Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Anul 2024 a reprezentat cel mai mare an electoral din istoria umanității. Jumătate din populația lumii sau aproximativ 3,7 miliarde de oameni, au avut oportunitatea de a merge la urne, în 72 de țări. Alegătorii și-au exprimat opinia la alegerile locale și naționale, modelând peisajul politic, social și economic al întregii lumi pentru anii ce vor urma. De la reconfigurări majore în Parlamentul European, până la realegerea unor lideri consacrați și ascensiunea noilor forțe politice în diverse regiuni, aceste evenimente au evidențiat dinamica rapidă și complexă a peisajului geopolitic. Într-un context marcat de crize economice, sociale și climatice, aceste alegeri au adus în prim-plan tensiuni politice, dorințe de reformă și reafirmarea unor ideologii tradiționale sau emergente, transformând direcția viitoare a guvernanței în multe state.
Parlamentul European și-a ales cei 720 de eurodeputați in iunie. Alegerile au reflectat o diversificare a preferințelor alegătorilor, în contextul unor crize sociale și economice recente. Germania, cea mai mare delegație, cu 96 de locuri, a oferit o distribuție echilibrată între principalele grupuri politice. Partidul Popular European (PPE) și Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D) domină, însă grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană și Renew Europe joacă un rol semnificativ. Franța (81 de locuri) a înregistrat o competiție puternică între PPE, S&D și Identitate și Democrație (ID), subliniind fragmentarea spectrului politic național. De asemenea, Renew Europe a obținut un rezultat notabil. Votul din Italia, stat cu 76 de reprezentanți, a oferit sprijin substanțial grupurilor, precum ID și Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR), cea mai populară opțiune a Italienilor cu 24 de mandate, reflectând ascensiunea mișcărilor eurosceptice, anti-federaliste, extremiste, dar și a populismului. Cu toate acestea, S&D (a doua cea mai populară opțiune a italienilor, cu 21 de mandate) și PPE și-au menținut prezența. În Spania, cele 61 de locuri sunt dominate de S&D și PPE, dar grupurile de stânga și Verzii au câștigat o reprezentare notabilă, cu un total de 28 de mandate.
Votul din Polonia (53 de locuri) a evidențiat nivelul de polarizare al societății, întrucât PPE a adunat 23 de mandate, iar ECR 20. Grupările de stânga nu au obținut o prezență semnificativă. În România, alianța PSD-PNL a obținut 48,55% din voturi, obținând și a trimis 19 mandate (8 în PPE și 11 în S&D). AUR, cu 14,93%, a câștigat 6 mandate, în timp ce Alianța Dreapta Unită (USR, PMP și Forța Dreptei) a trimis 3 europarlamentari. Alte partide precum UDMR și partidul Dianei Șoșoacă, SOS, au obținut mandate mai restrânse. La nivel european, Partidul Popular European (PPE) și-a consolidat poziția dominantă, atrăgând alegătorii printr-un mesaj pro-stabilitate. Alianța Socialiștilor și Democraților (S&D) și-a menținut influența, deși a înregistrat pierderi minore. Renew Europe, deși un susținător puternic al integrării europene, a pierdut mandate, comparativ cu structura precedentă a Parlamentului European. Verzii și Renew Europe au pierdut mandate, reflectând o schimbare a priorităților electoratului. Grupurile eurosceptice și naționaliste, precum Identitate și Democrație (ID) și Conservatorii și Reformiștii Europeni (CRE), au înregistrat creșteri semnificative, alimentate de nemulțumirea față de “establishmentul” european. Aceste rezultate au subliniat o fragmentare politică accentuată, dar și o întărire a partidelor de centru-dreapta, extremă-dreapta și naționaliste. Implicațiile includ posibile politici mai conservatoare și de încetinire a proceselor de integrare europeană.
