ilegitimă.
De ce decizia K 3/21 reprezintă un precedent periculos
La 7 octombrie 2021, Tribunalul Constituțional al Poloniei, la notificarea premierului Mateusz Morawiecki, a adoptat decizia K 3/21, conform căreia principiul supremației dreptului european nu este compatibil cu Constituția poloneză. Principiul supremației a fost stabilit în 1964, în hotărârea Enel v Costa a Curții de Judecată a Uniunii Europene, care a definit principiul astfel: ,,Legislaţia emisă de instituţiile europene se integrează în sistemele juridice ale statelor membre, care sunt obligate să o respecte. Dreptul european are atunci supremaţie asupra legislaţiilor naţionale. Astfel, dacă o regulă naţională este contrară unei dispoziţii europene, autorităţile statelor membre trebuie să aplice dispoziţia europeană”. Principiul supremației, precum și cel al efectului direct reprezintă fundamentele ordinii juridice europene, iar aplicarea lor este obligatorie pentru toate statele ce au aderat la Uniune, așa cum a făcut Polonia în 2004.
Mai mult, decizia K 3/21 prevede că Articolele 1, 2 și 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană nu sunt compatibile cu Constituția poloneză. În ceea ce privește Articolul 1, secțiunea contestată este cel de-al doilea subparagraf, care stabilește ,,o nouă etapă în procesul de creare a unei uniuni tot mai profunde între popoarele Europei’’. Conform noii decizii a tribunalului polonez, o uniune tot mai profundă înseamnă obținerea unei noi competențe de către CJUE, care îi permite să încalce suveranitatea statului cu capitala la Varșovia. Atacul direct la adresa CJUE face parte dintr-un conflict între statul polonez și cea mai înaltă curte europeană, în care cea din urmă își dorește să se asigure că Polonia respectă tratatele UE, în timp ce prima încearcă să se bucure de beneficiile de a fi stat membru fără a îmbrățișa valorile ce stau la baza Uniunii.
Prevederile Articolului 19 TUE au fost, la rândul lor, contestate, mai exact competența CJUE de a ,,asigura respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor’’. Conform noii decizii, CJUE își depășește competențele conferite de statele membre, verificând legalitatea desemnării judecătorilor și permițând nerespectarea Constituției poloneze. Prin hotărârea K 3/21, Tribunalul a contestat și legalitatea Articolului 2 TUE, care stabilește valorile și principiile pe baza cărora funcționează Uniunea Europeană, precum libertate, democrație, stat de drept, respectarea drepturilor omului, inclusiv a persoanelor ce aparțin minorităților. Polonia a fost criticată, în mod repetat, pentru nerespectarea principiilor stabilite prin art.2 TUE, după ce a subminat independența judiciară și separarea puterilor în stat, încălcând, în repetate rânduri, drepturile persoanelor aparținând comunității LGBTQ. Retorica partidului PiS de discriminare și demonizare a minorităților sexuale, precum și declararea unei zone LGBT-free în mai multe părți ale Poloniei au atras critici din partea instituțiilor UE și a comunității internaționale.
Decizia tribunalului polonez creează un precedent periculos, cu ajutorul căruia anumitor state membre le va fi mai ușor să conteste atât ordinea juridică europeană, cât și principiile care stau la baza acesteia. Unul dintre aceste state poate fi Ungaria, alături de care guvernul de la Varșovia formează o alianță iliberală, bazată pe o retorică ultraconservatoare, probleme cu statul de drept, democrația și respectarea drepturilor minorităților, precum și poziția comună eurosceptică. Nu ar fi prima dată când cele două state ar submina procesul politic european, după ce ambele au blocat aprobarea bugetului UE în noiembrie 2020. Pe fondul intensificării mișcărilor populiste la nivelul UE, decizia K 3/2021 reprezintă un instrument pentru avansarea poziției eurosceptice.
Ce poate face UE?
Instituțiile europene se confruntă de ani buni cu dilema conceperii unui plan eficient pentru a combate tendințele iliberale ale Poloniei, aflate în neconcordanță cu normele și principiile europene, precum și cu modul de funcționare a unui stat membru. În 2016, Polonia a devenit primul stat împotriva căruia Comisia Europeană a activat Cadrul UE pentru consolidarea statului de drept, cunoscut și ca acțiunea care anticipează activarea mecanismului Articolului 7 TUE.
Din cauza intensificării tendințelor nedemocratice în Polonia, în special cu privire la subminarea independenței judiciare, Comisia a activat mecanismul Articolului 7 TUE, care, prin soluția ,,nucleară’’ ar genera suspendarea dreptului de vot al Poloniei în cadrul instituțiilor UE, până când aceasta s-ar alinia standardelor impuse de instituțiile europene. Însă problema acestui mecanism și factorul care îi blochează evoluția este însăși regula conform căreia suspendarea drepturilor de vot trebuie aprobată prin unanimitate în Consiliul European, de celelalte 26 de state membre.
Ungaria, care este, la rândul său, supusă mecanismului Articolului 7, a format o alianță cu Polonia, care le garantează ambelor state protecție pe termen nedeterminat împotriva ,,soluției nucleare”. Astfel, acestea reușesc să se bucure de toate avantajele și privilegiile care vin cu statutul de membru al UE, fără a respecta valorile, principiile și normele europene, antagonizând, în discursul domestic, Uniunea drept un dușman al ordinii și valorilor tradiționale din cele două state foste comuniste. Mai mult, cele două își instrumentalizează poziția în Consiliul European de fiecare dată când se înaintează noi mecanisme de sancționare a derapajelor antidemocratice, așa cum au făcut la sfârșitul anului 2020, blocând aprobarea bugetului UE și funcționarea, de facto, a instituțiilor europene, pe termen nedeterminat.
Săptămâna trecută, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care solicită Comisiei să lanseze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, cunoscute și drept procedura de infringement, în ceea ce privește Curtea Constituțională considerată ,,ilegitimă’’ de PE, precum și un mecanism nou adoptat ce privește condiționarea primirii fondurilor UE de statul de drept, introdus în 2020. Deoarece mecanismul de condiționalitate se află sub evaluarea CJUE, este improbabil ca acesta să fie folosit înainte de decizia curții europene, un alt obstacol întâlnit de UE în lupta cu regresul democratic din Polonia.
În aceeași rezoluție, PE a mai solicitat amânarea aprobării Planului de Redresare și Reziliență (PNRR) al Poloniei, într-o încercare de a pune presiune pe guvernul de la Varșovia. Eurodeputații au apelat și la Consiliu, a cărui reuniune a avut loc între 21 și 22 octombrie, pledând pentru ,,o declarație comună în termenii cei mai fermi cu putință privind această chestiune, semnată de șefii de stat și de guvern din UE’’, însă chestiunea statului de drept din Polonia nu s-a regăsit pe lista concluziilor celui mai recent summit.
În final, Uniunea Europeană este divizată în ceea ce privește chestiunea poloneză, atât la nivel de instituții, cât și între statele membre. În timp ce Parlamentul European pledează pentru utilizarea tuturor instrumentelor pe care Uniunea le are la dispoziție pentru a stimula anularea unor măsuri și practici nedemocratice din Polonia, Comisia are o abordare mai rezervată, conform declarațiilor președintei von der Leyen. Lidera executivului european a fost criticată de voci din cadrul UE pentru incapacitatea de a transforma declarațiile pompoase cu privire la statul de drept în acțiuni concrete, inclusiv de Dacian Cioloș, după audierea discursului privind Starea Uniunii, pe vreme când acesta era președinte al grupului RENEW.
Neînțelegerea dintre instituții s-a extins și în cadrul Consiliului European, unde Angela Merkel apelează la moderație și calm, solicitând să nu se recurgă la tăierea fondurilor Poloniei, în timp ce statele nordice, coordonate de premierul olandez Mark Rutte, își doresc ca UE să acționeze în mod ferm și unitar în criza statului de drept din Polonia.
Toate aceste conflicte slăbesc abilitatea Uniunii de acționa în mod eficient pentru a-și proteja valorile fundamentale și scot la iveala vulnerabilitățile unei Europe care nu vorbește cu o singură voce. Viziunea privind rolul pe care UE ar trebui să îl joace, atât în afaceri interne, cât și în politica externă, variază semnificativ de la un stat membru la altul. Un lucru este clar: criza statului de drept din Polonia are efect de spillover, scoțând la iveală o Uniune slabă, divizată și fără soluții.
