Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Între 2 și 5 octombrie are loc, la Timișoara, singurul festival de film din acest oraș, dedicat filmelor de scurtmetraj. După ce precedentele 5 ediții au avut loc primăvara, la sfârșit de aprilie sau început de mai, Timishort s-a mutat în acest an (ca o excepție, speră organizatorii), la începutul toamnei, însă în afara perioadei diferite în care are loc, festivalul promite să ofere publicului aceeași atmosferă de prospețime prin selecția de filme din competiție și secțiunile din afara acesteia. Pentru prima dată în cei 6 ani de existență ai Timishort, filmele au fost selectate de doi oameni de film de peste granițe, dar care cunosc îndeaproape echipa și atmosfera festivalului.
Despre Massimiliano Nardulli, cel care a ales filmele din competiția națională și internațională, se poate spune că este de profesie ”selecționer de film”, după numărul de festivaluri în care se ocupă de acest lucru. Alexei Dmtriev, selecționerul competiției de film experimental ”Videorama”, este un curator și regizor din Sankt Petersburg care nu pierde vreo ocazie de a își manifesta dragostea pentru pisici. Le-am adresat amândurora câteva întrebări, la care au încercat să răspundă printre avalanșa de filme pe care le au de văzut și restul treburilor organizatorice care îi țin permanent conectați la viața agitată a marelui ecran. Mulțumiri Andreea Volina Șerban pentru traducerea din limba engleză!
Interviu cu Massimiliano Nardulli – selecționer la competiția națională și internațională la a 6-a ediție a Festivalului de Film Timishort
– Ești selecționer la Festivalul Internațional de Scurtmetraje și Noi Imagini „Arcipelago” (Arcipelago Festival Internazionale di Cortometraggi e Nuove Immagini) și la Festivalul European de Scurtmetraje „Brest” (Brest European Short Film Festival) – am preluat informațiile de pe pagina ta de Facebook :). Anul acesta ai selectat filmele pentru competiția națională și internațională de la festivalul Timishort. Câte filme ai ales pentru fiecare dintre aceste festivaluri și cât de dificil este pentru un selecționer să își adapteze criteriile de selecție în funcție de festivalul pentru care lucrează?
– Massimiliano Nardulli: Urmăresc scurtmetraje tot anul. Am încetat să le mai număr când mi-am dat seama că sunt peste 2000 în fiecare an. Partea bună este că atunci când văd un film, pot spune în doar câteva secunde pentru ce festival ar fi potrivit. În cazul unor festivaluri pentru care lucrez lucrurile stau simplu pentru că avem criterii de selecție foarte stricte (Brest de exemplu este doar pentru scurtmetraje europene și majoritatea sunt ficțiune, Biarritz – un alt festival pentru care am lucrat până anul trecut- este doar pentru scurtmetraje latino-americane etc.; în alte situații sunt mai multe aspecte de luat în considerare – cel mai bine e să îți cunoști publicul, regulile culturale ale țării în care se desfășoară festivalul, așteptările sponsorilor, reacțiile pe care filmele le pot stârni etc.)
De exemplu, am luat în considerare câteva aspecte înainte de a accepta să fiu selecționer pentru Timishort: am mai luat parte la festival chiar la prima ediție, în calitate de selecționer invitat special, am fost și în juriu la a treia ediție, cunosc echipa, îi cunosc pe ambii selecționeri care s-au ocupat de selecție înaintea mea (Paul Negoescu și Andrei Rus) și mai știu de asemenea că am posibilitatea să schimb puțin direcția artistică în care se îndreaptă festivalul. Acestea sunt motivele pentru care am acceptat să fac acest lucru.
– Timishort este singurul festival de film care are loc într-unul dintre cele mai importante orașe din România. Crezi că un selecționer poate influența atragerea spectatorilor într-un număr cât mai mare prin selecția pe care o face sau este mai degrabă datoria departamentului de PR al festivalului?
