Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Anul 2013 a adus una dintre cele mai reușite strategii de schimbare a imaginii unei instituții de o importanță deosebită – Biserica Catolică. Acest lucru a fost urmarea demisiei Papei Benedict XVI, al cărui succesor, papa Francisc, a revigorat imaginea Bisericii Catolice și chiar a creștinismului din intreaga lume.
O demisie neașteptată
Declarația Papei Benedict privid retragerea sa
„După ce mi-am examinat în mod repetat conștiinta înaintea lui Dumnezeu, am ajuns la certitudinea că puterile mele, din cauza vârstei avansate, nu mai sunt potrivite pentru o exercitare adecvată a ministerului petrin.
Sunt conștient că acest minister, din cauza naturii lui spirituale esențiale, trebuie să fie îndeplinit nu doar prin cuvinte și fapte, ci și prin rugăciune și suferință. Cu toate acestea, în lumea de astăzi, supusă la atât de multe schimbări rapide și zguduită de întrebări de profundă relevanță pentru viata de credință, pentru a conduce barca Sfântului Petru și pentru a proclama Evanghelia, sunt necesare atât puterea minții cât și a trupului, putere care în ultimele luni s-a deteriorat în mine pâna acolo încât a trebuit să îmi recunosc incapacitatea de a îndeplini în mod adecvat slujirea încredințată mie.”
Anunțul Vatincanului din luna februarie conform căruia Papa Benedict al XVI-lea își dădea demisia a șocat o lume întreagă, el fiind primul suveran pontif care să renunțe la funcția sa dupa aproape 600 de ani. Apoi, atenția publicului larg s-a centrat pe succesorul său, Papa Francisc. O întrebare, însă, a rămas fără răspuns: ce l-a deteminat pe Benedict al XVI-lea să demisioneze ?
Declarația oficială de demisie a papei motivează retragerea ca urmare a afecțiunilor fizice și scadearii capacității intelectuale, dar se speculează faptul că adevăratele cauze sunt mult mai profunde.
BBC informează asupra ipotezelor, în urma unui interviu realizat de Mark Dowd cu cardinalul de origine nigeriană, Francis Arinze.
Prima ar fi controversele de la Vatican, în principal scandalul Vatileacks. În timpul acestuia, majordomul papei, Paolo Gabriele, a distribuit informații confidențiale din corespondența oficială a instituției eclesiatice. Ele ilustrau lupta evidentă pentru putere a Bisericii Catolice. Ar putea aceasta să fie cauza ?
„Oricine poate specula cu privire la acest lucru și să spună <se poate>. Pentru că acele documente au fost sustrase în secret. Da, ar putea fi o cauză”, declară Arize. „A fost o decepție profundă faptul că propiriul său majordom a distribuit atât de multe dintre scrisorile sale încât un jurnalist a putut scrie o întreagă carte.”
Avocata majordomului, Cristiana Arru, își apără clientul, afirmând că Gabriele nu a putut tolera controversele de la Vatican și problemele ascunse de oficiali. Majordomul a fost acuzat de furt calificat și a fost reținut timp de 3 luni, după care a fost iertat de catre Papă.
Un alt scandal ce-a planat deasupra Vaticanului a fost unul de natură financiară ce-a pornit de la Banca Vaticanului. Aceasta a fost înființată pentru a ajuta ordinele ecleziastice și fundațiile să transfere fonduri necesare în diverse părți ale lumii. Totuși, odată ce o mare parte din tranzacții s-au făcut în bani numerar și au fost direcționate spre părți instabile politic ale lumii, multe lucruri au merg greșit. În plus, se pare că oficialii băncii au luat decizii-cheie fără să-l informeze întotdeauna pe Papa. Când consiliul general l-a demis pe Ettore Gotti Tedeschi, un director cu puternice strategii reformiste, Papa a aflat atunci când era prea târziu. Tedeschi era un membru al Opus Dei, acest statut oferindu-i o apropiere deosebită față de Papă, dar care n-a fost deajuns sa-i păstreze poziția.
Alegerea noului Papă
Procesul de alegere al Papei s-a desfășurat în cadrul unui conclav format din 115 cardinali alegători din toate părțile lumii ce s-a reunit pe 12 martie 2013. Fum alb a apărut din hornul Capelei Sixtine pe 13 martie 2013, după cel de-al cincilea proces alegător, iar clopotele ce-l însoțeau confimrau numirea unui nou suveran pontif. Conclavul l-a ales pe Jorge Mario Bergoglio, un cardinal argentinian și arhiepisop al Buenos Aires, ce și-a ales numele papal de ”Francisc”.
2013, anul Papei Francisc
Anul trecut a fost unul cu totul diferit pentru Biserica Catolică. Papa Francisc a realizat schimbări majore și a afirmat că regulile și obiceiurile bisericești trebuie adaptate prezentului, dat fiind faptul că ele nu mai sunt nici înțelese, nici respectate de credincioși.
De când a fost ales, Francisc a monopolizat primele pagini ale publicațiilor cu declarațiile sale cu privire la problemele lumii contemporane. Vaticanul a emis un document de 85 de pagini în care nouul Papă își prezintă propria viziune asupra multor subiecte.
”Prefer o Biserică rănită, îndurerată și murdară, pentru că a fost pe străzi, decât una în care e nesănătos să fii constrâns și care se agață de propria securitate. Nu vreau o Biserică care să fie în centru și care apoi sfârșește într-o pânză de obsesii și proceduri”, a spus Papa.
”Cine sunt eu pentru a judeca o persoana gay?”, a declarat Papa, ca răspuns la întrebarea unui jurnalist cu privire la acceptarea homosexualtății. Alte opinii la fel de reformatoare au fost spuse cu privire la natura divinității, comportamentul ”narcisist” al celor ce-au condus biserica, război, folosirea armenlor nucleare și corupție.
Unele viziuni, precum cele asupra avorturilor și a hirotonisirii femeilor, au rămas neschimbate. Însă, Papa vrea o prezentă mai puternică a femeilor în cadrul Bisericii și chiar că se gândește la o schimbare a sistemului papalității, tocmai pentru a da un exemplu.
În timpul primelor nouă luni ale conducerii sale, Papa Francisc a reformat imaginea Bisericii Catolice, readucând-o în mijlocul credincioșilor prin problemele pe care le-a abordat. Drept răsplată, revista Times l-a numit ”Personalitatea Anului 2013”.
Aceasta este a treia oară când un papă a primit aceasta distincție din partea publicației. Primul ce a primit titlul a fost Ioan al XXII-lea în anul 1962, urmat de Ioan Paul al II-lea, în 1994. Printre nominalizaţii de anul acesta s-au mai numărat Edward Snowden, activista pentru drepturile gay Edith Windsor, senatorul american Ted Cruz și președintele sirian Bashar al-Assad.