În Statele Unite ale Americii, Donald Trump a fost ales cel de-al 47-lea președinte al în luna noiembrie. Trump și-a câștigat cel de-al doilea mandat la Casa Albă în cadrul unei curse electorale împotriva vicepreședintei Kamala Harris. Harris a recunoscut public înfrângerea, subliniind în cadrul discursul oferit după afișarea rezultatelor dificultățile unei campanii intense și polarizate. Rezultatele din statele cheie, precum Pennsylvania, au fost cruciale pentru succesul lui Trump. Republicanii au recâștigat și controlul Senatului Statelor Unite. Această victorie le-a oferit un punct de sprijin esențial în structurile de putere din Washington, inclusiv un rol decisiv în confirmarea învestirii membrilor Cabinetului viitorului președinte și a judecătorilor Curții Supreme, în cazul în care apar posturi vacante. Totodată, alegerile pentru Camera Reprezentanților, unde au fost în joc toate cele 435 de mandate, au fost câștigate tot de republicani. Acestea vor influența echilibrul de putere din Congres, determinând direcția pentru politici propuneri legislative pe teme majore, cum ar fi reformele economice, politicile de sănătate, inițiativele climatice și imigrația. Această victorie republicană a generat un impact semnificativ asupra dinamicii politice din Statele Unite, fiind anticipat că va avea consecințe atât la nivel intern, cât și în politica externă a țării. Pe plan extern, cele mai clare indicii legate de planurile viitoarei administrații, oferite de Donald Trump în timpul campaniei, au fost legate de adoptarea unei politicii “de izolare”, prin mărirea și impunerea de taxe vamale.
Alianța de stânga Noul Front Popular (NFP) a obținut primul loc în cadrul alegerilor legislative din Franța, in din luna iulie. Aceștia au revendicat 188 de locuri în Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului de la Paris. Alianța centristă Ensemble! (ENS), asociată cu președintele Emmanuel Macron, a ocupat locul al doilea, cu 161 de locuri, în timp ce partidul de extremă-dreapta Adunarea Generală, susținut de Marine le Pen și Jordan Bardella (RN) a înregistrat 142 de locuri, deși câștigase detașat în primul tur. In urma alegerilor, niciun partid nu a reușit să obțină majoritatea absolută (“50+1”), ceea ce a condus la formarea unui legislativ fragmentat. În comparație cu alegerile din 2022, NFP și RN au câștigat locuri în plus, 57 și, respectiv, 53, în timp ce ENS a pierdut 76 de mandate. Alegerile pentru Camera Deputaților au confirmat tendința internațională de creștere a popularității formațiunilor politice extremiste, atât de dreapta, cât și de stânga. Participarea la vot a fost de 66,63%, reflectând interesul ridicat al electoratului. Rezultatul alegerilor a dus la reconfigurări politice semnificative și, din lipsa unei majorități clare sau a unei coaliții puternice de guvernare, instabilitate instituțională la Palatul Bourbon.
Keir Starmer a a fost numit prim-ministru al Marii Britanii după ce Partidul Laburist a câștigat alegerile generale anticipate din luna iulie. Aceste alegeri au pus capăt unei guvernări conservatoare de 14 ani, laburiștii obținând peste 410 locuri în Parlament. Deși a obținut o majoritate confortabilă, laburiștii au avut doar 35% din voturile naționale, cel mai mic procent pentru un guvern majoritar. Reform UK, condus de Nigel Farage, a devenit al treilea cel mai mare partid ca procentaj, cu 14% din voturi și cinci locuri parlamentare. Totodată, liberal-democrații au câștigat 72 de locuri, cel mai bun rezultat din ultimul secol. Starmer a promis o „reînnoire națională”, iar cabinetul său include nume precum Rachel Reeves (ministru de finanțe) Angela Rayner (vice prim-ministru) și David Lammy (secretar de externe). În paralel, fostul prim-ministru, Rishi Sunak, și-a asumat răspunderea pentru înfrângere și a anunțat că va demisiona ca lider conservator. Succesul Reform UK reflectă ascensiunea dreptei populiste în Europa.
America de Nord, Centrală și de Sud
In El Salvador, partidul de tip “umbrelă” Nuevas Ideas (NI) a câștigat alegerile parlamentare în din luna februarie, cu peste 80% din voturi. Tot în acest an au avut loc și alegerile prezidențiale, în cadrul cărora Nayib Bukele a câștigat un al doilea mandat. La momentul alegerii lui Bukele în 2019, acesta a fost primul președinte al El Salvador ce nu a fost afiliat cu una dintre cele două mari partide politice ale țării, Farabundo Martí National Liberation Front (formațiune cu origini de trupă gherilă) și ARENA (grup politic înființat de fostul maior de armată Roberto D’Aubuisson).
Luis Abinader, liderul Partidului Revoluționar Modern (partid social democrat), a câștigat alegerile prezidențiale din Republica Dominicană, partidul său câștigând de asemenea Senatul și Camera Deputaților în cadrul alegerilor generale.
În cadrul alegerilor generale din Mexic, desfășurate în luna iunie, partidul Mișcarea Regenerării Naționale (catalogat drept populist de stânga) a obținut 61%, iar partidul Mișcarea Acțiunea Națională (conservator de dreapta) a revendicat 28%.
Nicolas Maduro, președinte al Venezuelei încă din 2013, a câștigat un nou mandat în cadrul alegerilor din luna iulie, conform Biroului Electoral Venezuelean. Informațiile oferite de către instituția de la Caracas au creat controverse din cauza lipsei de transparență a procesului de numărare și validare a voturilor. Maduro este liderul Partidului Socialist Unit al Venezuelei, formațiune politică formată în 2007 pentru susținerea revoluției conduse de Hugo Chavez. Rezultatul scrutinului nu a fost recunoscut de către opoziție, fiind susținute acuzații de fraudă electorală. Ramificațiile acestui curs de acțiune au fost eliberarea unui mandat de arestare pe numele contracandidatului lui Maduro, Edmundo Gonzalez, și stârnirea unor mișcări de stradă, soldate cu violențe între cetățeni și forțele de ordine. Gonzalez a primit azil politic în Spania, în timp ce în Venezuela liderul autoritar a adoptat măsuri pentru înăbușirea protestelor și reinstaurarea ordinii publice. Printre cele mai controversate măsuri se numără decretarea începutul Crăciunului încă din luna octombrie, pentru a distrage atenția societății.
In Africa
Bassirou Diomaye Faye a câștigat alegerile prezidențiale din Senegal, organizate în luna martie. Organizarea acestor alegeri a fost considerată un test al democrației Senegaleze de către experți internaționali, luând în considerare încercările fostului președinte, Macky Sall, de a amâna alegerile pe o perioadă nedeterminată. Sall a ocupat funcția de președinte timp de 12 ani, însă atât alegerea lui Faye, cât și reprogramarea promptă a scrutinului, au fost considerate drept dovezi ale rezilienței instituțiilor democratice. Dorința cetățenilor pentru conservarea democrației a fost evidențiată și în cadrul alegerilor parlamentare din luna noiembrie, partidul susținut de președintele ales impunându-se în fața coaliției conduse de Macky Sall.
