Home / GeopoliticALL / Asia-Pacific / Taiwan – importanța strategică a unui teritoriu insular nerecunoscut global
Sursă foto: Dilok Klaisataporn/Shutterstock

Taiwan – importanța strategică a unui teritoriu insular nerecunoscut global

Conflictul început de liderii Rusiei în Ucraina a determinat analiștii politici să își îndrepte atenția, pe fondul unor similarități aparente, către guvernul chinez și relația complicată pe care acesta o are cu conducerea Taiwanului. Prietenia ,,fără limite” anunțată de Vladimir Putin și Xi Jinping la data de 4 februarie a acestui an a evidențiat și elemente-cheie ale politicii externe: Vladimir Putin s-a poziționat ferm împotriva independenței Taiwanului, în timp ce Xi Jinping a considerat insecuritatea Rusiei drept un rezultat al expansiunii NATO. Partidul Comunist Chinez a refuzat să recunoască, precum majoritatea statelor aparținând Organizației Națiunilor Unite, Taiwanul drept țară independentă, ceea ce i-a limitat în timp prezența diplomatică pe plan global. Lupta externă pentru recunoașterea independenței este una plină de obstacole pentru Taiwan, chiar și cel mai puternic aliat al acestei mici națiuni, Statele Unite ale Americii, nerecunoscând independența statului în mod oficial. De exemplu, Statele Unite nu au nici ambasadă, nici consulat în Taiwan, misiunea diplomatică fiind menținută prin Institutul American din Taiwan, denumire ce ar sugera mai degrabă un institut de cercetare decât unul diplomatic. Taiwanul se confruntă cu o amenințare existențială continuă din partea guvernului chinez, cea mai consternantă declarație a ultimilor ani fiind cea a ministrului de externe chinez, Wang Yi “Taiwan va reveni în cele din urmă la patria mamă”. Statutul suveran al țării este încălcat continuu și de companii care aspiră să își păstreze existența pe piața economică chineză în timp ce beneficiază de serviciile furnizate de Taiwan. 

Situația Taiwanului, deși poate părea potrivit a fi comparată cu cea a Ucrainei, diferă profund în esență, fie că alegem să ne uităm din punct de vedere demografic la situație sau luăm în considerare importanța economică globală și calitatea strategiei militare. Astfel, cele două situații geopolitice se diferențiază prin discrepanțe la nivel economic, militar și politic, după cum veți observa în acest articol.

Taiwan – O scurtă istorie a unei națiuni nerecunoscute global

Chiang Kai-shek, conducătorul partidului naționalist Kuomintang, după alungarea în Taiwan
Chiang Kai-shek, conducătorul partidului naționalist Kuomintang, după alungarea în Taiwan

 

Referindu-ne la istoria Taiwanului, similaritățile cu Ucraina sunt mult mai evidente decât în alte aspecte. Taiwan, oficial Republica Chineză (RoC), este un teritoriu insular în vestul Oceanului Pacific, având capitala de facto în Taipei. De-a lungul istoriei, Taiwanul a alternat între perioade de autonomie cu perioade de integrare teritorială sub guvernarea altor state. Până în secolul al 17-lea, țara a fost autonomă, neatrăgând atenția statelor vestice. Acest fapt se datora populației indigene ostile, a climatului instabil și a resurselor limitate ce puteau fi comercializate. Mai târziu, odată cu apariția piraților din China și Japonia, situația s-a schimbat. În 1875, după încheierea Primului Război Sino-Japonez, China a pierdut teritoriul Taiwanului în detrimentul Japoniei. Înfrângerea Japoniei după cel de-al Doilea Război Mondial a determinat revenirea teritoriului sub administrarea chineză, stat care se afla în plin război civil. 

În 1945 China, pe atunci intitulată Republica Chineză (RoC), a devenit membru fondator al Națiunilor Unite, organizație internațională ce cuprinde 193 de state. În 1949, guvernul naționalist al Republicii Chineze (Kuomintang – unul dintre cele mai proeminente partide politice din istoria țării) a fost alungat de pe continent de către armata Partidului Comunist Chinez (PCC), punând capăt războiului civil de 22 de ani. În consecință, liderii naționaliști s-au retras în teritoriul Taiwanului. Lupta dintre cele două puteri s-a finalizat într-un impas: PCC, deținând controlul asupra teritoriului continental, a redenumit statul Republica Populară Chineză, iar naționaliștii alungați în Taiwan au păstrat denumirea țării Republica Chineză (RoC). Chiar dacă luptele dintre cele două partide s-au oprit în 1970, nu a fost declarat niciodată finalul conflictului și niciun tratat de pace nu a fost semnat.

