Anul acesta, Anim’est împlinește 10 ani, iar în vâltoarea ultimelor pregătiri dinaintea deschiderii din 2 octombrie, am reușit să încropesc câteva întrebări împreună cu Ioana Avram și să schimbăm câteva mailuri cu selecționerul festivalului, mediate de Project Mangerul festivalului și a reieșit interviul de mai jos. Povestea Anim’est continuă, noi le urăm ”La Mulți Ani” și la cât mai multe ediții viitoare, iar pe cei care iubesc filmul de animație sau doar sunt curioși ce se întâmplă între 2 și 11 octombrie la Cinema Studio, Cinema Elvira Popescu, Re: Animation Hub, Cinema Patria și Journey Pub, își pot alege evenimentele la care să participe din programul oficial al festivalului.
Adrian Călugăru & Ioana Avram: Știu din experiența celor pe care-i cunosc că lucrează în organizarea festivalurilor de film că munca pentru o ediție începe cu mult timp înainte, uneori chiar imediat după ce proiecțiile celei anterioare s-au încheiat. Care au fost primele idei pe care le-ai avut ca selecționer când te-ai apucat de treabă știind că urmează o ediție aniversară a Anim’estîn 2015?
Pot completa aici că munca începe chiar înainte de ediţia anterioară şi aici mă refer la faptul că, mergând la multe festivaluri de film şi vorbind cu oameni importanţi din industrie, îţi poţi stabili juriul pentru trei ediţii înainte, de exemplu.
În mod normal, în organizarea unei ediţii plec de la o idee, fie în jurul unui invitat, fie în jurul unei teme/retrospective. Fiind ediţia a zecea, aşadar una aniversară, şi Anim’est fiind un festival vesel şi iubitor de muzică, am mers pe această linie, ştiind deja că legătura între muzică şi animaţie s-a materializat excelent prin câteva producţii geniale pe care iată că reuşim să le prezentăm în cadrul ediţiei Anim’est 2015.
A.C. & I.A: Înainte de ediția din 2014, te întrebam despre rolul educativ al Anim’est, precum și cel în promovarea animației românești, dar și despre dificultățile întâmpinate în organizare. Cum au evoluat aceste aspect în ultimul an în dinamica festivalului?
Timp de nouă ani cred că am reuşit să explicăm că animaţia nu este doar pentru copii şi că filmul de animaţie (românesc şi internaţional) îşi are locul bine stabilit în industria filmului. Acesta este unul dintre lucrurile pe care festivalul şi le-a propus de la bun început. Sunt nouă ani în care am proiectat peste 3000 de scurtmetraje şi peste 200 de lungmetraje, care au demonstrat publicului acest lucru. Apoi e latura educativă în sensul de profesionişti în domeniul animaţiei, mă refer aici la platforma noastră Animation Worksheep, care împlineşte cinci ani.
Cât despre competiţia românească, spre deosebire de anii trecuţi, veţi vedea că selecţia cuprinde mai puţine filme, însă mai consistente în ceea ce priveşte povestea spusă, chiar dacă mai e mult de lucru la tehnică.
În ceea ce priveşte organizarea, şi aici putem vorbi de evoluţie. Am întâmpinat probabil în mare cam aceleaşi probleme cu care se confruntă şi celelalte festivaluri, mai ales prin prisma birocraţiei, mă gândesc aici la fondurile primite din bani publici. Dar avem şi un atu, acela că echipa câştigă experienţă an de an, fiecare se pricepe foarte bine la ceea ce face şi creştem şi noi odată cu festivalul.
A.C. & I.A: Ce contează mai mult atunci când trebuie să faci selecția finală: dimensiunea estetică sau posibilul mesaj social al filmului?
Răspunsul meu e simplu: dimensiunea estetică. Sigur că vreau filme cu mesaje interesante şi puternice, dar niciodată nu selecţionez un film exclusiv pentru mesajul transmis, fără a ţine seama de modul în care este transmis. Cu atât mai puţin în funcţie de situaţia socială şi politică actuală. Chiar mă întreba cineva dacă vom vedea filme despre refugiaţi. Ei bine, nu.
