Libia

LIBIA

Drapelul tarii: trei benzi orizontale de culoare Libiarosie (sus), negru (latime dubla) si verde cu o semiluna alba si o stea, centrata pe banda negra; Consiliul National de Tranzitie a reintrodus acest design al steagului pe 27 februarie 2011; steagul a apatinut  fostului Regat al Libiei (1951-1969); el a inlocuit steagul  verde promulgat de catre regimul Kadhafi in 1977; culorile reprezinta cele trei regiuni majore ale tarii: culoarea rosie pentru Fezzan, negru pentru Cirenaica, verde  pentru Tripolitania, semiluna si steaua reprezinta Islamul , principala religie a tarii.

ISTORIC: Italienii i-au inlocuit pe turcii otomani in zona din jurul Tripoli in 1911 si nu au renuntat la conducere pana in 1943 cand au invins in al doilea razboi mondial. Libia a trecut, apoi, sub administrarea ONU si a obtinut independenta in 1951. In urma unei lovituri de stat militare, in 1969 colonelul Muammar Abu Minyar al-Qadhafi a inceput sa adopte propriul sau sistem politic, a Treia Teorie Universală. Sistemul a fost o combinatie de socialism si islamism derivat in parte din practicile tribale si trebuia pus in aplicare de catre poporul libian  intr-o forma unica de “democratie directa”. Kadhafi a folosit fondurile de ulei in timpul anii 1970 si 1980 pentru a promova ideologia sa in afara Libia; sprijinea caracterul subversiv si teroristii din strainatate pentru a grabi sfarsitul marxismului si al capitalismului. In plus, incepand din 1973, s-a angajat in operatiuni militare in  nordul Ciadului, in Fasia Aozou – pentru a avea acces la minerale si pentru a o folosi ca o baza de influenta in politica din Ciad – dar a fost fortat sa se retraga in 1987. In timpul anilor 1990, Qadhafi a inceput sa reconstruiasca relatiile sale cu Europa. Sanctiunilor ONU au fost suspendate in aprilie 1999 si in cele din urma au fost ridicate in septembrie 2003, dupa ce Libia a acceptat responsabilitatea pentru bombardarea Lockerbie. In decembrie 2003, Libia a anuntat ca a acceptat sa  sfarseasca programele sale de a dezvolta arme de distrugere in masa si sa renunte la terorism. Kadhafi a facut ulterior progrese semnificative in normalizarea relatiilor cu natiunile occidentale. SUA a anulat desemnarea Libiei ca un sponsor al terorismului de stat, in iunie 2006. In august 2008, SUA si Libia au semnat un acord bilateral de solutionare a cererilor pentru a compensa reclamantiile din ambele tari, care invoca vatamarea sau decesul oamenilor din ambele tari, inclusiv bombardarea Lockerbie, bombardarea discotecii  LaBelle, si bombardamentul UTA 772. In octombrie 2008, guvernul SUA a primit 1.5 miliarde dolari in conformitate cu acordul de a distribui in SUA reclamatiile nationale, si, ca rezultat, a normalizat in mod eficient relatiile sale bilaterale cu Libia. Cele doua tari au schimbat apoi ambasadori pentru prima data din 1973 in ianuarie 2009. In mai 2010, in Libia, a fost ales pentru trei ani de zile Consiliul ONU pentru Drepturile Omului; Acest lucru a determinat proteste din partea internationala non-guvernamentala si din partea militanti pentru drepturile omului. Nelinistea care a inceput in mai multe tari din Orientul Apropiat si Africa de Nord la sfarsitul lunii decembrie 2010 s-a raspandit in mai multe orase libiene la inceputul anului 2011. In martie 2011, Consiliul National de Tranzitie (TNC) a fost format in Benghazi, cu scopul declarat de a rasturna regimul Kadhafi si pentru a  orienta tara spre democratie. Ca raspuns la reperesiunea militara dura asupra protestatarilor, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezolutia 1973, care a cerut incetarea imediata a focului si a autorizat comunitatile internationale de a institui o zona in care nu se putea zbura deasupra Libia. După cateva luni, fortele anti-Kadhafi au ocupat capitala, Tripoli, in august 2011. La mijlocul lunii septembrie, Adunarea Generala a ONU a votat sa se recunoasca TNC ca organ de conducere interimar legitim al Libiei. La 23 octombrie, TNC a  declarat oficial tara eliberata in urma mortii lui Kadhafi, si intentioneaza sa inceapa o tranzitie spre alegeri, formarea unei constitutii si un nou guvern.