Ambele partide s-au autoproclamat drept guvern legitim al națiunii chineze. Inițial, guvernul din Taiwan a fost recunoscut drept guvernul legitim al Chinei, iar în cadrul Națiunilor Unite, membrii organizației recunoșteau legitimitatea guvernului din Taiwan. Pe parcursul anilor, PCC și-a susținut în mod convingător legitimitatea. Dovezile utilizate de către PCC au vizat aspectele demografice, și anume faptul că 98% dintre cetățenii chinezi trăiau sub administrarea partidului comunist – aproximativ 540 milioane în 1950, spre deosebire de 8 milioane în Taiwan. În 1971, în timpul președinției lui Richard Nixon în SUA, profund influențată de politica Secretarului de stat Henry Kissinger, locul alocat Chinei în Consiliul de Securitate al ONU a fost transferat de la RoC la Republica Populară Chineză (RPC). Luând acest aspect în considerare, precum și faptul că RoC nu se afla nici măcar aproape de poziția de a recâștiga controlul asupra patriei, majoritatea țărilor aparținând Națiunilor Unite au schimbat recunoașterea diplomatică de la partidul naționalist la cel comunist. În prezent, doar 13 țări și Vaticanul recunosc independența Taiwanului. 

Asemănător, Ucraina a oscilat de-a lungul istoriei între autonomie și teritoriu integrat în administrarea altor state. În secolul al 17-lea Ucraina era divizată teritorial între Imperiul Rus, Imperiul Otoman și Uniunea Polono-Lituaniană. Mai târziu a fost anexată complet de către Imperiul Rus, iar apoi a trecut prin aspra perioadă sovietică, în care liderii comuniști ai Rusiei au încercat “epurarea” identității naționale a ucrainenilor. Din anul 1991, Ucraina este țară independentă, recunoscută astfel de Organizația Națiunilor Unite. Asemănările superficiale dintre Ucraina și Taiwan evidențiază astfel diferențe esențiale.

Taiwan – o economie bogată a unei națiuni amenințate existențial

PIB-ul Taiwanului este în momentul de față de aproximativ 700 de miliarde de dolari, poziționând mica națiune pe locul 21 a celor mai puternice economii mondiale și pe locul 7 în Asia, conform Fondului Monetar Internațional. Acest fapt se datorează poziției semnificative pe care statul o are pe plan global în domeniul tehnologic, o varietate de firme informaționale și de tehnologie a comunicațiilor având sedii pe teritoriul țării. Compania Semiconductor Manufacturing Co., principalul furnizor de cipuri al gigantului Apple, este considerat cel mai mare producător de semiconductori din întreaga lume, depășind cu mult competiția din Coreea de Sud, SUA și China. Alte firme, precum Quanta și Foxconn, reprezintă cei mai mari producători pe plan internațional de computere și electronice. În cazul în care Taiwanul ar fi anexat, această tehnologie vitală și beneficiile economice ar reveni Partidului Comunist Chinez. Un astfel de avantaj ar determina egalarea, chiar depășirea Statelor Unite din punct de vedere economic și ar putea reorganiza ordinea globală, așa cum este cunoscută acum. 

Sancțiunile coordonate ale statelor occidentale cu privire la războiul început de Putin în Ucraina a creat tensiuni pentru guvernul chinez chiar mai mari decât pentru cel rus, după cum afirmă analistul global de date Micheal Orme. Una dintre cele mai semnificative sancțiuni care a alarmat Banca Populară a Chinei a fost cea de a exclude Rusia din sistemul financiar global, Swift. Liderii chinezi au început să exploreze posibilitățile de creare a unei structuri alternative de plată care ar putea funcționa în paralel cu Swift, iar Hosuk Lee-Makiyama, director al think tank-ului din cadrul Centrului European pentru Politici Economice Internaționale, a speculat că guvernul chinez s-ar putea orienta spre a colecta economii din Rusia, Venezuela, Cuba și Iran, doar economia chineză și cea rusă adunând 4 trilioane de dolari.

Poziția strategică a Taiwanului

Președinta Tsai Ing-wen. Sursă foto: East Asia Forum

 

Conform analiștilor politici, conflictul pornit de Vladimir Putin în Ucraina va putea crea un ecou și în alte locuri ale lumii, atenția fiind concentrată în Taiwan. Odată cu dezintegrarea Uniunii Sovietice în 1991, dictatorii au început “să fugă” – din Indonezia, Myanmar, Brazilia, Coreea de Sud, Filipine, Chile și chiar din Rusia-, globalizarea avansând idealurile politice și economice liberale și lăsând în urmă, pentru o perioadă, autocrația antidemocratică. În timp, idealurile democratice s-au erodat: democrația iliberală a lui Viktor Orban din Ungaria, limitarea libertăților în Turcia de către Recep Tayyip Erdogan, atacul asupra tradițiilor seculare în India condus de Narendra Modi, generalii care au acaparat Myanmarul, Jair Bolsonaro care a adoptat o retorică antidemocratică în Brazilia, iar lista poate continua. Invazia lui Putin a marcat o nouă etapă totuși, vestind o eră a agresiunii autoritare în creștere.

