Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Material realizat de Dora Timar
Probabil că ai auzit de nenumărate ori “Pentru a fi o persoană bună, trebuie să crezi în Dumnezeu”, și probabil ai auzit și mai frecvent întrebarea “Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci în ce crezi?”. Aceste prejudecăți continuă să fie pregnante în societatea noastră în pofida faptului că teoreticieni, filosofi și oameni de știință au continuat să dezvolte posibilități de deschidere și inovare a societății nu doar pe plan material, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii însăși mentalitatea umană fiind supusă unor schimbări radicale. În ziua de astăzi există, fără îndoială, oameni care sunt “buni chiar și fără Dumnezeu”, în alte cuvinte, oameni care duc o viață orientată moral și etic fără aspirația de a îmbrățișa un cult religios pentru a face asta.
Această mișcare internațională de “a fi bun fără Dumnezeu” s-a dezvoltat într-o atitudine filosofică coerentă și pozitivă sub numele de umanism. Umanismul are la baza sa filosofia de a pune în centru omul cu abilitățile sale raționale și empatice. Valorile principale ale umanismului includ libertatea individuală, rațiunea, progresul științific, empatia și activismul social, valori pe care le vom dezvolta mai departe în acest articol.
Cum a început mișcarea umanistă?
“A îmbrățișa umanismul înseamnă a îmbrățișa ideea că cea mai înaltă chemare a oamenilor este cea de a avea grijă de ceilalți.” – Sean Faircloth.
În anul 1952, primul Congres Mondial al Umanismului a fost ținut în Amsterdam. Sute de activiști din toată lumea s-au adunat în capitala Olandei având două obiective: primul, de a stabili o organizație internațională care să reunească activiști și organizații umaniste din toată lumea; iar cel de-al doilea a fost de a stabili valorile și obiective umanismului. Această organizație operează astăzi sub numele de Humanists International, iar la timpul primei reuniuni a umaniștilor a purtat pentru prima dată numele de International Humanist and Ethical Union (Uniunea Internațională Etică și Umanistă). Textul care conținea valorile și obiectivele umanismului a primit numele “Declarația de la Amsterdam”, un document creat în timpul Războiului Rece, perioadă în care revoluția tehnologică urma să schimbe radical viața umană.
Ce conținea Declarația de la Amsterdam?
Declarația de la Amsterdam a fost stabilită în 1952 și a fost o singură dată modificată în 2002, când reprezentanți ai umaniștilor din întreaga lume s-au reunit pentru a actualiza obiectivele și valorile organizației. Umanismul este rezultatul unei tradiții lungi de gândire liberă care a inspirat marii gânditori și artiști ai lumii, oferind susținere chiar pentru știință. Fundamentele după care umaniștii se ghidează în viața lor cotidiană și profesională sunt: 1. Umanismul este etic.; 2. Umanismul este rațional.; 3. Umanismul susține democrația și drepturile omului.; 4. Umanismul insistă ca libertatea personală să fie însoțită de responsabilitatea socială.; 5. Umanismul vine ca alternativă pentru religiile dogmatice.; 6. Umanismul susține valorile artistice ale creativității și imaginației, și totodată recunoaște puterea transformatoare a artei.; 7. Umanismul este un stil de viață care își dorește împlinirea la cel mai înalt nivel a omului prin cultivarea unei vieți etice și creative, oferind etica și rațiunea ca instrumente pentru a aborda provocările timpurilor noastre.
A fi bun și fără Dumnezeu – despre valorile umanismului
Sursa foto: Humanists International – Good without a God
Individul în natura sa – demn și autentic
Umanismul, la baza sa, este preocupat de indivizi ca ființe de sine stătătoare, îmbrățișând diversitatea în ceea ce privește interesele, preferințele și opiniile personale. Acest mod de manifestare se îndepărtează de sistemele de credință tradiționale care tind să pună comunitatea deasupra persoanei. În unele comunități demnitatea și drepturile persoanelor se oferă condiționat, în baza apartenenței la comunitate, rezultând uneori în pierderea totală a demnității, drepturilor și în unele cazuri extreme, a vieții. Umanismul, pe de altă parte, asigură demnitatea și drepturile egale ale tuturor persoanelor în mod individual, indiferent de comunitatea de care persoana aparține. Să ne gândim, spre exemplu, la fundamentalismul religios care separă credincioșii de necredincioși, punând eticheta celor din urmă de “apostați”, oameni pe care îi pot exclude din comunitate sau chiar persecuta dacă valorile acestora se abat de la direcția generală a comunității. Sau, să luăm în considerare naționalismul care separă în mod antitetic pe “noi” de “ei”, oferind drepturi depline și demnitate unui grup de indivizi doar din simplul fapt că, în mod aleatoriu, s-au născut sub aceleași granițe ale unei țări.
