Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Publicarea raportului comisionat de Organizaţia Naţiunilor Unite, în privinţa abuzurilor grave ale drepturilor omului din Coreea de Nord şi identificarea regimului lui Kim Jong-Un ca fiind responsabil pentru aceste atrocităţi, a condus la cerinţa de a interveni şi de a pune capăt acestui coşmar la care sunt supuşi nu numai prizonierii din lagăre dar şi majoritatea cetăţenilor care trăiesc în condiţii de foamete.
Intervenţia umanitară realizată în Coreea de Nord pentru a opri abuzurile săvârşite, este susţinută de diverse organizaţii şi activişti ai drepturilor omului precum Human Rights Watch şi membrii ai Consiliului pentru Drepturilor Omului precum Navi Pillay, Michael Kirby, care a fost şi preşedintele comisiei responsabilă de întocmirea raportului.
Indiferent de cât de gravă şi dezastruoasă ar fi situaţia în Coreea de Nord, realizarea unei intervenţii umanitare militare legală care să înlăture de la putere actualul regim astfel încât Kim Jong-Un să fie judecat la Curtea Penală Internaţională, presupune acordul Consiliului de Securitate. Acest acord determină legalitatea unei asemenea intervenţii umanitare, iar datorită relaţiei Sino-Nord Coreene, China îşi va utiliza cu siguranţă dreptul de veto în privinţa acestei acţiuni. În trecut, au avut loc intervenţii umanitare ilegale, dar legitime, precum acţiunea NATO în Kosovo 1999. Dar diferenţa dintre intervenţia în Kosovo şi Coreea de Nord este că regimul din Iugoslavia nu deţinea arme nucleare şi nici nu avea o alianţă puternică cu o altă superputere precum Coreea de Nord are cu China. Prin urmare, este foarte improbabil că se va realiza o intervenţie umanitară unilaterală.
Relaţia Sino-Nord Coreeană poate fi aparent bazată pe prietenie şi solidaritate între două regimuri socialiste, aspect întărit de Tratatul de Prietenie, Cooperare şi Asistenţă Mutuală dintre cele două state. În realitate, relaţia dintre cele două state a fost alterată datorită numeroaselor măsuri luate de Coreea de Nord, precum renunţarea la ideologia marxistă şi adoptarea ideii de Juche, înarmarea nucleară etc. Aceste acţiuni au determinat ca relaţia celor două state să fie bazată mai mult pe un calcul al beneficiilor şi costurilor decât o formă de prietenie.
Interesul şi sprijinul Chinei pentru Coreea de Nord depinde de modul în care China are de câştigat de pe urma relaţiei acestora. În primul rând, China a intervenit de partea Nordului în războiul Coreean din 1950 pentru a se asigura că graniţele acesteia nu sunt dominate de prezenţa Statelor Unite care în prezent are aproximativ 29.000 de soldaţi în Coreea de Sud. Căderea regimului nord-corean ar conduce în mod inevitabil la o prezenţă americană mult mai mare chiar la graniţele Chinei. Practic, alianţa Coreei de Nord reprezintă pentru China un tampon, un obstacol în calea dominaţiei militare atât a Statelor Unite în Asia-Pacific cât şi împotriva creşterii militare a Japoniei.
Comportamentul recent al Coreei de Nord exemplificat de acţiuni precum teste nucleare, scufundarea unei nave sud-coreene, abuzuri ale drepturilor omului şi executarea lui Jang Song-thaek, reprezintă o oportunitate foarte bună de a distrage atenţiei Statelor Unite de la măsurile luate de China şi în acelaşi timp aceasta poate adopta o poziţie de conducere în discuţiile multinaţionale despre problema ce o reprezintă Coreea de Nord.
Pentru China, stabilitatea şi evitarea razboiului în peninsula Coreeană reprezintă o prioritate deoarece un colaps al actualului regim Nord Coreean ar conduce la un influx imens de refugiaţi în China, care ar ameninţa stabilitatea Chinei unde există deja aproximativ două milioane de coreeni. Deportarea acestor refugiaţi de către China conduce la condamnarea acesteia de către organizaţii ale drepturilor omului, atenţie pe care China doreşte să o evite.
În final, relaţia Sino-Nord Coreană presupune pentru China şi avantaje economice datorită unui număr în creştere de firme chineze care investesc în industria minieră şi extractoare de resurse în regiunea de nord a Coreei de Nord, reuşind astfel în acelaşi timp să asigure resurse pentru dezvoltarea propriei regiuni de lângă graniţă, cât şi să îmbunătăţească stabilitatea respectivei regiuni a Coreei de Nord, astfel încât numărul de imigranţi să scadă datorită ameliorării condiţiilor de viaţă.
Relaţia dintre aceste două state nu presupune pentru China doar avantaje ci şi costuri, mai ales în privinţa armamentului nuclear pe care Coreea de Nord îl deţine şi ameninţările realizate prin intermediul acestuia. Pentru actuala ordine mondială din a cărei conducere face parte şi China, ca membru permanent al Consiliului de Securitate, deţinerea de arme nucleare a unui stat care dă dovadă de un comportament eratic şi adesea iresponsabil reprezintă un punct vulnerabil al păcii şi securităţii globale. Dar până în acest moment, China are mai mult de câştigat decât de pierdut prin asocierea şi protejarea Coreei de Nord şi în absenţa unei schimbări drastice este foarte probabil ca relaţia celor două state va continua ceea ce va reduce mult şansele unei intervenţii umanitare în Coreea de Nord.