În cazul Chinei, președintele Xi Jinping este considerat un politician extrem de naționalist și calculat, având o abordare mai agresivă cu liderii occidentali, spre deosebire de predecesorii acestuia. Preluarea controlului asupra Taiwanului este un scop primordial al politicii externe chineze. Xi a început campania de intimidare a guvernului din Taiwan odată cu alegerea democratică a președintei țării, Tsai Ing-wen, care a adoptat o poziție hotărât liberală cu aspirația de recunoaștere a independenței pe plan extern. Scopul propus de administrația Taiwanului este unul complicat, chiar aproape imposibil de atins, având în vedere că orice țară care recunoaște independența Republicii Chineze (RoC) încheie orice legătură economică sau diplomatică cu China. În ultimii 3 ani, Xi a împins antrenamentele militare mai aproape de zona Taiwanului și a încălcat legile suverane ale RoC, ordonând ca avioane militare și submarine să survoleze pe teritoriul națiunii, cu scopul de a intimida.

Mai mult decât o piață tehnologică avansată ce continuă să dezvolte economia națiunii insulare, Taiwan din punct de vedere geografic este așezat într-o poziție strategică vitală. Alături de Japonia și Filipine, Taiwan face parte din “primul lanț insular” de-a lungul coastei chineze, care îi împiedică accesul Republicii Populare Chineze la Oceanul Pacific. În cazul în care Taiwanul ar fi ocupat de China, liderii de la Beijing ar avea culoar liber către Pacific, având posibilitatea de a utiliza avioane și vase militare, precum și rachete cu rază lungă de acțiune pentru a amenința teritorii aparținând Statelor Unite, mai exact Guam și Hawaii. De asemenea, guvernul Chinei ar avea capacitatea de a prelua controlul asupra culoarelor regionale de transport maritim, oferindu-i posibilitatea de a amenința Japonia, în raza de acțiune a insulei Okinawa, unde peste 25.000 de militari americani sunt staționați permanent. Chiar și guvernul filipinez ar avea motive serioase de îngrijorare, Taiwan fiind la doar 370 km distanță de Filipine.

De-a lungul timpului statul a fost consolidat pe baza principiilor democratice, de apărare a drepturilor omului, de încurajare a progresismului, a libertăților civile și politice. Tensiunile dintre cel mai mare rival și cel mai mare aliat, mai exact dintre liderii de la Beijing și Washington continuă să crească, primii fiind siguri de faptul că într-o zi China va avea supremație asupra ordinii globale, iar cei din urmă luptând pentru a-și păstra poziția pe plan internațional. Este evident că Taiwan, al 11-lea cel mai important partener comercial pentru SUA, are o importanță indispensabilă pentru liderii de la Washington din punct de vedere geografic, economic și al securității internaționale, motiv pentru care departamentele naționale de apărare au vândut către guvernul din Taiwan arme și muniție pe parcursul anilor. În cazul în care Taiwan ar deveni cu adevărat parte din China, guvernul chinez ar avea acces la cele mai moderne tehnologii din lume și ar putea bloca transportul de petrol către Japonia și Coreea de Sud, atingând scopul de a forța Statele Unite să părăsească Asia. Astfel, fie că vorbim de administrația Trump sau Biden, ori alte administrații americane din trecut, acestea și-au păstrat retorica pro-Taiwan în limitele posibile ale diplomației cu o țară nerecunoscută în mod oficial, dar care are o importanță mai mult decât vitală pentru statele occidentale și ordinea globală de astăzi.

Protestatari pro-independență în Taipei. Sursă foto: Al Jazeera/Chiang Ying-ying/The Associated Press
Protestatari pro-independență în Taipei. Sursă foto: Al Jazeera/Chiang Ying-ying/The Associated Press

 

Surse:

https://www.aljazeera.com/news/2019/1/3/timeline-taiwan-china-relations-since-1949

https://www.bbc.com/news/world-asia-china-59900139

https://www.investmentmonitor.ai/special-focus/ukraine-crisis/taiwan-matters-china-semiconductors-russia

https://www.theatlantic.com/international/archive/2019/07/taiwans-status-geopolitical-absurdity/593371/

https://www.theatlantic.com/international/archive/2022/02/vladimir-putin-ukraine-taiwan/622907/

https://www.aljazeera.com/features/2022/4/4/how-difficult-would-it-be-for-china-to-invade-taiwan

https://worldpopulationreview.com/country-rankings/countries-that-recognize-taiwan

Taiwan Is More Than a Pawn to Be Sacrificed to China

Despre Dora Timar

Vezi și

Au fost 9 și 10 martie în lume – Administrația Ucrainei respinge apelul Papei Francisc de a negocia pentru a pune capăt războiului cu Rusia, Forțele armate americane au efectuat o operațiune în Haiti pentru a evacua personalul neesențial al ambasadei, Guvernul Indiei a semnat un acord comercial în valoare de 100 de miliarde de dolari cu Asociația Europeană a Zonelor de Liber Schimb

Material realizat de Mara Cioroianu  La alegerile parlamentare din Portugalia, s-a raportat că Alianța Democratică …