Partidul Congresul Național African (ANC), forța dominantă ai ultimilor 30 de ani de politică sud-africană, nu a reușit să obțină majoritatea în urma alegerilor parlamentare din luna iunie. Încă din 1994, după încheierea regimului apartheid, ANC a fost principalul actor politic din Africa de Sud, obținând de fiecare dată peste “50%” din voturi, astfel membrii formațiunii nu au fost nevoiți să formeze coaliții de guvernare. Acest rezultat (40% din voturi), cumulat cu cea mai mică prezență la vot din istoria liberă și democratică a statului, a fost considerat drept reflexia unui cumul de nemulțumiri publice. Președintele statului nu este ales prin vot direct, ci este numit, prin vot cu majoritate simplă, de către Parlament. În ciuda rezultatului considerat drept slab al partidului ANC, liderul acestuia și președintele Africii de Sud, Cyril Ramaphosa, a fost votat pentru un al doilea mandat consecutiv
Paul Kagame a câștigat alegerile din Rwanda, obținând mai mult de 99% din voturi. Kagame este președinte al statului est-african încă din 2000, și fost comandant al Forțelor Rebele ce au contribuit la încheierea genocidului din Rwanda, din 1994. Victoria “copleșitoare” a lui Kagame a fost explicată atât prin faptul că este văzut drept “lider cu mână de fier”, dar și pentru rolul pe care l-a jucat în stabilizarea economică și socială a statului.
Abdelmadjid Tebboune a câștigat cel de-al doilea mandat consecutiv ca președinte al Algeriei, obținând peste 84% din voturi. Reprezentanții opoziției au contestat rezultatul alegerilor, însă Curtea Constituțională l-a validat. Analiștii Al Jazeera au preconizat că în cadrul acestui mandat vor fi continuate represiunile împotriva societății civile și a membrilor opoziției.
Kais Saied a câștigat un al doilea mandat consecutiv de președinte al Tunisiei. Alegerile au fost considerate drept viciate de către reprezentanți ai grupurilor pentru drepturile omului, fiind evidențiate manipularea voturilor, lipsa dezbaterilor publice și a vizibilității campaniilor opoziției.
În Asia
În Bangladesh, partidul Liga Awami, formațiune de tip “umbrelă”, și-a asigurat majoritatea în parlament, în urma alegerilor din luna ianuarie. Alegerile au fost boicotate de către formațiunile de opoziție, pe baza unor acuzații de viciere a procesului electoral, de către Liga Awami. Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii a condamnat intimidarea și violențele desfășurate împotriva membrilor opoziției, concluzionând că alegerile parlamentare din Bangladesh “nu au fost nici libere, nici corecte”.
Partidul Pakistan Tehreek-e-Insaf, fondat de fostul prim-ministru și jucător de cricket Imran Khan, s-a clasat pe primul loc în cadrul alegerilor parlamentare. Organizarea alegerilor a fost marcată de intervenții ale statului cu scopul de a reduce vizibilitatea și credibilitatea acestui partid. Cu doar două zile înainte de deschiderea urnelor, a avut loc un atentat terorist în Balochistan, ce s-a soldat cu moartea a 28 de persoane. În ziua alegerilor, accesul la internet și telefonie mobilă a fost restricționat pe teritoriul statului, autoritățile citând “motive de securitate”. Rezultatul votului a reflectat atât nemulțumirea societății la adresa influenței armatei în politică și a status quo-ului impus de formațiunile politice de tradiție, cât și susținerea față de Imran Khan, încarcerat de peste un an, la momentul redactării materialului. Khan a devenit o figură populară în special în cadrul grupurilor de tineri.
Prabowo Subianto, membru al partidului naționalist de dreapta Gerindra, a câștigat președinția Indoneziei în luna februarie. Fost ministru al apărării și comandant al forțelor speciale, Subianto a candidat pentru a treia oară pentru această funcție. Corespondenții Al Jazeera din Jakarta au catalogat această victorie ca fiind “remarcabilă”. Campania președintelui ales, în vârstă de 72 de ani, s-a axat pe promisiuni de continuitate a politicilor fostului șef de stat și a beneficiat de vizibilitate mărită pe rețelele sociale, în special TikTok. În trecut, Prabowo Subianto a fost cercetat pentru violări ale drepturilor omului, din perioada în care activa drept comandant al forțelor speciale.