GEOGRAFIE

Localizare: Africa de Nord, se invecineaza cu Marea Mediterana, intre Egipt si Tunisia

Coordonate geografice: 25 00 N, 17 00 E

Suprafata totala: 1,759,540 kilometri patrati,  din care uscat: 1,759,540 km patrati si 0 km patrati de ape

Nota:

Granite: kilometri 4,348

Tari invecinate: Algeria 982 km, Chad 1,055 km, Egipt 1,115 km, Nigeria 354 km, Sudan 383 km, Tunisia 459 km Tarmuri: 1770 km

Ape maritime: ape teritoriale: 12 mile marine

Climat: mediteranean de-a lungul coastei; desert extrem in interior

Relief: relief sterp, plat pana la campii ondulate, platouri, depresiuni

Altitudini extreme: cea mai inalta: Bikku Bitti 2,267 m   ; cea mai joasa:  Sabkhat Ghuzayyil -47 m

Resurse naturale: petrol, gaze naturale, gips

Nota: mai mult de 90% din tara este desert sau semi-desert

POPULATIE

Populatie: 6,597,960 (estimare iulie 2011)

Rata natalitatii: 24,04 /1.000 de oameni

Rata mortalitatii: 3,4 /1.000 de oameni

Populatie urbana: 78% din totalul populatiei

Cele mai mari orase: Tripoli (capitala) 1,095 milioane de oameni (2009)

Rata mortalitatii infantile: /1.000 de nasteri vii

Speranta de viata la nastere: 77, 65 ani; barbati: 75, 34 ani, femei:80,08 ani

Grupuri etnice: Berberi si arabi 97%, alte grupuri 3% (includ greci, maltezi, italieni, egipteni, pakistanezi,turci, indieni si tunisieni)

Religii: musulmana sunita (oficial) 97%, alte religii 3%

POLITICA

Numele tarii:

Forma conventionala lunga: nu are

Forma conventionala scurta: Libia

Forma locala lunga: nu are

Forma locala scurta: Libia

Forma de guvernamant: Jamahiriya (un stat al maselor), in teorie, reglementat de populatie prin intermediul consiliilor locale; in practica, un stat autoritar

Capitala: Tripoli , coordonate geografice: 32 53 N, 13 10 E

Diviziuni administrative: 22 districte:  Al Butnan, Al Jabal al Akhdar, Al Jabal al Gharbi, Al Jafarah, Al Jufrah, Al Kufrah, Al Marj, Al Marqab, Al Wahat, Nuqat Un alKhams, Az Zawiyah, Banghazi , Darnah, Ghat, Misratah, Murzuq, Nalut, Sabha, Surt,Tarabulus, Wadi Al Hayat, Wadi frasin Shati

Independenta: 24 decembrie 1951 (de sub tutela ONU)

Ziua Nationala: Ziua Revolutiei, 1 septembrie (1969)

Constitutia: nu are

Sistem juridic: sistem mixt de drept civil si legea islamica

Drept de vot: varsta 18 ani, universal si obligatoriu, din punct de vedere tehnic

Puterea executiva:

Seful statului: Presedintele Consiliului National de Tranzitie Mustafa Abd al-Jalil (incepand cu luna martie 2011)

Liderul Guvernului: Presedintele Consiliului National de Tranzitie al Comitetului executiv Abd al-Rahimal-KEEB (din 23 octombrie 2011)

Cabinet: un nou cabinet a fost format de presedintele Consiliului National de Tranzitie in noimebrie 2011

Alegeri: Presedinte TNC al-Jalil a anuntat, in august 2011, ca alegerile prezidentiale vor avea loc in aprilie 2012

Puterea legislativa: pe 17 iulie 2011 SUA a recunoscut Consiliul National de Tranzitie libian (TNC) in calitate de autoritate legitima care reglementeaza Libia; anuntul formarii unui nou guvern este asteptat sa aiba loc in noiembrie 2011

Puterea juridica: Curtea Suprema

Codul de internet al tarii: .ly

Dispute transnationale: numeroase dispute latente revendica 32,000 de km in sud-estul Algeriei si afirmatiile FLN care revendica pasunile Chiriac din sud-estul Marocului; numerosi rebeli din Ciad din regiunile Aozou au resedentele in sudul Libiei

Vezi și

Au fost 16 și 17 noiembrie în lume – Joe Biden a aprobat utilizarea de către armata ucraineană a rachetelor americane ATACMS, Finlanda găzduiește primul exercițiu major de artilerie al NATO de la aderarea sa la alianță, În regiunea separatistă Abhazia protestatarii au continuat să ocupe clădirea parlamentului

Material realizat de Andrei Rus și Irina Dudu Președintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *