Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
CIAD
Drapelul țării: trei benzi verticale egale colorate în albastru (langa catarg), galben și roșu; drapelul combină albastrul și roșul din steagul Franței (care a colonizat statul african), respectiv galbenul și roșul culorilor pan-africane; albastrul simbolizează cerul, speranța și sudul țării, care este udat din abundență de râuri; galbenul reprezintă soarele, la fel ca și deșertul din nordul țării; roșul simbolizează progresul, unitatea și sacrificiul.
Nota: similar cu steagul României; de asemenea similar cu drapelele Andorrei și Moldovei, ambele având un blazon național în centrul benzii galbene; designul fiind bazat tot pe cel al drapelului francez.
ISTORIC: Ciadul a făcut parte dintr-o grupare de state puternice care au controlat regiune Sahel în jurul secolului al nouălea. Aceste state se concentrau asupra controlului rutelor de comerț trans-sahariene și au făcut profit din comerțul cu sclavi. Imperiul Kanem-Bornu, centrat în jurul bazinului Lacului Ciad, a existat între secolele IX-XIX, și, în apogeul său, a controlat teritorii pornind din sudul Ciadului până în sudul Libiei, și a inclus porțiuni din Algeria, Camerunul, Nigeria, Nigeru și Sudanul actual. Căpetenia Sudanului, Rabih Az-Zubayr a folosit o armată compusă în mare parte din sclavi pentru a se lupta cu imperiul Kanem-Bornu spre finalul secolului al XIX-lea. În regiunea de sud-est a Ciadului, regatele Bagirmi și Ouaddai(Wadai) au apărut în secolele XV și XVI și au rezistat până la venirea francezilor în secolul XIX și XX. Franța a început să se instaleze în zonă la finalul anilor 1880 și au învins poporul Bagirmi în 1897, pe Rabih Az-Zubayr în 1900 și regatul Ouddai în 1909. Până în anul 1910, Franța reușise să incorporeze întreg teritoriul Ciadului în Africa Ecuatorială Franceză. Ciadul și-a câștigat independență în anul 1960 și a suferit trei decenii de instabilitate, conducere abuzivă, război civil și o invazie Libiana. Cu ajutorul Franței, Ciadul a reușit să expulzeze forțele Libiene în timpul războiului din 1987, supranumit „Războiul Toyota”. În 1990, generalul ciadian Idriss Deby a orchestrat o rebeliune împotriva președintelui Hissene Habre. Deby a condus statul până în anul 202, când a fost ucis de către rebeli. La scurt timp după moartea lui Deby, un grup de conducători militari condus de fiul lui Deby, Mahamat Idriss Deby a preluat controlul asupra statului. A fost dizolvată Adunarea Națională, Constituția a fost suspendată și a fost format un Consiliu Militar Tranzițional, promițând că vor fi organizate alegeri libere. Ciadul se luptă cu sărăcie, o economie slabă, rebeliuni și atacuri teroriste violente.
GEOGRAFIE
Localizare: Africa Centrală, în sudul Libiei
Coordonate geografice: 15 00 N, 19 00 E
Suprafață totală:1.284 milioane kilometri pătrați, din care uscat: 1,259,200 km pătrați și 24,800 km pătrați de ape
Granițe: 6,406 kilometri
Țări învecinate: Camerun 1,116 km; Republica Centrală Africană 1,556 km; Libia 1,050 km; Niger 1,196 km; Nigeria 85 km; Sudan 1,403 km Țărmuri: 0 km
Ape maritime:0 mm ape teritoriale: 0 mm
Climat: tropical în sud, deșert în nord
Relief: câmpii aride în centru, deșert în nord, munți în nord-vest, zone joase în sud
Altitudini extreme: cea mai înaltă: Emi Koussi 3,445 m; cea mai joasă: Djourab 160 m, altitudine medie: 543 m
Resurse naturale: petrol, uraniu, natron, caolinit, pește (în Lacul Ciad), aur, calcar, nisip și pietriș , sare
Dezastre naturale: vânturi harmattan calde, uscate și pline de praf apar în nordul țării, secete periodice, invazii de lăcuste
Nota: Ciad este cea mai mare țară din Africa fără ieșire la mare; acum 11,000-5,000 de ani în locul reliefului desertic a existat o savană verde care adăpostea multe specii de animale sălbatice; Lacul Ciad a făcut parte până în anul 5000 î.Hr dintr-un lac foarte mare, numit Lacul Mega-Ciad.
