Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Partidul Verzilor/Alianța 90 își are originile în proteste ale studenților din anii 60 și 70 din Republica Federală Germană (RFG), care luptau împotriva energiei nucleare, a proliferării și susțineau politici pacifiste, plasând clima în centrul agendei politice. O serie de organizații grassroots (la firul ierbii) din Germania de Vest au cunoscut organizarea instituțională pentru prima dată în 1979, formând ,,Alianța politică alternativă, Verzii’’.
UPDATE: De la redactarea acestui material, au avut loc trei evenimente extrem de relevante. Armin Laschet a obținut, în mod oficial, suștinerea CDU pentru funcția de cancelar, uniunea conservatoare preferându-l în detrimentul premierului bavarez Markus Soder. Mai mult, Verzii și-au ales, de asemenea, candidatul pentru cancelaria federală, anume pe Annalena Baerbock, ceea ce i-a determinat pe analiști să se întrebe daca Baerbock poate fi viitoarea Merkel. Cel mai recent sondaj Forsa îi arată pe Verzi conducând cu 28%, în timp ce creștin democrații înregistrează 21%, iar SPD 13%.
Necesitatea unei astfel de organizații formale a venit pe fondul Crizei Petrolului din 1973, urmată de inițiative ale guvernului german SPD de la acea vreme de a construi o serie de centrale nucleare. Anii 80 și obținerea primelor locuri în parlamentele regionale au generat un clivaj în cadrul partidului, între verzii realisti (Realos), deschiși la cooperare cu partidul de centru-stânga SPD și, prin urmare, la compromis, și fundamentaliștii (Fundis), care nu acceptau ideea de concesie asupra valorilor și inițiativelor verzi. În viziunea realiștilor, singura modalitate de a implementa politicile verzi este de a lucra cu establishmentul politic, acceptând realitățile unei coaliții.
În primul manifesto al partidului din 1980, în anticiparea alegerilor federale, verzii se autointitulau ,,partidul alternativ”: ,,Noi suntem alternativa la partidele tradiționale. Ne simțim legați de toți cei care iau parte la noua mișcare democratică: O mișcare a protejării vieții, a naturii, a mediului, a inițiativelor cetățenești, a muncitorilor, o mișcare care luptă pentru pace, drepturile omului și ale femeilor.” Natura eclectică a partidului, menită să adune persoane cu convingeri comune, s-a concretizat, ulterior, drept o organizație care plasează protecția mediului în centrul agendei politice, integrând, în același timp, mai multe elemente ideologice de stânga.
Conținutul ideologic al programului de guvernare, precum și centrarea ideologiei în jurul unei singure probleme prevalente – lipsa protejării mediului – i-a motivat pe politologii Larry Diamond și Richard Gunther, teoreticieni ai partidelor politice, să integreze Partidul Verzilor/Alianța 90 în categoria partidelor-mișcare (movement parties). ,,Consensul negativ’’, anume respingerea status quo-ului, reprezentat de prioritizarea problemelor economice în detrimentul protecției mediului, a însemnat, la început, punctul de plecare pentru formarea unei mișcări politice. Cu toate acestea, lipsa unei ideologii omogene, specifică mișcărilor care contestă ,,natura imperioasă a problemelor economice’’ a fost înlocuită, ulterior, de un program de guvernare comprehensiv. Astfel, verzii nu reprezintă astăzi doar o mișcare a indivizilor ce resping efectele industrializării, ci au devenit un grup cu convingeri bine definite, care luptă pentru probleme de la combaterea schimbărilor climatice la susținerea legalizării votului de la 16 ani, precum și drepturile comunității LGBTQ.
Căderea Zidului Berlinului și, ulterior, a Cortinei de Fier au generat schimbări structurale în organizarea politică a mișcării verzi, concretizându-se, în 1993, într-o uniune a partidelor verzi din Vest și Est, numită Partidul Verzilor/ Alianța 90 (Die Grunen/ Bundnis 90). Aceștia au obținut, pentru prima dată, reprezentare în Bundestag (parlamentul federal) în 1994, devenind, patru ani mai târziu, partener junior de coaliție alături de partidul tradițional SPD.