A.C. & I.A: Există diferențe, de la o ediție la alta, în modul în care alegi filmele? Cauți ceva diferit în fiecare an sau ai un standard al calității pe care te bazezi?
Există diferenţe, sigur. În primul rând, filmele sunt foarte diferite atât prin formă, cât şi prin conţinut. An de an descoperi ceva ce n-ai mai văzut în anii precedenţi, iar în animaţie mai ales forma evoluează incredibil. Practic mă las ghidat de filmele primite spre vizionare şi de toate cele pe care le văd la festivalurile la care particip.
De fiecare dată caut ceva nou, ceva care să-şi lase amprenta asupra spectatorului. Îmi place să cred că o să regăsească ceva care-i place, poate o tehnică sau o temă, dar şi ceva care-l va surprinde şi care-l va însoţi un timp.
A.C. & I.A: Atunci când alegi scurtmetrajele, le judeci pe fiecare independent, sau ai mereu în minte restul selecției și eventuale calupuri?
La vizionare, totul se judecă individual, însă pe măsură ce se conturează nişte titluri, ţin cont şi de selecţia în ansamblu.
A.C. & I.A: Ți se întâmplă să știi că un film o să ajungă în selecția finală de la prima vizionare?
Da, de multe ori. Cred că după prima vizionare un mic procent din filme intră deja în selecţia finală, pentru că sunt la un alt nivel faţă de celelalte. Ţinând cont că primim peste 1000 scurtmetraje la fiecare ediţie Anim’est, procentul acela mic e destul de consistent.
A.C. & I.A: Ai renunțat vreodată la un scurtmetraj care ti-a plăcut deoarece ai simțit că nu își are locul în festival?
Am întâlnit şi situaţia asta, chiar de mai multe ori. În general filme bine realizate, care însă aveau destul de puţină animaţie. Filme experimentale, filme foarte originale, dar care nu puteau fi încadrate la film de animaţie.
A.C. & I.A: Obișnuiești să urmărești calupurile de scurtmetraje și în sala de cinema pentru a surprinde reacția publicului?
De cele mai multe ori. Îmi place să aud sau să simt reacţia publicului. Am fost probabil invitat în 30 de jurii internaţionale şi nationale de-a lungul timpului, nu numai în festivaluri de film de animaţie, şi mereu mi-a plăcut să vad filmele în prezenţa publicului. Nu înseamnă că mă las influenţat la jurizare de reacţia publicului, dar experienţa asta te ajută să selectezi apoi filme cu gândul la cei din sală. La Anim’est, de câte ori am timp, îmi place să rămân în sală, uneori din dorinţa de a revedea filmele pe ecran mare, de multe ori pur şi simplu din dorinţa de a simţi spectatorii.
A.C. & I.A: Cum ai descrie experiența ta în cadrul Anim’est în 10 cuvinte și cum îți imaginezi că va arăta festivalul peste 10 ani?
Ţinând cont de faptul că am fondat acest festival, sigur că experienţa pe care o aveam deja m-a ajutat foarte mult în organizarea lui. În 10 ani de Anim’est am invatat cu siguranţă sensul unor cuvinte precum perseverenţă, hotărâre, sacrificiu, încredere, evaluare şi multe altele care până atunci îmi erau vagi sau aveau cu totul alte sensuri.
Filmul de animaţie e un domeniu care inovează permanent şi care se adresează cu uşurinţă publicului de orice vârstă. Mai mult, peste zece ani, vom avea în sală un public mai matur, mai format, mai pretenţios, dar şi mai deschis. Cu asemenea atuuri, îmi place să cred că în 10 ani de-acum Anim’est îşi va consolida poziţia de festival cu cel mai numeros şi mai inteligent public din Bucureşti şi va ţine pasul cu noutăţile în lumea festivalieră din Romania.