POPULAȚIE
Populație: 18,523,165 (estimare 2023)
Rata natalității:39,9 /1.000 de oameni
Rata mortalității: 9,2 /1.000 de oameni
Populație urbană:24,4% din populație (2023)
Cele mai mari orașe: N’Djamena (capitală)-1.592 milioane de locuitori
Rata mortalității infantile: 64 /1.000 de nasteri vii
Speranța de viață la naștere: 59,6 ani; bărbați: 57,7 ani, femei: 61,5 ani
Limbi vorbite: Franceză (oficială), arabă (oficială), sara (în sud), mai mult de 120 de limbi și dialecte distincte
Grupuri etnice: Sara (Ngambaye/Sara/Madjingaye/Mbaye) 30.5%, Kanembu/Bornu/Buduma 9.8%, arabi 9.7%, Wadai/Maba/Masalit/Mimi 7%, Gorane 5.8%, Masa/Musseye/Musgum 4.9%, Bulala/Medogo/Kuka 3.7%, Marba/Lele/Mesme 3.5%, Mundang 2.7%, Bidiyo/Migaama/Kenga/Dangleat 2.5%, Dadjo/Kibet/Muro 2.4%, Tupuri/Kera 2%, Gabri/Kabalaye/Nanchere/Somrai 2%, Fulani/Fulbe/Bodore 1.8%, Karo/Zime/Peve 1.3%, Baguirmi/Barma 1.2%, Zaghawa/Bideyat/Kobe 1.1%, Tama/Assongori/Mararit 1.1%, Mesmedje/Massalat/Kadjakse 0.8%, alte etnii ciadiene 3.4%, ciadieni de etnii străine 0.9%, străini 0.3%, nespecificat 1.7% (estimare 2014-15)
Religii: musulmană 52.1%, protestantă 23.9%, romano-catolică 20%, animistă 0.3%, alți creștini 0.2%, niciuna 2.8%, nespecificat 0.7% (estimare 2014-15)
POLITICĂ
Numele țării: Republica Ciad
Forma convenționala lunga: Republica Ciad
Forma conventionala scurta: Ciad
Forma locala lunga: Republique du Tchad/Jumhuriyat Tshad
Forma locala scurta: Tchad/Tshad
Etimologie: numită după Lacul Ciad, care este localizat pe granița de vest a statului, cuvântul „tsade” înseamnă „lac mare” în câteva limbi native
Forma de guvernământ: republică prezidențială
Capitala:N’Djamena-1.592 milioane de locuitori , coordonate geografice: 12 06 N, 15 02 E
Diviziuni administrative: 23 provincii (provinces, la singular – province); Barh-El-Gazel, Batha, Borkou, Chari-Baguirmi, Ennedi-Est, Ennedi-Ouest, Guera, Hadjer-Lamis, Kanem, Lac, Logone Occidental, Logone Oriental, Mandoul, Mayo-Kebbi-Est, Mayo-Kebbi-Ouest, Moyen-Chari, N’Djamena, Ouaddai, Salamat, Sila, Tandjile, Tibesti, Wadi-Fira
Independentă: 11 August 1960 (față de Franța)
Ziua Nationala:Ziua Independenței, 11 August (1960)
Constitutia: mai multe constituții adoptate în trecut, ultima fiind aprobată de Adunarea Națională pe 30 aprilie 2018, a fost pusă în aplicare pe 4 mai 2018, fiind suspendată în pe 21 aprilie 2021, rămânând astfel și în aprilie 2022.; propusă pentru a fi revizuită după o decizie a Consiliului de Miniștri sau a Adunării Naționale, aprobarea pentru luarea în considerare a propunerii de revizuire are nevoie de trei sferturi din voturile membrilor Adunării Naționale, pentru a fi pusă în aplicare, trebuie votată prin referendum sau prin votul Adunării Naționale.