În Coreea de Sud, principalul actor din opoziție, Partidul Democrat, a câștigat alegerile legislative din aprilie, în fața Partidului Conservator. Atât prezența ridicată la vot (67%, cea mai ridicată din ultimii 32 de ani), cât și rezultatul au reflectat popularitatea în continuă scădere a președintelui Yoon Suk Yeol. Reacția societății a fost datorată ridicării prețurilor la alimente de bază, scăderii nivelului de trai, dar și măririi numărului de locuri pentru viitori studenți la medicină. Ultimul punct menționat a dus la “revolta medicilor din 2024”, considerându-se că statul nu oferă un nivel de trai satisfăcător personalului medical. Medicii sud-coreeni au considerat că prezența mai multor profesioniști în domeniu va agrava problemele actuale.
Partidul Bharatiya Janata (BJP), condus de Narendra Modi, s-a clasat pe primul loc, cu peste 36% din voturi, în cadrul alegerilor parlamentare din India. Aceste alegeri au fost considerate drept cele mai mari organizate în cadrul unui stat vreodată, desfășurându-se pe o perioadă de șase săptămâni și incluzând pe liste aproximativ 968 de milioane de alegători (din care 642 s-au prezentat la urne), conform unei analize Reuters. Partidul prim-ministrului Modi a câștigat cu 63 de locuri mai puține, în comparație cu alegerile din 2019, astfel ratând și pragul pentru majoritate parlamentară. Aceste rezultate au pus capăt unei perioade de zece ani în care BJP a dominat legislativul de la New Delhi.
Partidul Liberal Democrat din Japonia a pierdut majoritatea din camera deputaților în cadrul alegerilor generale anticipate din luna octombrie. Formațiunea s-a aflat constant în centrul politicii japoneze din 1955 și până în prezent. În urma acestor alegeri, Partidul Democrat a pierdut majoritatea în camera inferioară a parlamentului pentru prima dată în ultimii 15 ani. Prim-ministrul învestit în luna septembrie, Shigeru Ishiba, a decis organizarea alegerilor anticipate cu scopul de a consolida poziția partidului pe care îl prezidează, însă acestea au avut rezultatul opus. Ishiba, fost ministru al apărării, a declarat că nu va demisiona din poziția de premier și că va derula “reforme dure” la nivelul partidului.
În Europa:
În plus față de alegerile europarlamentare, scena internațională a stat cu ochii pe statele europene în contextul rundelor de scrutin la nivel național. Cetățenii din Belgia, Croația, Austria, Cehia, Polonia, Bulgaria, Belarus, Portugalia, Franța, Regatul Unit Lituania, Georgia ți România se numără printre cei ce au votat pentru un nou legislativ, în timp ce în Republica Moldova, Finlanda, Lituania și Islanda s-a decis și cine va îndeplini funcția de președinte pentru următorul mandat. De asemenea, în Rusia au avut loc alegeri prezidențiale în luna martie, însă, conform așteptărilor analiștilor și actorilor internaționali, Vladimir Putin și-a prelungit tenura de la Kremlin.
Cetățenii Republicii Moldova au votat “pozitiv” în cadrul referendumului privind aderarea statului la Uniunea Europeană. Ca urmare a referendumului, în preambulul Constituției moldovene a fost menționat că identitatea poporului moldovean este “europeană”, iar că aderarea la UE este “obiectivul strategic” al statului condus de la Chișinău. Câștigarea unui al doilea mandat de președintă pentru Maia Sandu și răspunsul pozitiv în cadrul referendumului au fost dovezi clare ale dorinței cetățenilor moldoveni de continua parcursul european al statului est-european. Kremlinul a fost acuzat de interferențe și influențarea votului în cadrul ambelor alegeri, însă diaspora a jucat un rol decisiv în menținerea parcursului european al Republicii Moldova.
Partidul Visul Georgian a câștigat alegerile generale din Georgia. Conform Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii și a reprezentanților pe politici externe ale Parlamentului European, rezultatul votului și procesul electoral a fost viciat de intimidarea votanților și a opoziției partidului învingător, de cumpărare a voturilor, de lipsă de transparență în finanțarea campaniilor și acuze de corupție în centralizarea și numărarea voturilor. Liderii partidului Visul Georgian au fost acuzați de periclitarea procesului de aderare la Uniunea Europeană al Georgiei prin adoptarea de politici pro-ruse. Susținerea legilor ce suprimă societatea civilă și libertatea presei s-a numărat printre metodele prin care parlamentarii acestui partid “reapropie” Georgia de sfera de influență a Moscovei. În urma rezultatului alegerilor generale, Comisia Europeană a amenințat cu suspendarea procesului de aderare și, implicit, retragerea unor ajutoare financiare semnificative, pe motive de nerespectare a statului de drept, Parlamentul European a cerut reorganizarea alegerilor, iar cetățenii și-au exprimat nemulțumirea prin manifestații de stradă. La momentul scrierii materialului, au fost organizate proteste semnificative pentru 21 de zile consecutive, președinta Salome Zourabichvili numărându-se printre protestatari. Zourabichvili a declarat că nu va accepta propunerea guvernului-ales, pro-rus, pentru un nou președinte, refuzând să faciliteze tranziția de putere către primul președinte ales de Parlament, motivând corupția din cadrul alegerilor.
Turul întâi al alegerilor prezidențiale din România a fost anulat. Astfel, cursa pentru Palatul Cotroceni a fost amânată pe o perioadă nedeterminată, din pricina acuzelor de intervenție a Rusiei în susținerea și finanțarea campaniei candidatului Călin Georgescu. Între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale a fost aleasă noua configurație a Parlamentului României. PSD s-a clasat pe prima poziție, urmat de AUR, PNL, USR și SOS. “Surpriza” acestor alegeri a fost Partidul Oamenilor Tineri (POT), care a reușit să strângă peste 6% din voturi. Această formațiune și-a exprimat susținerea pentru candidatul Călin Georgescu.
O listă scurtă a rezultatelor alegerilor europene:
În alegerile federale belgiene din iunie, partidul conservator naționalist de dreapta a ieșit pe primul loc urmat strâns de partidul extremist de dreapta și de partidul liberal.
In Croația, alianța creștin democrată a fost cea mai votată la alegerile din aprilie, fiind urmată de partidul progresist social democrat.
In Austria, partidul extremist eurosceptic de dreapta a obținut primul loc în alegerile legislative din septembrie, la mica distanta de partidul conservator de dreapta.
În urma alegerilor de senat cehe din septembrie, partidul eurosceptic de dreapta a obținut cele mai multe voturi, pe locul doi aflându-se partidul centrist liberal.
In octombrie, la alegerile parlamentare din Polonia, partidul conservator de dreapta s-a situat pe primul loc, urmat de partidul liberal de centru-dreapta.
Tot în octombrie, Maia Sandu a câștigat alegerile prezidențiale din Republica Moldova.
Alegeri au mai avut de asemenea loc în țări precum Belarus, Bulgaria, Finlanda, Germania, Italia, Portugalia, România și Irlanda.
Concluzii
Rezultatele acestor alegeri evidențiază un electoral din ce în ce mai polarizat și fragmentat politic, dar și necesitatea adaptării democrațiilor la provocările contemporane. Creșterea popularității partidelor eurosceptice, naționaliste și extremiste în Europa, schimbările dramatice din Statele Unite, alături de reconfigurările politice din Asia, Africa și America Latină, reflectă o dorință colectivă pentru schimbare, dar și temeri față de instabilitate. În ciuda acestor transformări, alegerile din 2024 reafirmă importanța proceselor democratice în modelarea viitorului politic global, punând în același timp presiune pe liderii aleși să răspundă nevoilor și aspirațiilor unei lumi în continuă schimbare.