– MN: Cred că un selecționer trebuie să fie foarte atent la detalii pentru a crea combinația perfectă din peliculele pe care le selectează. Dacă acestea sunt prea „intelectuale”, festivalul tinde să devină un eveniment elitist destinat unui grup restrâns de spectatori, ceea ce nu reprezintă deloc un avantaj pentru evenimentul în sine. La fel și dacă festivalul este prea comercial, fără o direcție artistică bine delimitată. În acest caz devine doar o întâmplare goală, lipsită de esență și însemnătate. Selecționerul are responsabilitatea de a crea o combinație bună de pelicule – acesta este primul pas din întregul proces. Abia apoi intervine PR-ul și restul echipei, care au datoria de a îndruma publicul să vină și să descopere festivalul. Cred cu tărie că un festival de film este un loc unde poți întâlni alți oameni și discuta despre pelicule cu regizorii, producătorii, actorii etc., dar și unde poți împărtăși opinii unor persoane noi. Oricine vede un film poate avea o părere critică.
– Festivalul are atât o competiție națională, cât și una internațională, ca întotdeauna. Care sunt principalele argumente pentru a convinge publicul să urmărească fiecare dintre programele cu filmele pe care tu le-ai selectat?
-MN: Nu sunt de părere că oamenii ar trebui să fie convinși să vadă filme. La fel și în cazul cărților. Cred că fiecare e responsabil de propria educație culturală, iar rolul meu este să propun ceva, și nu să conving oamenii să și încerce ce am propus. Oricum , cred că România este o țară incredibilă, foarte deschisă culturilor și influențelor noi de peste hotare și care posedă ea însăși un bogat patrimoniu cultural și tradițional. Datorită acestui aspect mă aștept ca publicul român să fie interesat în egală măsură atât de competiția națională, cât și de cea internațională. Sunt foarte curios în special de reacțiile la competiția națională. Pentru prima dată în istoria festivalului selecționerul nu este român. Este adevărat că România nu-mi este străină, dar este o mare provocare pentru mine să fac selecția națională. În ceea ce privește selecția internațională, pot spune doar că am încercat să realizez combinația de care vorbeam mai devreme. Sper să îmi fi ieșit.
– De asemenea, ținând cont că locuiești în București de ceva vreme și ești un adevărat „connoisseur” al cinematografiei române, care sunt peliculele tale clasice preferate și ce regizori ai recomanda unui cinefil, indiferent de naționalitatea sa? Și, dacă este cazul, ai vreun favorit printre regizorii din noua generație care acum se află la început de carieră?
-MN: Când vine vorba de pelicule clasice românești, am văzut câteva filme care chiar mi-au plăcut. Îmi vin în minte acum MOROMEȚII al lui Stere Gulea, FRUCTE DE PĂDURE și CASE DINTRE CÂMPURI ale lui Alexandru Tatos, FALEZE DE NISIP regizat de Dan Pita, BALANȚA și TERMINUS PARADIS în regia lui Lucian Pintilie, FILANTROPICA și E’PERICOLOSO SPORGERSI ale lui Nae Caranfil. Și nici noul val de regizori nu îmi este indiferent. Favoritul meu este CALIFORNIA DREAMIN’. Moartea lui Cristian Nemescu a fost un eveniment nefast pentru cinematografia românească. Îmi plac de asemenea și scurtmetrajele POVESTE LA SCARA C și MARILENA DE LA P7. Le-am proiectat de câteva ori.
Sunt cu adevărat optimist în ceea ce privește noua generație de regizori. În ultimii ani am văzut atât de mulți regizori români tineri buni care fac scurtmetraje reușite, așa că acum aștept contribuțiile lor la festival. Unii dintre ei îmi sunt și buni prieteni, așa că aș prefera să nu dau nume. Un singur lucru aș mai avea de adăugat: anul trecut am apreciat mult filmul lui Adrian Sitaru, DOMESTIC. E păcat că nu a fost proiectat suficient la festivaluri și în cinematografele din Europa.
