Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Documentarul „Judecată în Ungaria” („Judgement in Hungary” – r. Eszter Hajdu), proiectat în România după ce a mai fost arătat publicului doar la International Documentary Film Festival Amsterdam şi One World Praga – unde a obţinut marele premiu – este unul dintre cele mai importante elemente de referinţă în privinţa ilustrării felului cum flagelul extremist îşi face loc în societate şi aceasta se comportă cu el.
Faptele care au condus la procesul filmat pe toată durata documentarului sunt cunoscute de cei care mai aruncă un ochi şi pe evenimentele care se întâmplă în afara graniţelor şi care nu ţin neapărat capul de afiş al actualităţii internaţionale. Pe parcursul câtorva luni, între martie 2008 şi august 2009, mai multe atacuri asupra membrilor comunităţii rome din nord-estul Ungariei s-au soldat cu şase morţi, zeci de răniţi şi o întreagă comunitate terorizată.
Documentarul Eszterei Hajdu urmăreşte desfăşurarea unui lung proces, dezbătut intens de mass-media în punctele sale fierbinţi: începutul acestuia şi ziua verdictului. În ambele situaţii, sala de judecată este neîncăpătoare pentru rudele victimelor, prietenii acuzaţilor şi blitzurile fotografilor. Între aceste două momente, însă, s-a scurs mai bine de un an şi aproape 170 de termene de judecată.
Pentru Laszlo Miszori, judecătorul care a prezidat completul de judecată şi prin a cărui aprobare realizarea documentarului a fost posibilă, sarcina de a ajunge la un verdict a părut nu de puţine ori una apăsătoare. Pe parcursul a aproape 2 ore, publicul poate vedea numai o parte infimă a întregului proces, realizată de regizoare după un montaj paralel cu desfăşurarea evenimentelor, din care a avut câteva mii de ore de filmare (în discuţia cu publicul de la sfârşitul proiecţiei din cadrul One World Romania, Eszter Hajdu a povestit că a filmat uneori şi 8 ore pe zi, în cadrul celor 167 de termene ale procesului). Pe toată durata procesului, Miszori conduce autoritar procesul, răstindu-se de câte ori e nevoie atât la martorii ambelor tabere sau la acuzaţi, ori dispunând amendarea unui martor. În final, el explică verdictul nu doar prin impunerea unor pedepse, cât şi ca pe un semnal împotriva unei atitudini şi a unui comportament motivate de ura etnică.
Nu întâmplător, unele dintre cele mai frapante secvente care au fost păstrate la montaj – pe lângă confruntarea publicului cu imagini ale victimelor şi ale caselor acestora – au fost reprezentate de mărturiile nonşalante şi uşor contrariate ale acuzaţilor şi a martorilor chemaţi în apărarea acestora privitoare la comunitatea romă. „Ce părere să avem despre romi? Ceea ce crede întreaga societate: sunt nişte…” – apoi urmau o serie de caracteristici negative, înrădăcinate în conştiinţa acestora. „Judgement in Hungary” devine, prin urmărirea întregului şir de evenimente – regizoarea a preferat să arate foarte puţine imagini din afara sălii de judecată – un document de importanţă pentru oricine îşi doreşte să urmărească manifestările extremei drepte într-un stat membru al Uniunii Europene şi despre felul cum se raportează societatea şi, mai ales, justiţia faţă de atrocităţile comise de membrii săi. „Acest film nu este despre problema romilor, sau a felului cum mass-media acoperă un subiect de acest gen în Ungaria – acest film este despre problema extremei drepte”, a mai declarat Hajdul la discuţia cu publicul One World Romania.
La sfârşitul filmului, după ieşirea din sala de cinema, am realizat din discuţiile celor aflaţi în pubic cât de mişcaţi au fost de ceea ce au văzut. „Cum e posbil ca un paramedic să nu încerce să resusciteze un copil?” „De ce au existat atâtea probleme de procedură în anchetă?” „Parcă anchetatorii i-au ajutat în mod voi pe acuzaţi, nu?”. Iar între aducerea în faţa completului de judecată a acuzaţilor şi ziua când aceştia au aflat verdictele, au rămas multe semne de întrebare cu privire la atitudinea autorităţilor şi, peste toate, îngrijorarea: „Oare s-a terminat? Cei patru acuzaţi nu fac parte dintr-un grup mult mai extins? Pot trăi în siguranţă romii din Ungaria şi, mai mult, orice altă minoritate etnică?” Însă, urmărind „Judgement in Hungary”, la sfârşitul celor aproape 2 ore de observare a evenimentelor, parcă judecata se transformă în speranţă.