Sistem juridic: sistem legal mixt format din drept civil și drept cutumiar
Cetățenie: ambii părinți trebuie să fie cetățeni ai Ciadului, nu se menționează în constituție prevederi privind cetățenia dublă, perioada de naturalizare este de 15 ani
Drept de vot: universal, de la 18 ani
Puterea executiva:
Seful statului: președintele interimar Mahamat Idriss Deby (din 20 aprilie 2021) notă: pe 20 aprilie 2021, președintele Idriss Deby Itno, care era și locotenent general, a murit din cauza rănilor dobândite în luptele dintre forțele guvernului, pe care le conducea, și insurgenții din nordul țării. În urma morții sale, Mahamat Idriss Deby a preluat controlul țării și a dizolvat parlamentul, organizând un Consiliu Militar Tranzițional și promițând organizarea alegerilor în cel mult 18 luni.
Liderul Guvernului: Prim-ministrul Interimar Albert Pahimi Padacke (din 26 aprilie 2021) notă- Padacke a fost numit prim-ministru interimar de Consiliul Militar Tranzițional
Alegeri: președintele este ales prin vot popular (în două tururi dacă este necesar) pentru un mandat de 5 ani, nu există limită de mandate. Ultimele alegeri au fost susținute în data de 11 aprilie 2021; notă- conform promisiunilor Consiliului Militar Tranzițional, următoarele alegeri trebuiau să fie organizate în octombrie 2022.
Puterea legislativă: inițial o Adunare Națională unicamerală (formată din 188 de membri, dintre care 163 aleși prin vot prin liste reprezentative și 25 aleși prin vot majoritar absolut pentru mandate de 4 ani) notă- pe data de 5 octombrie 2021, președintele interimar Mahamat Idriss Deby a format un parlament cu 93 de membri, numit Consiliul Național de Tranziție, conform lui Deby această instituție va funcționa până vor fi organizate următoarele alegeri.
Puterea juridică: Curtea Supremă (format din șeful justiție- ales de către președinte, pentru un mandat pe viață, 3 președinți de camere și 12 judecători sau consilieri împărțiți în 3 camere- 8 numiți de către președinte și 7 de către purtătorul de cuvânt al Adunării Naționale; Consiliul Constituțional (format din 3 judecători- 2 aleși de către președinte și unul de către purtătorul de cuvânt al Adunării Naționale și 6 juriști- 3 aleși de către președinte și 3 aleși de purtătorul de cuvânt al Adunării Naționale) curți subordonate: Înalta Curte de Justiție, Curtea de Apel, tribunale, justiții ale păcii
Partide politice:
Convenția Ciadiana pentru Pace și Dezvoltare sau CTPD (Laoukein Kourayo Medard)
Acțiunea Federației Pentru Republică sau FAR (Ngarledjy Yorongar)
Cursa Națională pentru Dezvoltare și Progres sau Viva-RNDP (Dr. Nouradine Delwa Kassire Coumakoye)
Uniunea Națională pentru Democrație și Renaștere sau UNDR [Saleh KEBZABO]
Partidul pentru Unitate și Reconstrucție sau PUR
Mișcarea pentru Salvarea Patriotică sau MPS ( Idriss DEBY)
Cursa pentru Democrație și Progres sau RDP (Mahamat Allahou Taher)
Cursa pentru Naționaliștii Ciadieni/ Renașterea sau RNDT/Le Reveil (Albert Pahimi Padacke)
Partidul Social Democrat pentru Transformarea Puterii sau PDSA (Malloum Yoboda)
Uniunea pentru Democrație și pentru Republică sau UDR
Uniunea pentru Renaștere și Democrație sau URD (Felix Romadoumngar Nialbe)
notă- sunt incluse doar partidele care au cel puțin doi membri în Adunarea Națională(februarie 2011); pentru formarea Consiliului Național de Tranziție au fost aleși de către președintele interimar 30% din membrii partidelor reprezentate în trecut în Adunarea Națională.