Umanismul, în mod contrar, își propune să fie universal, condamnând orice fel de discriminare bazată pe identitatea de grup, și suținând că o persoană merită în mod egal aceeași recunoaștere a valorii sale individuale, chiar dacă există diferențe biologice, culturale sau politice.
Recunoașterea autonomiei și demnității persoanelor are o implicație atât politică cât și etică. Conform umaniștilor, indivizii sunt liberi să acționeze în conformitate cu dorințele lor, atât timp cât nu încalcă libertățile celorlalți, spre deosebire de filosofiile tradiționale care consideră indivizii “heteronomi” (a depinde de o autoritate morală externă), deci se așteaptă ca toți indivizii, în pofida diferențelor individuale și a variațiilor personalității umane, să se conformeze la ceea ce tradiția prescrie a fi “corect” sau “normal”. Să ne gândim spre exemplu la homosexualitate. Multe religii condamnă homosexualitatea ca fiind un păcat, iar bazându-se pe acest concept discriminează persoanele aparținând comunității LGBTQ+ și pe susținătorii acestora. Contrar conceptelor tradiționale, umanismul recunoaște și susține dreptul tuturor persoanelor de a se iubi consimțit și liber, conform citatului faimos a lui John Stuart Mill, umul dintre cei mai proeminenți filosofi umaniști “asupra sinelui, asupra corpului și al minții sale, individul este suveran”.
Principiul autonomiei individuale este extins mult mai departe de orientarea sexuală și oferă o cale rezonabilă și clară, de a promova o societate consolidată din mulți indivizi, fiecare diferit de celălalt, cu identități divergente și de multe ori antitetice, opinii și interese diferite.
Principiul rațiunii
Pentru umanism, principiul comportamentului moral este rațiunea, definit ca școala de gândire care deosebește ființele umane de toate celelalte ființe, oferind posibilitatea umanității de a progresa până în punctul în care ne aflăm astăzi. Vă puteți gândi la rațiune ca la un instrument puternic, care atunci când este folosit corect, oferă oamenilor multe posibilități: de a procesa și a împărtăși idei abstracte, complexe și universale, de a identifica probleme și a descoperi strategii eficiente pentru a le rezolva, de a minimiza efortul și a maximiza rezultatul, de a distinge dintre adevărat și fals într-o manieră obiectivă bazată pe dovezi științifice, de a construi, oferi mai departe și a conserva toate cunoștințele acumulate de la generație la generație, iar lista poate continua.
Spre deosebire de umanism, multe filosofii tradiționale apelează la surse îndoielnice de cunoaștere, cum ar fi:
- autoritatea – un lucru este adevărat pentru că este susținut de o anumită persoană sau instituție;
- tradiția – un lucru este adevărat pentru că a fost susținut o perioadă lungă de timp;
- instinctul – un lucru este adevărat pentru că instinctiv simt că este așa;
- misticismul – un lucru există pentru că într-un moment de exaltare supra rațional am perceput existența acestuia;
- frica – un lucru este adevărat pentru că îmi este frică să contemplez la consecințele care ar putea precede din faptul că acest lucru este fals;
Pentru umanism, baza cunoașterii și a rațiunii umane obiective se află în știință. “Știința” trebuie înțeleasă ca un set de discipline care prin metode obiective și universale analizează lumea externă pentru a înțelege mecanismele de funcționare a acesteia și totodată, prin utilizarea tehnologiei, de a veni cu soluții noi pentru a ne adapta mai bine la mediu.
Galileo Galilei a fost prima persoană care, în secolul al XVII-lea, a dezvoltat metoda științifică printr-o serie de proceduri: (1) observarea fenomenului natural, (2) formularea unei ipoteze privind fenomenul observat, (3) verificarea acelei ipoteze prin experimente obiective și replicabile, și în cele din urmă (4) elaborarea unei teorii coerente, valid universale pentru fenomenul studiat. Din acel moment și până astăzi, metoda științifică conceptualizată de către Galilei a continuat a persevera, oamenii dezvoltând noi modalități de a o îmbunătăți. Știința a schimbat radical viața umană și a adus un progress colectiv fără precedent, motiv pentru care umaniștii susțin și apreciază atât de mult metodele științifice. Potențialul științei este enorm, de aceea trebuie supervizat și temperat de valorile umaniste, pentru a asigura utilizarea acesteia în favoarea umanității, după cum este notat și în Declarația de la Amsterdam, “știința ne oferă mijloacele dar valorile umane trebuie să propună finalul”.