– Selecția pentru ediția de anul acesta a fost o ocazie unică sau intenționezi să devii o prezență obișnuită pentru publicul de la Timishort? Dacă da. cum ai încerca să subliniezi importanța culturală pe care festivalul o are pentru Timișoara, atât în cadrul procesului de selecție, cât și în afara lui?
-MN: Ar trebui să îl întrebi pe directorul festivalului (râde).
Chiar sper ca anul acesta să fie unul dintr-un lung șir de colaborări cu Timishort. Chiar mi-ar plăcea să am la dispoziție ceva mai mult timp să ajut festivalul să crească și să lucrez mai mult cu și pentru public. Cred că Timișoara are un potențial uriaș pentru găzduirea unui festival de scurtmetraje. Poziția geografică e favorabilă, orașul e foarte frumos, cu o istorie bogată. Ar trebui să fie posibilă o colaborare mai extinsă cu școli și universități. Consider că ar fi cazul să organizăm mai multe evenimente în Timișoara, nu doar cât timp se desfășoară Timishort, ci și pe tot parcursul anului, pentru a deveni un punct de referință pentru cinematografia contemporană. Sper să putem ajunge la acest nivel în anii următori.
Interviu cu Alexei Dmtriev – selecționer pentru competiția de film experimental Videorama din cadrul celei de-a 6-a ediții a Festivalului de Film Timishort
– Salut, Alexei! Pentru a treia oară la Timishort în șase ediții, nu-i așa? S-ar putea spune că ești unul dintre oamenii pe care îi vom reîntâlni cu siguranță la festival de acum înainte?
–Sigur, mai lasă-mă câțiva ani și o să învăț și română.
– De această dată ești selecționer pentru competiția Videorama. Cât de importantă crezi că este acest gen de competiție pentru un public care nu are acces la un alt festival de film pe tot parcursul anului și care are doar un singur cinematograf de stat, ceea ce implică preferința publicului pentru blockbustere și filme pentru -mase care rulează la „Multiplex”?
– E foarte important că regizorii români fac „drame de bucătărie” grozave și publicul este expus cinematografiei narative. Însă în cadru competiției Videorama încercăm să îi arătăm publicului că orice poate fi un film.
– Timișoara este unul dintre cele mai mari orașe din România, de o mare importanță în istorie. Cu toate acestea are un singur cinematograf de stat, care și acela este într-o stare precară. Acum, la Timishort, competiția Videorama va fi proiectată într-un spațiu alternativ. Crezi că spațiile alternative ar putea reînvia viața culturală a unui oraș ca Timișoara și implicit, filmele experimentale ar fi în stare să spargă barierele dintre ele și public, create din cauza politicii cinematografelor private?
– Spațiile alternative sunt cea mai bună soluție, în special pentru acest tip de pelicule. Am proiectat filme în abatoare, stații de cercetare arctice și bordeluri. Acestea sunt genul de proiecții pe care nu le uiți niciodată.
– L-am întrebat pe Massimiliano care este modalitatea lui de a atrage publicul la proiecțiile din cadrul competițiilor naționale și internaționale. În calitate de selecționer la Videorama, o competiție de film experimental proiectată într-un spațiu alternativ, care crezi că sunt așteptările pe care publicul ar trebui să le aibă, raportat la o proiecție de film din sfera mainstream?
– Să aibă o minte cât mai deschisă și să fie relaxat.
– Care sunt după tine principalele motive pentru care un cinefil ar trebi să încerce să pătrundă în lumea filmului experimental?
– Urăsc cuvântul „cinefil”. Nu avem nevoie de cinefili, avem nevoie de oameni normali cărora le place arta. Și dacă acești oameni vor să pătrundă în această lume, singurul motiv ar trebui să fie pura curiozitate.
– Ultima întrebare: ce rol ți-ar plăcea să ai la următoarea ediție Timishort?
– Vreau să fiu mascota festivalului. Sau o pisică!
