Home / Documentar / Condamnați să își piardă drepturile și demnitatea: Viața în centrele de reeducare din Xinjiang
Sursa: Council on Foreign Relations

Condamnați să își piardă drepturile și demnitatea: Viața în centrele de reeducare din Xinjiang

Umanismul, prin natura sa, contribuie la propagarea egalității între indivizi, punând pe primul loc aprecierea valorii individuale a fiecărui om și respectarea drepturilor fundamentale în cazul fiecărei ființe umane. Pentru ca gândirea umanistă se opune vehement oricărui tip de discriminare care are drept punct de plecare diferențierea pe baza elementelor de individualitate ale fiecărui individ, precum etnicitatea, orientarea sexuală și religioasă și multe altele, considerăm că este important să subliniem nevoia de conștientizare în masă a fenomenelor ce îi discriminează pe unii din semenii noștri în funcție de apartenența lor la o anumită comunitate, prin puterea unui exemplu puternic reprezentat de situația musulmanilor uiguri din regiunea autonomă chineza, Xinjiang. În acest caz, uigurilor le sunt încălcate o parte din drepturile fundamentale care stau la baza alcătuirii sentimentului de demnitate umană, fiind supuși unor constrângeri abuzive și absurde, ca efect al unei guvernări comuniste și al unor practici de natură totalitară, dominante în Republica Populară Chineză chiar și în zilele noastre. 

Deși trăim astăzi într-o lume în care incluziunea socială, egalitatea de șanse și valorile democratice sunt promovate și propagate din ce în ce mai intens în majoritatea statelor dezvoltate sau aflate în curs de dezvoltare, este bine să recunoaștem că, în anumite părți ale lumii, aceste elemente lipsesc cu desăvârșire din planificarea politică a anumitor state. Comunitatea musulmanilor uiguri din China s-a confruntat cu încălcări importante ale drepturilor fundamentale ale omului de-a lungul ultimilor ani, astfel că acest caz a atras atenția diferitelor ONG-uri de profil și a organizațiilor internaționale precum ONU.  Potrivit surselor internaționale de știri, comunitatea de uiguri din Xinjiang încă se confruntă cu condiții de trai de neînchipuit în așa-numitele „tabere de reeducare” operate de guvernul Regiunii Autonome Xinjiang și de comitetul provincial al Partidului Comunist Chinez. 

China s-a confruntat cu un număr tot mai mare de critici adresate modului în care guvernul său gestionează această situație de criză în legătură cu persecuția reală a minorităților importante, cum ar fi musulmanii uiguri, care sunt forțați în mod deliberat să fie prizonieri în ceea ce autoritățile numesc tabere sau centre de reeducare a populației. Problema principală a acestor tabere este că s-au dovedit a fi mai mult decât niște centre de reeducare, devenind adevărate „lagăre de concentrare moderne”, deoarece mulți oameni sunt supuși atât traumelor fizice, cât și celor psihice, ca efect al acțiunilor abuzive constante și repetate ale autorităților. Xinjiang este cea mai mare regiune autonomă chineză, fiind situată în partea de nord-vest a țării. Fiind o regiune autonomă, regiunea Xinjiang că este capabilă să se auto-guverneze, să adopte propriul mod de a exercita controlul autorităților față de locuitorii săi și să nu fie pe deplin subordonat autorității centrale de la Beijing. Deși Xinjiang are aceste atribuții în teorie, practica ne spune un alt tip de poveste: regiunea se confruntă de fapt cu probleme majore în ceea ce privește directivele date de autoritatea centrală chineză și a fost adusă sub controlul complet al Partidului Comunist Chinez începând cu anul 1949. 

Poporul uigur este foarte numeros în regiunea Xinjiang, atingând un număr de aproximativ 11 milioane de oameni și fiind o minoritate musulmană care se identifică, prin cutume, origine și întregul bagajul cultural, ca fiind mai apropiat de culturile din Asia Centrală decât de nativii chinezi și având, de asemenea, o limbă foarte asemănătoare cu turca. Conflictul etnic a luat naștere în zonă deoarece poporul chinez Han, locuitorii nativi ai Chinei,  considerați rasa dominantă din China, au început să migreze în regiunea Xinjiang, punând identitatea culturală a uigurilor sub o amenințare din ce în ce mai mare, întrucât chinezii Han au început să își impună propriile obiceiuri și tradiții în comunitatea uigură. 

Astfel, în 2018, numeroase dovezi ale abuzurilor au fost raportate și, în cele din urmă, înmânate unui comitet ONU pentru drepturile omului care a reușit să ofere acestui caz importanța și dimensiunea urgentă pentru ca investigarea cazului să poată începe și pentru a fi stabilite cu exactitate numărul victimelor care au căzut pradă acestui conflict etnic. Conform rapoartelor, peste un milion de persoane ar fi fost reținute în ,,centrele de reeducare” care s-au dovedit ulterior mai asemănătoare unor lagăre de concentrare, care au fost recunoscute de mai multe state și organizații internaționale specializate în respectarea drepturilor fundamentale ale omului drept centre care adăpostesc unele dintre cele mai crunte abuzuri asupra oamenilor. Acuzațiile înaintate de către aceste părți au vizat maltratarea, violul și tortura, culminând cu toate elementele caracteristice desfășurării unui întreg genocid. Alte informații specificate în rapoartele alcătuite pe baza dovezilor descoperite începând cu 2018 susțin faptul că oamenii din lagărele guvernamentale sunt obligați să dialectul mandarin, să jure loialitate față de președintele Xi Jinping și să își critice sau să renunțe la credința lor, fiind încălcate unele dintre drepturile fundamentale ale uigurilor, precum libertatea religioasă, libertatea de exprimare și apartenența la o identitate culturală, aceștia fiind supuși supravegherii constante, acțiunilor opresive și practicilor propagandiste chineze. 

Perspectiva chineză este oarecum diferită, susținând că motivele din spatele „programelor de reeducare” sunt direct legate de amenințarea reprezentată de grupările islamiste separatiste, inclusiv de faptul că unii musulmani uiguri s-au alăturat grupului militant al Statului Islamic. În acest fel, China consideră că taberele îi învață pe uigurii care trăiesc în Xinjiang cum să se comporte în mod adecvat în societate, opunându-se separatismului etnic și activităților infracționale teroriste și violențelor desfășurate în regiune. Din 2018 și până în prezent, China a negat în mod continuu orice acuzații care au încercat să sugereze faptul că minoritățile etnice musulmane sunt supuse detenției arbitrare, torturii, restricțiilor flagrante asupra practicilor și culturii religioase, precum și unei supravegheri digitalizate continue, declarând că centrele de „educație profesională” au fost înființate cu scopul de a preveni acțiunile de natură teroristă, ba chiar mai mult, s-au și dovedit eficiente în combaterea acestora.

Deși accesul în regiune este restricționat de guvernul chinez, unii foști deținuți au reușit să-și facă vocea auzită povestindu-și propriile experiențe, iar un număr din ce în ce mai mare de cazuri abuzive au început să fie dezvăluite în ultima perioadă. Aceste încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului sunt cu siguranță un motiv temeinic pentru a consolida procedurile de intervenție și pentru a crea un răspuns mai eficient din partea actorilor internaționali ori de câte ori viața unui număr atât de mare de oameni este pusă în primejdie și poate rezulta în prejudicii ireversibile pentru sănătatea mentală și fizică a victimelor. De exemplu, Ablet Tursun Tohti, care a fost eliberat în 2015, a povestit despre cum a fost bătut, forțat să învețe legi pe de rost și să cânte melodii de propagandă comunistă, precum și să fie torturat cu diferite tipuri de instrumente de perforare și tragere. Tortura a dus, de asemenea, la decese în foarte multe dintre cazuri iar, ca urmare, SUA a recunoscut acțiunile statului chinez drept genocid și crime împotriva umanității, săvârșite prin încălcarea drepturilor musulmanilor uiguri și ale grupurilor minoritare etnice și religioase. 

Alte încălcări teribile ale drepturilor au fost comise în ceea ce privește separarea părinților uiguri de copiii lor, ca urmare a represiunii fără precedent a populațiilor etnice din Xinjiang, când membrii acelorași familii au fost împărțiți în funcție de șansa pe care aceștia o aveau pentru a părăsi țara. 

SURSE:

AMNESTY.ORG. 2021. Call on China to allow reunion of Uyghur families. Available at: https://www.amnesty.org/en/get-involved/take-action/call-on-china-to-allow-reunion-of-uyghur-families/ 

AMNESTY.ORG. 2021. Families cut off from their children cannot return to China due to threat of being sent to camps. Available at: https://www.amnesty.org/en/latest/news/2021/03/china-parents-of-missing-uyghur-children-describe-horror-of-family-separation/ 

HANSLER, J., RAHIM, Z. AND WESTCOTT, B., 2021. US accuses China of ‘genocide’ of Uyghurs and minority groups in Xinjiang. CNN. Available at: https://edition.cnn.com/2021/01/19/us/us-xinjiang-china-genocide-intl/index.html 

HUGHES, R., 2018. China Uyghurs: All you need to know on Muslim ‘crackdown’. BBC News. Available at: https://www.bbc.com/news/world-asia-china-45474279 

HUMAN RIGHTS WATCH. 2021. Global Coalition urges UN to Address China’s Human Rights Abuses. Available at: https://www.hrw.org/news/2020/09/09/global-coalition-urges-un-address-chinas-human-rights-abuses 

HUMAN RIGHTS WATCH. 2021. More Evidence of China’s Horrific Abuses in Xinjiang. Available at: https://www.hrw.org/news/2020/02/20/more-evidence-chinas-horrific-abuses-xinjiang 

Despre Ana Miruna Toma

Vezi și

A fost 13 mai în lume – Cetățenii din Croația protestează după ce anumite spitale refuză să efectueze avortul, Consiliul de Securitate al ONU atrage atenția asupra represiunii talibane împotriva fetelor și femeilor, iar moartea jurnalistei Shireen Abu Akleh ar putea fi clasată drept crimă de război

Material realizat de Maria Pițigoi și Meda Dragomir Mii de croați au participat la o …