Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Material realizat de Ana Miruna Toma
Fără doar și poate, Jocurile Olimpice reprezintă una din cele mai ample competiții sportive de pe întreg mapamondul, fiind, totodată, gazda a peste 11.000 de atleți aparținând unui număr de 205 națiuni. Cu toate acestea, Jocurile Olimpice de Vară organizate anul acesta la Tokyo ca ediție a anului 2020, se remarcă prin autenticitatea unei competiții marcate de plina desfășurare a probelor sportive în timpul unei pandemii globale, purtând cu sine atât bucuria înfăptuirii unui astfel de eveniment, date fiind circumstanțele impuse de criza sanitară globală, cât și traumele unei perioade de incertitudine și restricții.
Astfel, contextul pandemic și-a pus amprenta atât asupra modului în care Jocurile Olimpice au trebuit să fie organizate, de exemplu, sportivii au concurat în lipsa spectatorilor, cât și asupra atleților în sine și a modului în care un eveniment de o asemenea anvergură își va lăsa amprenta asupra propriului palmares sportiv. Pandemia a creat o criză de sănătate mintală în întreaga lume, însă acest fenomen este intensificat pentru sportivi prin presiunea necontenită a ciclului olimpic și a unui an întreg de incertitudine și antrenament în relativă izolare. De aceea, deși situații în care sănătatea mentală a sportivilor olimpici au mai fost semnalate și în trecut, Jocurile Olimpice de Vară de la Tokyo au devenit un adevărat simbol al importanței sănătății psihice a sportivilor, după multiplele retrageri ale gimnastei Simone Biles din competițiile olimpice.
Gimnasta americană Simone Biles este una dintre cele mai cunoscute și bine cotate sportive din întreaga lume, câștigând până în prezent cele mai multe medalii de aur în cadrul competițiilor mondiale și a Jocurilor Olimpice la care a participat până acum, fiind multiplă campioană mondială de-a lungul carierei sale în gimnastică și influențând semnificativ activitatea profesională și performanța gimnasticii americane din ultimul deceniu. Potrivit Federației Americane de Gimnastică, Simone Biles a anunțat duminica aceasta că se va retrage din finala olimpică de execuție a probelor de sol, marcând cea de-a cincea retragere din cele șase finale la care s-a calificat la această ediție a Jocurilor Olimpice, după ce anunțase deja în ziua precedentă că se va retrage și de la probele finale pentru sărituri și paralele inegale.
Deși inițial retragerile lui Biles au fost comunicate către public ca datorându-se unor probleme medicale fizice, însăși atleta a făcut cunoscut apoi faptul că problemele de sănătate care o împiedică să mai participe la probele sportive finale sunt, de faot, de natură psihică, sănătatea mentală fiind cea care îi este afectată. Astfel, retragerea lui Biles din competițiile cărora simte că nu le-ar mai face față cum se cuvine, amintește tuturor faptul că este, mai presus de toate, o ființă umană care este supusă continuu presiunii de a reuși, de a se apropia de perfecțiune și de a nu dezamăgi. Dar ce anume a determinat-o pe Simone să ia aceste decizii?
Factorul declanșator al acestor decizii a fost reprezentat de o eroare de execuție pe care atleta a sesizat-o în timpul probei finale pe echipe, când, aflându-se deja în aer și executând deja săritura plănuită, corpul sportivei nu s-a mai sincronizat cu ceea ce aceasta și-a propus să facă, determinând apariția unui blocaj mental și unui decalaj între minte și trup. Acest blocaj este cunoscut în lumea sportului și a gimnaștilor drept ,,twisties” și descrie o situație de-a dreptul înfricoșătoare pentru orice sportiv care a trecut printr-o astfel de experiență: atunci când gimnastele și gimnaștii au „twisties” își pierd complet sau parțial controlul asupra corpului în timp ce se învârt în aer. De exemplu, uneori se răsucesc când nu este nevoie să o facă, iar alteori se opresc la jumătatea exercițiului, așa cum s-a întâmplat și în cazul lui Biles. Conform celor mai mulți sportivi care au declarat că au trecut printr-o astfel de experiență traumatică, odată ce ai experimentat twisties, este foarte greu să uiți și să depășești sentimentul de incertitudine și de neputință, senzația că pur și simplu un blocaj te reține de a ști ce ai de făcut în continuare. Instinctul este înlocuit de gânduri îngrijorătoare, care, odată ivite în mintea sportivului sunt greu de alungat.
Acest moment care oprește practic coordonarea dintre minte și corp este deosebit de periculos întrucât poate conduce la accidentări fizice severe și poate constitui chiar cauza unui final de carieră.
Astfel, seria de retrageri din cadrul competițiilor de la Jocurile Olimpice de la Tokyo a celebrei gimnaste Simone Biles a arătat întregii audiențe că vulnerabilitatea în fața pericolului trebuie recunoscută și înțeleasă în cazul tuturor sportivilor, fiind o parte nevăzută, dar semnificativă din cariera oricărui atlet. Conform mai multor declarații ale altor sportivi celebri precum Naomi Osaka, Michael Phelps și mulți alții, Simone confirmă faptul că este nevoie de curaj și pentru a îți autoevalua și anticipa slăbiciunile. După ce Biles a vorbit public despre experiența sa, tot mai multi sportivi și-au împărtășit experiențele similare, augmentând un val de suport moral pentru întreaga comunitate de atleți care, din cauza presiunii continue și a dedicării permanente față de sport, au ajuns să își pună în pericol sănătatea mentală fără să acorde acesteia importanța cuvenită. În ciuda faptului că stresul și presiunea nu vor înceta să apese pe umerii atleților dedicați, importanța recunoașterii pericolelor psihice, și, implicit, fizice, la care sportivii se expun în mod constant este un subiect care, cu siguranță, va aduce în prim-plan demitizarea sacrificiului extrem care poate conduce la deznodământuri cu adevărat tragice atunci cand semnele unei stări mentale precare sunt ignorate.