Momentul intrării în coaliția de guvernare alături de SPD, ca partener junior, a însemnat, pentru Verzi, atât apogeul reprezentării politice, cât și un moment de controversă. Astfel, outsiderii ce se prezentau drept alternativa la partidele tradiționale și la establishmentul politic au trebuit să își asume angajamentele reale de guvernare în cel mai important stat al Uniunii Europene și probabil cel mai stabil partener transatlantic al Statelor Unite. Având în vedere faptul că o serie de compromisuri și concesii sunt esențiale unei coaliții de orice fel, și Verzii au trebuit să accepte o renunțare, cel puțin parțială, la convingerile partidului. Dar cât de mult înseamnă prea mult?
În cadrul acelui guvern, Verzii au numit Ministerul de Externe, Joschka Fischer, și au adoptat măsuri contrare convingerilor de dinaintea asumării puterii: La început un partid care s-a fondat pe protestul împotriva utilizării forței armate în conflicte politice, susținând, în același timp, ieșirea din Alianța NATO, Verzii au aprobat utilizarea trupelor germane în conflictul dintre Kosovo și Serbia din 1999, precum și detașarea militarilor în Afganistan, la începutul ,,războiul împotriva terorismului”. Experiența coaliției alături de SPD a alienat o parte din electoratul verde, însă alții au observat că astfel de concesii sunt riscuri pe care orice partid trebuie să și le asume pentru a putea avea un impact real asupra politicilor publice.
Apropiindu-ne de prezent, în ultimii ani, popularitatea Verzilor a crescut semnificativ, clasându-se pe locul al doilea la alegerile europarlamentare din 2019, cu un procent record de 20,5%, la o diferență redusă de partidul de la guvernare CDU, care a înregistrat 28,9% din voturi. Creșterea semnificativă a nivelului de susținere a venit pe fondul unor mișcări din ce în ce mai vocale ale tinerilor din toată lumea, care s-au săturat ca problemele urgenței climatice să fie plasate, mereu, pe ultimele locuri în agendele guvernamentale. Grijile cu privire la ,,viitorul nostru”, prioritizarea opiniei oamenilor de știință, preocuparea noii generații cu probleme de activism social și politic sunt doar o parte dintre elementele care au dus la susținerea record a Verzilor din Germania. Natura internațională a protestelor pentru mediu, interconectarea facilă datorată rețelelor sociale, modalitățile inovative de advocacy, concretizate în protestele ,,Fridays for Future”, prin care elevi și studenți lipseau de la cursurile de vineri pentru a atrage atenția asupra urgenței climatice, fac parte dintr-o mișcare complexă și cu un potențial enorm, care înregistrează efecte în sfera politică.
Alegerile din 2019 au înregistrat, de asemenea, o prezență la vot crescută semnificativ față de scrutinul din 2014, de la 48,1% la 61,4%, și o un nivel de participare record al tinerilor în toată Europa. Conform statisticilor publicate de Infratest Dimap, în cadrul alegerilor europarlamentare din 2019, femeile au reprezentat o parte mai semnificativă a electoratului verde decât bărbații, în timp ce Verzii s-au plasat pe primul loc în rândul celor care au votat pentru prima dată, înregistrând 34%, ceea ce sugerează atât un electorat bazat pe participarea tinerilor, cât și o mișcare ce a convins noi persoane să voteze. Verzii/Alianța 90 s-au clasat pe primul loc în rândul persoanelor de sub 44 de ani, evidențiind, din nou, elemente relevante pentru demografica electoratului verde.
