Home / Politica si... / Conflict / Acord de principiu în dosarul nuclear al Iranului. Câștigătorii și perdanții unui eventual acord final stabilit la 30 iunie
AP_Iran_Nuclear_Talks_ml_150331_16x9_992

Acord de principiu în dosarul nuclear al Iranului. Câștigătorii și perdanții unui eventual acord final stabilit la 30 iunie


După opt zile de discuții intense, Grupul 5+1 (format din SUA, Rusia, China, Franța, Marea Britanie și Germania) și Teheranul au ajuns, pe 2 aprilie, la un acord-cadru cu privire la programul nuclear iranian. Acordul preliminar, convenit la capătul negocierilor purtate la Laussane (Elveția), nu acoperă toate chestiunile asupra cărora au existat de-a lungul timpului numeroase dispute între Iran și puterile internaționale, ci fixează paramentrii unui acord final care ar trebui să fie pus la punct până la 30 iunie.

Potrivit înțelegerii, Iranul își ia angajamentul de a-și reduce drastic activitățile nucleare în schimbul unei relaxări treptate a sancțiunilor economice. Totodată, Teheranul își va reduce infrastructurile nucleare și va permite organismelor internaționale să controleze și să monitorizeze programul său nuclear. Astfel, este vorba despre un acord care, dacă va fi respectat în totalitate, ar putea reprezenta un pas important spre normalizarea relațiilor dintre Iran și Occident, marcate de un lung șir de tensiuni, în ultimele decenii.

Iată unele dintre principalele puncte ale acordului preliminar încheiat la Lausanne:

• Infrastructura Iranului de îmbogățire a uraniului va fi redusă cu peste două treimi, de la 19.000 de centrifge, la 6.104, dintre care doar 5.060 vor fi utilizate pentru îmbogățirea uraniului, pentru o perioadă de zece ani.
• Stocurile de uraniu slab îmbogățit vor fi reduse cu 98%, la 300 de kilograme, pentru o perioadă de 15 ani.
• Reactorul de apă grea al Iranului va fi reconfigurat astfel încât să producă doar cantități mici de plutoniu.
• Instalația de îmbogățire a uraniului de la Fordow va fi transformată într-un centru de cercetare în domeniul medical.
• Iranul va permite, timp de 20 de ani, inspecțiile regulate ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.

Anunțul privind încheierea acestui acord de principiu a stârnit reacții extrem  de diverse la nivel mondial. De la bucuria cu care a fost primită vestea în Teheran, unde iranienii de rând au ieșit pe străzi să sărbătorească faptul că ar putea scăpa în curând de povara sancțiunilor economice, până la rezerva sau scepticismul unora ori totala dezaprobare care a venit din partea liderilor israelieni, presa internațională a acordat spații ample reacțiilor provocate de rezultatul negocierilor din Elveția.

De altfel, jurnaliștii s-au grăbit să alcătuiască și o listă cu cei care vor avea de câștigat și de pierdut, dacă acordul de principiu, încheiat pe 2 aprilie, se va transforma, la finalul lunii iunie, într-unul definitiv, care să ducă la rezolvarea problemei nucleare iraniene.

AP_Iran_Nuclear_Talks_ml_150331_16x9_992
Dacă până la 30 iunie va exista un acord complet, atunci șeful diplomației iraniene ar putea sta alături de John Kerry la ceremonia de decernare a premiilor Nobel de la Oslo, estimează jurnaliștii de la The Guardian. Pe de altă parte, imposibiliatea de a ajunge la o înțelegere definitivă cu Grupul 5+1, ar însemna sfârșitul carierei politice pentru Mohammad Javad Zarif.

Astfel, potrivit The Guardian, în urma acestui acord, unul dintre marii câștigători ar fi secretarul de stat american, John Kerry. Rezultatul negocierilor de la Laussane este văzut deja de mulți drept una dintre realizările cele mai importante ale generației sale, care, susțin jurnaliștii britanici, l-ar putea transforma peste noapte pe șeful diplomației americane într-unul dintre candidații importanți la premiul Nobel pentru pace.

Din aceeași categorie face parte și președintele Barack Obama, deja recompensat cu un premiu Nobel, și pentru care un acord final în dosarul nuclear iranian ar reprezenta una dintre realizările majore în materie de politică extrenă.

După încheierea negocierilor de la Laussane, liderul de la Casa Albă a declarat că, în cazul în care acordul va fi pe deplin implementat ”va reprezenta o piedică în calea oricărei metode prin care Iranul ar putea obține arma nucleară”.

”Dacă vom putea ajunge la acest acord și Iranul va respecta toate prevederile stabilite de negociatori, vom putea opri una dintre cele mai mari amenințări la adresa securității noastre și vom face acest lucru în mod pașnic”, a declarat președintele american, potrivit The Guardian.

