Războiul civil din Siria continuă într-un ritm în care cu greu se mai întrevede o cale amiabilă de scăpare. Izbucnit în urmă cu trei ani și jumătate, conflictul a cauzat moartea a 200.000 de persoane și a forțat 9,5 milioane de sirieni să își părăsească locuințele. Scepticii pun sub semnul întrebării decizia Americii de a interveni direct tocmai acum și numai împotriva Statului Islamic și a rebelilor jihadiști, care reprezintă o amenințare directă pentru SUA, când de fapt acestea sunt doar o mică parte a problemei care a declanșat criza ce a învăluit statul, scrie The Economist.
Conform statisticilor realizate de un ONG sirian, Statul Islamic a ucis doar 830 de civili, restul de 125 000 fiind de fapt victime ale regimului. Cu siguranță că faptele SI sunt atroce și au îngrozit o lume întreagă, însă tortura, bombele și întrebuințarea de substanțe chimice comandate de președintele Bashar Assad pentru a nimici opoziția rămân cumva într-un con de umbră și dezbaterile pe această temă sunt rare. Razboiul civil sirian a atins un impas în iulie 2012, când rebelii au atacat Alepul, cel mai mare oraș din Siria. Mai târziu, pe 17 septembrie, regimul a lansat atacuri aeriene asupra orașului Tabiseh, aflat sub controlul rebelilor, atacuri ce au ucis 50 de civili. Un asalt al regimului asupra rebelilor din capitala Damasc în vara lui 2012 nu a reușit însă să înnăbușe mișcările insurgente. Între timp, grupările rebele printre care și Jabhat al-Nusra, ramura siriană a al-Quaeda, au continuat să împingă trupele regimului spre Platoul Golan, o regiune ce a aparținut Siriei, dar care a fost anexată de Israel în urma Războiului de Șase Zile dintre cele două state.
Deși Statul Islamic a lansat la rândul său atacuri împotriva regimului, succesul său se bazează în mare parte pe înfrângerea altor grupări rebele. După ce a fost alungat din vestul Siriei de grupări rebele moderate la începutul lui 2014, SI s-a reîntors în iunie cu arme capturate din Irak și și-a luat revanșa. Trupele SI s-au îndreptat apoi spre Alep, punând stăpânire pe orașele aflate sub ocupația altor grupări rebele. Pe 18 septembrie, trupele s-au îndreptat spre nord-estul Siriei, o regiune controlată de curzi, forțând populația locală să își părăsească locuințele și îndreptându-se spre Kobane, un oraș la granița dintre Turcia și Siria, aflat acum sub amenințarea SI.
Întrebarea ce îi macină acum pe sceptici este dacă atacurile aeriene americane sunt de fapt o soluție viabilă împotriva unui conflic ce a atins în momentul de față un punct mort. Coaliția Siriană, o formațiune a opoziției aflată în exil, sprijină inițiativa Americană și a aliaților acesteia, inclusiv a Arabiei Saudite, de a antrena 5 000 de soldați din grupările rebele moderate pentru a umple golul lăsat de Statul Islamic. Totuși, rebelii care par a fi de încredere pentru a purta arme împotriva regimului sunt puțini la număr și mulți dintre ei nu sunt de acord cu inițiativa americană. Assad vorbește despre cât de departe se află Siria de atingerea unui consens pe cale pașnică. Americanii speră să alunge din Irak suniții aliați cu grupările extremiste și să introducă un guvern mai incluziv, lucru care din păcate nu se poate realiza și în Siria. Tratativele de pace au ajuns în impas și orice încercare pare să nu ducă nicăieri. Regimul nu are niciun interes să cedeze din prerogative, iar opoziția din persoana Coaliției Siriene nu se bucură de prea multă simpatie în rândul populației. Atacurile aeriene americane ar putea distruge Statul Islamic, dar puțini mai cred că odată cu aceasta se va pune capăt conflictului din Siria, ale cărui rădăcini pătrund mult mai adânc decât recenta insurgență declanșată de SI.