COMUNICAȚII
Emisii media (Broadcasting Media): o stație de televiziune deținută de stat, 2 stații de televiziune private; radio de stat Radiodiffusion Nationale Tchadienne (RNT) operează stații naționale și regionale; peste 10 stații de radio private; unele stații redau programe preluate de la posturi internaționale
Codul de internet al țării: .td
Utilizatori de internet (număr total și procente din populație): 3.06 milioane, 18% din populație (estimare 2021)
ARMATA ȘI SECURITATE
Cheltuieli: 2,5% din PIB (2022)
Efectiv militar (Military and security service personnel strengths): informație limitată și variată, estimat 35,000 de personal militar în cadrul armatei naționale (Armee Nationale du Tchad, ANT) (aproximativ 25-30,000 Forțe Armate, 5,000 GDSSIE- Serviciul de Securitate al Instituțiilor Statului și câteva sute în cadrul Forțelor Aeriene); aproximativ 5,000 Jandarmeria Națională; aproximativ 3,000 în Garda Nomadică (2023)
Notă: Armata Națională Ciadiana(ANT) are experiență în lupta cu insurgenții și grupurile teroriste și are o tradiție de a se implica în politica domestică; în ultimele decenii ANT a primit finanțare substanțială și ajutor militar din partea altor națiuni, inclusiv din partea Franței, care menține o bază militară în N’Djamena. Scopul principal al ANT este de a lupta cu terorismul și cu insurgența.
Dispute transnaționale: cu Sudan: peste 100,000 de persoane au fugit în Ciad în anul 2023 din cauza conflictelor din Sudan, adăugându-se la cei 600,000 de refugiați care locuiau deja în Ciad, în special în regiunea Darfur; Ciad și Sudan împart o graniță de 1400 de km și au în componență grupuri etnice similare; în 2010 relațiile cu Sudan au fost normalizate, iar cele două țări au instituit un sistem de monitorizare a graniței pentru a preveni trecerile ilegale; doar Nigeria și Camerun au luat în seamă avertizarea Comisiei Lacului Ciad de a ratifica tratatul de delimitare a granițelor, care include granițele Ciad-Niger și Niger-Nigeria
Traficul de persoane: Ciad (Nivelul 2 Listă de monitorizare) Guvernul Ciadului nu îndeplineşte în totalitate standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane, însă depune eforturi semnificative în acest sens. oficialii au urmărit cazurile de traficare și au elaborat un plan de combatere a acestui fenomen pentru anul 2021-2022 și au început să implementeze măsuri și au organizat un Mecanism de Referință Națională pentru a identifica victimele și de a le asigura îngrijirile necesare. Guvernul nu a demonstrat un interes crescut în combaterea acestui fenomen, iar schimbarea guvernării a încetinit progresul făcut de Ciad privind implementarea de măsuri anti traficare. Autoritățile nu au raportat victimele, nu au făcut progrese în capturarea traficanților și nu au organizat campanii de informare. În orice caz, eforturile de elaborare a planului pentru combaterea traficului de persoane au determinat ca statul să nu retrogradeze la nivelul 3, menținându-și nivelul 2 pe Lista de Monitorizare pentru al treilea an consecutiv(2022). Traficanții din Ciad exploatează victimele domestice și străine din Ciad, majoritatea traficului fiind intern. Unii copii sunt trimiși de către părinți către rude sau către intermediari pentru a primi o educație, o meserie, bunuri materiale sau aur, iar copiii respectivi sunt forțați să muncească în servicii domestice sau îngrijirea de animale. De asemenea, copiii sunt forțați să muncească în agricultură, minerit, pescuit, iar cei care fac parte din școlile Koranice sunt forțați să cerșească pe străzi. Fetele din zonele rurale care caută de lucru în orașele mai mari sunt implicate în trafic sexual și servire domestică; grupurile teroriste recruteză copii pentru a participa la război și muncă silnică (2022)
Refugiați și persoane dislocate în interiorul granițelor:418,187 (Sudan) (include refugiații începând cu 15 aprile 2023), 128,619 (Republica Centrală Africană), 26,692 (Camerun), 21,178 (Nigeria) (2023)
Persoane strămutate: 215,918 (majoritatea sunt în est) (2023)