Totuși, este de așteptat ca Obama să se confrunte cu opoziția republicanilor care sunt deciși să folosească controlul pe care îl dețin asupra ambelor camere ale Legislativului pentru a submina acest acord pe care îl consideră prea blând pentru Iran.

De câștiguri imense pe plan politic și din punctul de vedere al imagini s-ar bucura din ministrul iranian de Externe, Mohammad Javad Zarif, în cazul în care un acord final pe tema programului nuclear al Teheranului va fi încheiat în timpul mandatului său. De altfel, după încheierea negocierilor maraton din Elveția, Zarif a fost primit ca un adevărat erou la Teheran.

Dacă până la 30 iunie va exista un acord complet, atunci șeful diplomației iraniene ar putea sta alături de John Kerry la ceremonia de decernare a premiilor Nobel de la Oslo, estimează jurnaliștii de la The Guardian. Pe de altă parte, imposibiliatea de a ajunge la o înțelegere definitivă cu Grupul 5+1, ar însemna sfârșitul carierei politice pentru Mohammad Javad Zarif.

Liderul iranian a declarat că rezultatul negocierilor de la Teheran demonstrează că programul nuclear a fost, este și va rămâne unul destinat scopurilor pașnice. Pe de altă parte, Zarif a ținut să puncteze că țara sa își va îndeplini angajamentele prevăzute în acord, atâta vreme cât și Occidentul va face acest lucru, sugerând totodată că un acord final ar putea deschide calea către îmbunătățirea relațiilor dintre Teheran și comunitatea internațională.

Într-o situație asemănătoare cu cea a lui Zarif se află și președintele iranian Hassan Rouhani, pentru care un succes deplin în negocierile cu Grupul 5+1 ar reprezenta un mare câștig, iar un eșec ar însemna aproape o certitudine că Rohanni nu va obține și un al doilea mandat de șef de stat.

O înțelegere la nivel internațional în dosarul nuclear iranian ar reprezenta un mare plus și în CV-ul Federicăi Mogherini, Înaltul reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, care a preluat rolul de organizator al grupului celor șase națiuni în discuțiile cu reprezentanții Teheranului și care a prezidat negocierile maraton de la Laussane.

În eventualitatea parafării unui acord final în luna iunie, marele perdant ar fi, de departe, premierul israelian, Benjamin Netanyahu. El a fost cel mai aprig contestatar al acordului preliminar de la Laussane, cerând Statelor Unite să găsească o cale mai bună pentru a frâna ambițiile nucleare ale Iranului și amenințând că va face presiuni pentru ca parlamentarii americani să nu ”lase cale liberă Iranului pentru fabricarea bombei nucleare”.  Totodată Netanyahu a cerut ca orice acord final asupra programului nuclear al Teheranului să cuprindă un punct în care să se specifice ”clar și fără echivoc” faptul că Iranul recunoaște existența statului Israel.

În acest context, președintele Barack Obama a declarat, pentru The New York Times, că înțelege îngrijorările Israelului, dar că „este demonstrabil că nu există nicio altă formulă sau opțiune mai eficientă decât inițiativa diplomatică și acest acord preliminar pentru a împiedica Iranul să se doteze cu arma nucleară”.

Totodată, liderul de la Casa Albă a precizat că a cere Iranului să recunoască statul Israel depășeșete cadrul discuțiilor în curs și ar fi „o eroare fundamentală de judecată”.

Negocierile dintre Teheran și puterile internaționale, în acest dosar controversat, au început în 2003 când Iranul s-a oferit să-și limiteze infrastructura nucleară la 3.000 de centrifuge cu condiția să îi fie recunoscut dreptul de a îmbogăți uraniu. Doi ani mai târziu înțelegerea a căzut, iar pentru următorii opt ani niciuna dintre părți nu s-a arătat dispusă să facă vreun compromis. Comunitatea internațională a impus sancțiuni economice Teheranului care a ripostat prin extinderea programului său nuclear. Tensiunile au continuat până în 2013 când Hassan Rohani, proaspăt ales președinte al Iranului, a restabilit comunicarea cu Casa Albă. Un acord interimar în acest caz a fost convenit în noiembrie 2013, acord destinat să ofere timp echipelor de negociatori să conceapă un acord cuprinzător, care, inițial, trebuia să fie încheiat până în luna iulie a anului trecut. Ulterior, termenul limită a fost extins până în luna noiembrie a anului 2014, pentru ca, după reniunea de la Laussane să se fixeze ca termen pentru încheierea unui acord final, data de 30 iunie 2015.

Despre Mădălina Elena Stanciu

Vezi și

Swine Flu Vaccine Testing Begins In Iowa

Vaccinurile pot fi considerate cauza unor afecțiuni medicale fără dovezi științifice, după un verdict al Curții Europene de Justiție

Curtea Europeană de Justiție a decis, miercuri, că instanțele pot considera vaccinurile drept cauze ale …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *