Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Preşedintele Comisiei ONU pentru Habitat, Joan Clos, avertizează cu privire la ostilitatea alimentată de segregarea zonelor rezidenţiale și face un apel către lideri pentru a opri inegalitatea urbană, informează The Guardian.
Creșterea rapidă a enclavelor rezidențiale pe mapamond se află în contradicție cu orașul deschis și democratic și pare să aparțină mai degrabă unui viitor distopic dominat de supravegherea maselor și inegalitate profundă.
“Cu o preocupare crescândă și tristețe putem observa cum ansamblele rezidențiale securizate capătă avânt în tot mai multe zone. Acest fenomen este o expresie a inegalittății tot mai accentuate și a creșterii greutății de a accepta diversitatea. Orașul ideal nu este unul bazat pe comunități păzite, camere de securitate, precum o scenă futuristică desprinsă parcă din filmul Vânătorul de recompense (Blade Runner), întunecată și dramatică de o nefericire profundă…Trebuie să construim cel puțin un oraș în care fericirea este posibilă și unde spațiul public este cu adevărat accesibil tuturor”, a declarat acesta.
Mai mult de jumătate din populația lumii trăiește în mediul urban. Până în anul 2050, procentul va ajunge la 70%, potrivit estimărilor specialiștilor. Această explozie urbană- ce se petrece în mare parte în marile orașe- va pune o mare presiune pe planetă: “pe măsură ce inegaliățile sporesc, ne confruntăm cu o problemă tot mai acută”, a avertizat Clos.
Deși adesea ansamblele rezidențiale izolate sunt considerate a-şi avea originea în cultura americană, acestea au devenit tot mai la modă în întreaga lume.În Argentina, Brazilia, Mexic, Africa de Sud se află unele dintre cele mai mari enclave rezidențiale de pe glob.
În China, o astfel de delimitare a spațiului a fost realizată în jurul satelor sărace separate prin garduri de celalte zone și uneori fiind interzisă părăsirea satului pe timp de noapte, aceste măsuri urmărind diminuarea diverselor infracțiuni. Există și cazuri precum Lima, unde rezidenții au străzi și cartiere separate, prin garduri și bariere.
Expansiunea acestor tipuri de cartiere se datorează, după cum susține Joan Clos, fricii indivizilor dar și eșecului statului de a asigura securitatea. Acest trend aduce cu sine însă ostilitate, suspiciune, tensiune socială. Comunitatea din zonele rezidențiale reprezintă o segregare a populației: cei de aici aleg să se protejeze, să se diferențieze de restul orașului. Toate acestea sunt opusul idealului de oraș deschis, democratic.
Clos susţine că măsurile adoptate pentru diminuarea inegalităților sunt insuficiente. Orașele produc în general aproximativ 80% din PIB, însă potențialul economic este departe de a fi împărțit pe scară largă. Când nedreptatea prinde rădăcini în rândul populației, se crează un sentiment de frică, de neîncredere, iar rezultatul duce la tensiuni sociale și o scădere economică. Orașele trebuie concepute pentru a oferi spațiu public ce poate fi utilizat de către oricine și a oferi un sentiment de corectitudine și dreptate, mai susţine reprezentantul ONU privind Habitatul.
