Puterea reprezintă, în accepţie generală, capacitatea de a obţine rezultate dezirabile celui care o deţine. Acest lucru implică abilitatea de a determina acţiunile altor actori pe care altminteri nu le-ar realiza. Puterea, prin urmare, este un concept relaţional şi poate fi deţinută atât de indivizi, cât şi de stat. Puterea unui stat se poate manifesta atât prin coerciţie economică sau militară cât şi printr-o formă de persuasiune, seducţie ideologică şi axiologică. Această abilitate de a atrage alte state la modul tău de gândire datorită ideilor şi valorilor pe care le susţii, a fost denumită „soft power” de către Joseph Nye, Universitatea Harvard. Aceasta contrastează cu „hard power” – înţeleasă ca atingerea rezultatelor dorite şi influenţarea comportamentului celorlati prin forţă sau prin mijloace economice.
În politica internaţională, statele nu sunt singurii actori care pot deţine această formă de putere, care este accesibilă atât organizaţiilor internaţionale precum ONU, sau diferitor ONG-uri, cât şi diverselor instituţii internaţionale. Dar puterea soft a unui stat are, conform lui Nye, trei surse principale: ,,cultura sa (în locuri unde este atractivă pentru ceilalţi), valorile sale politice (când sunt susţinute atât domestic cât şi extern), şi politicile sale externe (când sunt văzute ca legitime şi având autoritate morală).” Aşadar, un stat poate obţine rezultatele pe care le doreşte pe scena internaţională doar prin simplul fapt că alte state sunt atrase de vorbele şi acţiunile sale şi astfel vor să îl urmeze prin emularea exemplului său.
În privinţa puterii soft există critici care consideră că o asemenea formă de putere nu există doarece statele tind să răspundă doar la două tipuri de stimulente: economice şi militare. Dar în cadrul acestei ere, în care războiul internaţional este ilegal şi foarte improbabil să se desfăşoare între marile puteri ale lumii, singura cale de a câştiga teren pe arena internaţională este reprezentată doar de retorica ideilor şi valoarea acţiunilor unui stat.
Puterea soft nu este statică, ci variază în concordanţă cu percepţiile celorlalţi actori internaţionali. Acest aspect este uşor evidenţiat printr-o analiză a modului în care a variat percepţia lumii despre Statele Unite ale Americii. La sfârşitul Războiului Rece, SUA se afla la apogeul puterii sale atât soft cât şi hard, dar în anul 2003, ca urmare a războiului din Irak şi acţiunii sale unilaterale, puterea sa soft a cunoscut un declin drastic. Aceste percepţii ale actorilor internaţionali sunt măsurate prin sondaje de opinie a populaţiei celorlalte state.
Prestigiul statelor pe scena internaţională în anul 2013 a fost cuantificat şi ierarhizat printr-un studiu realizat de Monocle, o revistă de briefing în relaţiile internaţionale în colaborare cu Institutul pentru Guvernare. Cele mai puternice zece state clasificate în funcţie de puterea lor soft sunt următoarele:
10. Italia
Ascendenţa Italiei în acest top este datorată lui Silvio Berlusconi prin faptul că a părăsit scena politică. Deşi economia este fragilă şi politica volatilă, situaţia Italiei este superioară celei de anul anterior. Puterea sa soft este consolidată şi de cultura sa larg apreciată, în special în privinţa artei, sportului, modei şi mâncării.
9. Canada
Principala sa sursă de putere soft este datorată reprezentaţiilor în industria filmelor, a muzicii şi a unor mărci faimoase precum Blackberry. De asemenea, politicile domestice precum sistemul de sănătate gratuit contrastat cu cel al Statelor Unite consolidează poziţia Canadei în ciuda faptului că pe plan extern nu este foarte asertivă.
8.Elveţia
Îşi menţine poziţia de anul anterior datorită abilităţii sale diplomatice, fiind implicată atât în discuţiile de pace pentru Siria cât şi cele privind programul nuclear al Iranului. Prestigiul inginerilor şi democraţia sa participativă fac din Elveţia un stat foarte atrăgător.
7.Australia
În ciuda măsurilor conservative adoptate precum respingerea uniunii civile între persoanele de acelaşi sex şi infirmarea unei legături între încălzirea globală şi schimbările climatice, totuşi Australia se bucură de un nivel ridicat de fericire al populaţiei ce trăieşte in oraşe de clasă mondială.
6.Suedia
Sursa puterii soft rezidă în politicile sale domestice, fiind un stat care reuşeşte să aibă unul dintre cel mai ridicate niveluri ale indexului dezvoltării umane, aspect consolidat de buna sa guvernanţă şi egalitatea între sexe, deşi produsele sale culturale nu sunt renumite şi nici nu este foarte proactivă pe plan extern.
5.Japonia
A reuşit să urce pe această poziţie din două motive: în primul rând datorită abenomics şi politicilor sociale implementate cu scopul stabilirii egalităţii dintre sexe şi contracarării declinului demografic. În al doilea rând, Japonia se bucură de prestigiu şi datorită faptului că va organiza Jocurile Olimpice în 2020.
4. Franţa
Puterea sa soft este datorată în primul rând culturii sale foarte răspândite şi apreciate în întreaga lume. Politicile domestice precum taxa progresivă pe venit şi intervenţiile umanitare legitime precum cea din Republica Centraafricană îi consolidează poziţia sa în ordinea internaţională.
3. Statele Unite ale Americii
Aceasta reprezintă exemplul paradigmatic ce evidenţiază că supremaţia puterii hard nu o determină şi pe cea a puterii soft. Declinul SUA este datorat refuzului său de a-şi asuma poziţia de lider în privinţa unor probleme de interes global deşi produsele culturii sale încă sunt dezirabile pentru restul lumii.
2. Regatul Unit
Reprezenta liderul acestui clasament în anul precedent datorită organizării reuşite a Jocurilor Olimpice, dar al cărui farmec este în declin. Totuşi, cultura sa reprezintă o sursă importantă de putere soft care este răspândită prin intermediul Consiliului Britanic.
1.Germania
Reuşeşte int-o maniera excelentă să-şi îndeplinească scopurile şi să-şi răspândească idealurile şi valorile printr-o serie de măsuri diplomatice, economice şi culturale care au atras admiraţia lumii.
Cel mai surprinzător aspect al acestei ierarhii este modul în care principalele puteri ale Axei din cel de-al Doilea Război Mondial: Germania, Italia şi Japonia au reuşit să depăşească stigma secolului precedent şi să obţină o altă formă de putere decât cea militară. Prestigiul acestor state este datorat combinaţiei între cultură si valorile sale politice domestice şi externe. Dar puterea soft este în mod inerent o putere volatilă şi aceste state nu trebuie să o supraestimeze. Japonia, în principal, este foarte probabil că va cunoaşte un declin al puterii soft datorită conflictului său cu China din Marea Chinei de Est, alături de tentativele sale de a-şi revizui istoria, care au atras indignarea lumii şi prin urmare a cunoscut o scădere în popularitate. De sigur că vânătoarea de balene în numele ştiinţei, pretenţie desfiinţată de Curtea Internaţională, va reprezenta un factor negativ în această tendinţă.