Material realizat de Carmen Toader
Pe 9 mai 1950, Robert Schuman, unul dintre cei mai importanți oameni politici ai secolului XX, rostea o declarație care avea să schimbe soarta Europei. Cel de-al Doilea Război Mondial a lăsat continentul în ruină, iar liderii europeni s-au gândit cum să evite în viitor consecințele traumatice ale acestui conflict. Răspunsul a venit printr-o idee radicală, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), ceea ce a presupus crearea unei piețe comune pentru cărbune și oțel între Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Țările de Jos, pentru a evita un alt război între Franța și Germania. Mai târziu, CECO a devenit ceea ce azi numim Uniunea Europeană (UE).
Unul dintre fundamentele esențiale ale Uniunii Europene este reprezentat de respectarea drepturilor omului. Abolirea pedepsei cu moartea pe întreg teritoriul Uniunii și construirea unui cadru juridic robust de protecție a minorilor reflectă convingerea că o democrație nu are dreptul să ucidă, iar nicio societate nu poate fi cu adevărat liberă dacă nu își apără cei mai vulnerabili membri.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene menționează în mod explicit că nimeni nu poate fi executat sau condamnat la pedeapsa. Acest document, cu o forță juridică egală Tratatelor de la Lisabona din 2009, a reprezentat un moment esențial în construirea unei societăți democratice europene în contextul drumului care nu a fost deloc ușor. În 1981, Franța a abolit folosirea ghilotinei sub președinția lui François Mitterrand. Grecia a urmat acest exemplu în 2004, iar Letonia, ultimul stat membru al UE care a făcut acest pas, a eliminat pedeapsa cu moartea abia în 2012. De altfel, aderarea la Consiliul Europei, și implicit, la Convenția Europeană a Drepturilor Omului interzice pedeapsa cu moartea în orice circumstanță, inclusiv în timp de război.
Argumentul politicienilor europeni nu este exclusiv unul moral. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și a Curții de Justiției a Uniunii Europene (CJUE) a demonstrat că sistemul judiciar poate fi uneori indus în eroare, iar dovezile pot fi eronate. O condamnare greșită poate fi ireversibilă, iar riscul unor astfel de erori ar reprezenta o responsabilitate mult prea mare pentru reprezentanții instituțiilor europene.
Așadar, abolirea pedepsei cu moartea este strâns legată de respectarea demnității umane, recunoscută ca având o valoare absolută și necondiționată. Niciun individ nu poate fi supus unui tratament degradant sau inuman, indiferent de infracțiunea comisă. În acest sens, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene plasează demnitatea umană alături de alte drepturi fundamentale, precum dreptul la viață.
Poziția Uniunii Europene nu se limitează la propriile sale. Conform Amnesty International, aproximativ 84% din totalul execuțiilor din 2017 au avut loc în patru țări: Iran, Arabia Saudită, Irak și Pakistan.
Menținându-și principiile, Uniunea Europeană luptă în continuare pentru abolirea pedepsei cu moartea prin mai multe moduri, cum ar fi: interzicerea comerțului cu bunuri care pot folisite pentru tortură sau execuții și folosirea politicii comerciale ca instrument de promovare a respectării drepturilor omului. De asemenea, autoritățile europene sprijină organizațiile societății civile din țările terțe, care contribuie la creșterea gradului de conștientizare, precum și la monitorizarea și documentarea situației pedepsei cu moartea. În același timp, oficialii europeni aduc aceste probleme în atenția forumurilor internaționale, cum ar fi în Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU). În 2007, rezoluţia UE privind un moratoriu asupra aplicări pedepsei cu moartea a fost adoptată în cea de a şaizeci şi doua sesiune a Adunării Generale.
Dacă abolirea pedepsei cu moartea reprezintă un consens, protecția minorilor este un teritoriu în permanentă reconstrucție, un domeniu în care progresele legislative reale sunt sistematic depășite de noi provocări sociale, tehnologice și demografice. Copiii reprezintă aproximativ 19% din populația UE, adică circa 85 de milioane de persoane sub 18 ani. Fiecare dintre aceștia beneficiază de cel mai dens sistem supranațional de protecție din lume.
Carta Drepturilor Fundamentale a UE conține trei articole fundamentale pentru protecția copilului. Articolul 24 statuează dreptul la protecția și îngrijirile necesare bunăstării minorilor și prevede că „interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial în toate acțiunile referitoare la copii”. Articolul 32 interzice munca copiilor și reglementează vârsta minimă de angajare. Articolul 14 garantează accesul la educație fără discriminare, inclusiv pentru copiii cu dizabilități sau cei aparținând grupurilor marginalizate. Statele membre care nu le respectă aceste prevederi pot fi sancționate prin proceduri de infringement inițiate de Comisie.
Piatra de temelie a legislației europene împotriva exploatării copiilor este Directiva 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile. Directiva obligă toate statele membre să incrimineze o gamă largă de comportamente, printre care se numără: abuzul sexual propriu-zis, exploatarea sexuală, inclusiv prostituția infantilă, pornografia infantilă în orice formă de manifestare, solicitarea de contacte cu copii în scopuri sexuale (grooming), asistarea la spectacole sexuale care implică minori și distribuirea de materiale care reprezintă abuzuri. Pedepsele minime impuse sunt semnificative: cel puțin cinci ani de închisoare pentru raport sexual cu un copil sub vârsta consimțământului și până la cel puțin zece ani dacă victima are sub 13 ani.
Cel mai impredictibil front al protecției minorilor în 2026 este mediul digital. Platformele de socializare, aplicațiile de mesagerie criptată, jocurile online și, mai recent, inteligența artificială au creat un ecosistem în care abuzatorii operează cu o anonimitate și o viteză fără precedent, depășind constant capacitățile de reacție ale autorităților. Regulamentul privind Serviciile Digitale (DSA), intrat în vigoare în 2023, a impus platformelor mari obligații semnificative de moderare a conținutului ilegal. Acestea trebuie să raporteze și să elimine materialele de abuz imediat după identificare. În caz de neconformare, amenzile pot ajunge la 6% din cifra de afaceri globală anuală.
În concluzie, la 76 de ani de la Declarația Schuman, Uniunea Europeană poate demonstra, cu acte și cu jurisprudență, că a construit cel mai avansat sistem de protecție a drepturilor omului din lume.
Surse:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:12012P/TXT
https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/summary/eu-guidelines-on-the-death-penalty.html
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:32011L0093
