17 feb 1600 – Filippo Giordano Bruno, astronom si filosof italian, a fost ars pe rug de Inchizitie din cauza teoriilor Universului infinit si multiplicitatii lumilor, prin care respingea teoria geocentrica a lui Ptolemeu (potrivit careia Pamantul ar fi centrul Universului) si pe cea heliocentrica a lui Copernic (potrivit careia Pamantul si celelalte planete se rotesc in jurul Soarelui). Teoriile sale au influentat stiinta si filosofia din secolul al XVII-lea si, incepand cu secolul al XVIII-lea, au fost preluate de multi filosofi moderni. La 400 de ani dupa executarea sa, Biserica Catolica, prin glasul papei Ioan Paul al II-lea, si-a exprimat “profunda durere”, regretand eroarea comisa in cazul acestuia.
17 feb 1888 – S-a nascut Otto Stern, fizician german, Laureat al Premiului Nobel pentru Fizica in 1943.
17 feb 1673 – A decedat Moliere (botezat Jean-Baptiste Poquelin), dramaturg si actor francez, cel mai mare autor francez de comedii. Prin geniul sau, acesta a inventat un nou tip de comedie care se baza pe o perspectiva dubla asupra notiunilor de intelepciune si prostie, normalitate si anormalitate, de dreptate si nedreptate, comedia sa fiind amuzanta doar accidental. Proprietar al unui teatru, s-a aflat mereu intr-o competitie acerba cu celelalte teatre pentru pastrarea actorilor si a publicului spectator. Desi a intrat de doua ori in inchisoare din cauza datoriilor, Moliere a reusit sa-si tina compania pe picioare datorita capacitatilor sale si a personalitatii energice. Autoritatile politice si religioase din Franta secolului XVII s-au aliat deseori impotriva sa din cauza situatiilor din piesele sale, interzise uneori. Ca actor, Moliere s-a bucurat de un succes rasunator, avand capaciatea si expresivitatea unui comediant innascut, desi prefera tragedia. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt: “Tartuffe” (1664), “Don Juan” (1665) si “Avarul” (1668).
17 feb 1856 – A decedat Christian Johann Heinrich Heine, unul dintre cei mai mari poeti germani, ultimul reprezentant al romantismului german. Si-a castigat reputatia internationala in domeniul literar cu “Cartea cantecelor” (1827), care cuprinde versuri de dragoste. Proza lui, “Imagini de calatorie” (4 volume, 1826-1831), a fost imitata de multi autori. In 1831 poetul s-a stabilit in Paris, unde a scris articole si studii pe teme politice si sociale, multe dintre ele criticand conservatorismul german. A doua carte de versuri, “Poezii noi” (1844), reflecta implicarea sa in problematica sociala. Scrise intr-o perioada in care starea sanatatii si situatia financiara erau precare, poemele au o tonalitate sumbra, dar foarte apreciata. Versurile sale au fost puse pe muzica de mari compozitori precum Robert Schumann, Johannes Brahms, Richard Wagner sau Franz Schubert.