Sursa foto: Humanists International – Good without a God
Democrație, libertate, secularism
Oamenii sunt liberi să gândească, cerceteze, experimenteze, exprime, să contrazică și să facă greșeli, de asemenea ei fiind liberi să cunoască și să critice ideile altor persoane, să împărtășească și să își provoace propriile idei, și chiar să își schimbe perspectivele atunci când li se oferă dovezi. Cu toate acestea, este imposibil a cunoaște totul, de aceea oamenii pot să admită faptul că nu au suficiente cunoștințe cu privire la necunoscut sau la probleme de nerezolvat, în spiritul citatului lui Socrates “Știu că nu știu”. Umanismul totuși nu are o dogmă specifică și nu impune credințele sale către cei care aderă la organizație, fiind mai degrabă o alternativă pentru dogmatismul religios, după cum este prezentat și în Declarația de la Amsterdam. Motivul pentru care nu există o dogmă este că întreaga istorie umană a arătat că libertatea fluxului de idei este singura modalitate de a obține progresul, pe când cele mai întunecate secole au fost definite în mod precis de obscurantism și cenzură a libertății de gândire, a cercetării și a exprimării.
Toate aceste diferențe unice și individuale, personalități de multe ori antitetice și oameni cu idei și concepte divergente sunt reunite sub forma democrației. În practică, conceptul de “libertatea mea se termină acolo unde începe a altuia”, este o viziune anarhistă cel puțin optimistă, care se sprijină pe ideea că oamenii sunt capabili de auto-control și nu au nevoie de un stat, reguli și sancțiuni. Opus optimismului anarhist, se află pesimismul regimurilor totalitare. Prin prisma acestui pesimism, oamenii în mod natural par incapabili să acționeze pe cont propriu și au nevoie constantă de un ghid (un rege, un lider, un partid) care să le ofere clar și concis ce este bun pentru indivizi și să impună această bunătate tuturor oamenilor.
Echilibrul stă în natura umană adevărată, umanismul nefiind optimist sau pesimist, ci mai degrabă realist. Susținerea regimului democratic în care puterea este oferită provizoriu tuturor cetățenilor, reprezentați la rândul lor de multe instituții independente, păstrează haosul care ar deriva din lipsa de reguli și nedreptățile sub control. Democrația este un dublu proces de a ține sub control dezorganizarea și a evita tirania regimurilor totalitare. Este un proces colectiv, continuu și imperfect, mereu susceptibil la eșec, dar totodată cel mai bun sistem pe care noi, ca societate, îl avem.
Sursa foto: animationguild.org, Chaichan Ingkawaranon
Importanța secularismului în societate este vitală pentru a evita amenințările împotriva principiilor democratice. Cu toate acestea, secularismul este de multe ori judecat și neînțeles, fiind asociat cu manifestări anti-religioase, când în realitate, secularismul nu intervine niciodată asupra conținutului religios și nici nu are ca scop cenzurarea sau eliminarea acestuia, ci oferă doar limitele în care instituțiile religioase au permisiunea de a opera cu instituțiile democratice ale statului. Lipsa acestor limite poate duce la pericole precum amenințarea teocratică sau chiar dispariția libertății religioase, în mod paradoxal, atunci când o singură religie preia prea multă putere există posibilitatea ca celelalte religii să fie cenzurate.
Empatie, activism social și umanism
Umaniștii nu cred într-o zeitate, și nici nu sunt adepții unei cărți sfinte. Nucleul valorilor umaniste stă în simplul fapt că o persoană poate duce o viață morală, etică, empatică și satisfăcătoare fără a urma o tradiție religioasă. Umaniștii consideră că toți oamenii au o singură viață, neexistând nimic după moarte, de aceea este vital ca aceștia să își focalizeze atenția pe a fi fericiți, a trata oamenii cu respect și bunătate și a trăi viața într-un mod frumos, având totodată datoria umană moștenită din generație în generație de a respecta și a susține ceilalți oameni. Deși nu au un loc în care să se întâlnească cu regularitate, ei oferă lecții, formează grupuri de discuție și au ceremonii (precum nunțile non-religioase și înmormântările). Grupurile sunt reunite de dorința de a se implica activ în schimbarea în bine a lumii, de susținerea individualității și diferențelor personale, de susținerea drepturilor celor discriminați și de promovare a libertății de gândire și exprimare.
Deși secole întregi oamenii s-au ghidat după conduita morală oferită de diverse instituții religioase sau de stat, acum societatea modernă și democratică oferă persoanelor posibilitatea de a avea propriul sistem unic de credințe, valori și idei pe care aceștia să le urmeze, motiv pentru care umanismul promovează această manifestare unică a individului. Oamenii pot fi ghidați de simțul etic și rațional, de empatie față de celelalte persoane care pe cât sunt de asemănătoare, pe atât sunt de diferite, în final alegând fără nicio constrângere dogmatică a fi buni, morali și etici în viața lor de zi cu zi.
“O lume umanistă este un loc mai bun pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care nu sunt umaniști”.
Surse:
https://humanists.international/wp-content/uploads/2021/04/Good-without-a-God.pdf
https://www.bbc.co.uk/bitesize/topics/znk647h/articles/zmqpkmn