Electoratul verde este alcătuit, în general, de persoane tinere, care au absolvit sau sunt în cursul de a absolvi studii universitare. În general, acestea au un statut socio-economic bun, înregistrând reușite profesionale. Circumscripțiile electorale unde Verzii sunt majoritari sunt reprezentate de orașe mari, cu centre universitare. Clivajul urban-rural este deosebit de relevant, în acest context. Luând în considerare deceniile în care Germania a fost împărțită între Republica Federală Germana (RFG) capitalistă și Republica Democrată Germana (RDG) comunistă, diferențe structurale pot fi observate în comportamentul electoral. Singurele două localități din Est în care verzii au obținut majoritatea sunt capitala Berlin, Potsdam, Leipzig și Jena, toate fiind centre universitare. Deși nu este foarte susceptibil la a vota cu Verzii, electoratul din fosta RDG arată susținere unui alt partid din afara establishment-ului tradițional, anume Alternativ fur Deutschland (AfD), de extremă dreapta.
Anul 2021 a fost denumit ,,super an al alegerilor” (Superwahljahr), întrucât vor avea loc șase scrutinuri la nivel de Land, împreună cu alegerile legislative federale pe 27 septembrie. Momentul retragerii Angelei Merkel, după 16 ani, din funcția de cancelar federal a generat un blocaj în materie de leadership (leadership vacuum). Criza din cadrul alianței CDU/CSU este vizibilă, întrucât creștin democrații nu și-au desemnat, încă, candidatul pentru funcția de cancelar. Lupta dintre Armin Laschet, ales președinte CDU în ianuarie 2021 și premier în Renania de Nord-Westfalia, și Markus Soeder, premier în Bavaria, nu pare să se apropie de final, chiar dacă cei doi au cerut susținerea parlamentarilor CDU/CSU, Soder afirmând că el este singura șansă a Alianței de a obține cancelaria.
Pe fondul crizelor interne din CDU, alianță căreia îi lipsește o viziune unitară post-Merkel, precum și performanțele slabe din primele două scrutinuri la nivel de Land, ambele pierdute în fața SPD, respectiv a Verzilor, există o fereastră de oportunitate pentru Verzi să își asume postul de cancelar. Mai mult, coaliția care se află la guvernare încă din 2015, formată din CDU/CSU și SPD, poate fi victima sentimentelor anti-guvernamentale stârnite atât de managerierea situației epidemiologice, cât și a compromisurilor pe care aceștia au trebuit să le facă asupra angajamentelor electorale.
Conform unei analize Reuters, este foarte probabil ca Verzii să o susțină pe Annalena Baerbock pentru postul de cancelar, specialiștii afirmând că aceasta este varianta potrivită în cadrul unui partid care luptă pentru drepturile femeilor. Mai mulți legislatori din cadrul partidului au afirmat că, dintre cei doi, Baerbock este politicianul mai pragmatic, solicitând mereu sfaturile specialiștilor, în timp ce Habeck este mai idealist. Un sondaj Politico plasează Alianța CDU/CSU pe primul loc, cu 28%, fiind urmată de Verzi cu 21% și SPD cu 16%. În acest context, Naz Masraff de la Eurasia, o firmă de consultanță politică, afirmă că există o șansă de 60% ca viitorul guvern să fie alcatuit din CDU și Verzi, în timp ce analiza Reuters evidențiază alte două ipoteze: formarea unei coaliții alcătuite din Verzi, SPD și FDP (Democrații Liberi), care înregistrează 10% în sondaje, așa-numita ,,coaliție semafor”, sau varianta mai puțin probabilă a înlocuirii FDP cu partidul de extremă stânga Linke.
Material realizat de echipa redacțională PoliticALL cu ocazia celebrării Zilei Pământului, în parteneriat cu proiectul Umanism în România.
___________________________________________________________________________________________________________________
Surse:
https://www.thenewfederalist.eu/the-greens-in-germany-understanding-an-incredible-success?lang=fr
https://docs.google.com/document/d/1KKk_yGptUG01IS6jlK7ZqYUF06AYLk1z_h7OTFcjHQU/edit?usp=sharing
