Libia

LIBIA

Drapelul tarii: trei benzi orizontale de culoare rosie (sus), negru (latime dubla) si verde cu o semiluna alba si o stea, centrata pe banda negra; Consiliul National de Tranzitie a reintrodus acest design al steagului pe 27 februarie 2011; steagul a apatinut  fostului Regat al Libiei (1951-1969); el a inlocuit steagul  verde promulgat de catre regimul Kadhafi in 1977; culorile reprezinta cele trei regiuni majore ale tarii: culoarea rosie pentru Fezzan, negru pentru Cirenaica, verde  pentru Tripolitania, semiluna si steaua reprezinta Islamul , principala religie a tarii.

ISTORIC: Italienii i-au inlocuit pe turcii otomani in zona din jurul Tripoli in 1911 si nu au renuntat la conducere pana in 1943 cand au invins in al doilea razboi mondial. Libia a trecut, apoi, sub administrarea ONU si a obtinut independenta in 1951. In urma unei lovituri de stat militare, in 1969 colonelul Muammar Abu Minyar al-Qadhafi a inceput sa adopte propriul sau sistem politic, a Treia Teorie Universală. Sistemul a fost o combinatie de socialism si islamism derivat in parte din practicile tribale si trebuia pus in aplicare de catre poporul libian  intr-o forma unica de “democratie directa”. Kadhafi a folosit fondurile de ulei in timpul anii 1970 si 1980 pentru a promova ideologia sa in afara Libia; sprijinea caracterul subversiv si teroristii din strainatate pentru a grabi sfarsitul marxismului si al capitalismului. In plus, incepand din 1973, s-a angajat in operatiuni militare in  nordul Ciadului, in Fasia Aozou – pentru a avea acces la minerale si pentru a o folosi ca o baza de influenta in politica din Ciad – dar a fost fortat sa se retraga in 1987. In timpul anilor 1990, Qadhafi a inceput sa reconstruiasca relatiile sale cu Europa. Sanctiunilor ONU au fost suspendate in aprilie 1999 si in cele din urma au fost ridicate in septembrie 2003, dupa ce Libia a acceptat responsabilitatea pentru bombardarea Lockerbie. In decembrie 2003, Libia a anuntat ca a acceptat sa  sfarseasca programele sale de a dezvolta arme de distrugere in masa si sa renunte la terorism. Kadhafi a facut ulterior progrese semnificative in normalizarea relatiilor cu natiunile occidentale. SUA a anulat desemnarea Libiei ca un sponsor al terorismului de stat, in iunie 2006. In august 2008, SUA si Libia au semnat un acord bilateral de solutionare a cererilor pentru a compensa reclamantiile din ambele tari, care invoca vatamarea sau decesul oamenilor din ambele tari, inclusiv bombardarea Lockerbie, bombardarea discotecii  LaBelle, si bombardamentul UTA 772. In octombrie 2008, guvernul SUA a primit 1.5 miliarde dolari in conformitate cu acordul de a distribui in SUA reclamatiile nationale, si, ca rezultat, a normalizat in mod eficient relatiile sale bilaterale cu Libia. Cele doua tari au schimbat apoi ambasadori pentru prima data din 1973 in ianuarie 2009. In mai 2010, in Libia, a fost ales pentru trei ani de zile Consiliul ONU pentru Drepturile Omului; Acest lucru a determinat proteste din partea internationala non-guvernamentala si din partea militanti pentru drepturile omului. Nelinistea care a inceput in mai multe tari din Orientul Apropiat si Africa de Nord la sfarsitul lunii decembrie 2010 s-a raspandit in mai multe orase libiene la inceputul anului 2011. In martie 2011, Consiliul National de Tranzitie (TNC) a fost format in Benghazi, cu scopul declarat de a rasturna regimul Kadhafi si pentru a  orienta tara spre democratie. Ca raspuns la reperesiunea militara dura asupra protestatarilor, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezolutia 1973, care a cerut incetarea imediata a focului si a autorizat comunitatile internationale de a institui o zona in care nu se putea zbura deasupra Libia. După cateva luni, fortele anti-Kadhafi au ocupat capitala, Tripoli, in august 2011. La mijlocul lunii septembrie, Adunarea Generala a ONU a votat sa se recunoasca TNC ca organ de conducere interimar legitim al Libiei. La 23 octombrie, TNC a  declarat oficial tara eliberata in urma mortii lui Kadhafi, si intentioneaza sa inceapa o tranzitie spre alegeri, formarea unei constitutii si un nou guvern.

GEOGRAFIE

Localizare: Africa de Nord, se invecineaza cu Marea Mediterana, intre Egipt si Tunisia

Coordonate geografice: 25 00 N, 17 00 E

Suprafata totala: 1,759,540 kilometri patrati,  din care uscat: 1,759,540 km patrati si 0 km patrati de ape

Nota:

Granite: kilometri 4,348

Tari invecinate: Algeria 982 km, Chad 1,055 km, Egipt 1,115 km, Nigeria 354 km, Sudan 383 km, Tunisia 459 km Tarmuri: 1770 km

Ape maritime: ape teritoriale: 12 mile marine

Climat: mediteranean de-a lungul coastei; desert extrem in interior

Relief: relief sterp, plat pana la campii ondulate, platouri, depresiuni

Altitudini extreme: cea mai inalta: Bikku Bitti 2,267 m   ; cea mai joasa:  Sabkhat Ghuzayyil -47 m

Resurse naturale: petrol, gaze naturale, gips

Nota: mai mult de 90% din tara este desert sau semi-desert

POPULATIE

Populatie: 6,597,960 (estimare iulie 2011)

Rata natalitatii: 24,04 /1.000 de oameni

Rata mortalitatii: 3,4 /1.000 de oameni

Populatie urbana: 78% din totalul populatiei

Cele mai mari orase: Tripoli (capitala) 1,095 milioane de oameni (2009)

Rata mortalitatii infantile: /1.000 de nasteri vii

Speranta de viata la nastere: 77, 65 ani; barbati: 75, 34 ani, femei:80,08 ani

Grupuri etnice: Berberi si arabi 97%, alte grupuri 3% (includ greci, maltezi, italieni, egipteni, pakistanezi,turci, indieni si tunisieni)

Religii: musulmana sunita (oficial) 97%, alte religii 3%

POLITICA

Numele tarii:

Forma conventionala lunga: nu are

Forma conventionala scurta: Libia

Forma locala lunga: nu are

Forma locala scurta: Libia

Forma de guvernamant: Jamahiriya (un stat al maselor), in teorie, reglementat de populatie prin intermediul consiliilor locale; in practica, un stat autoritar

Capitala: Tripoli , coordonate geografice: 32 53 N, 13 10 E

Diviziuni administrative: 22 districte:  Al Butnan, Al Jabal al Akhdar, Al Jabal al Gharbi, Al Jafarah, Al Jufrah, Al Kufrah, Al Marj, Al Marqab, Al Wahat, Nuqat Un alKhams, Az Zawiyah, Banghazi , Darnah, Ghat, Misratah, Murzuq, Nalut, Sabha, Surt,Tarabulus, Wadi Al Hayat, Wadi frasin Shati

Independenta: 24 decembrie 1951 (de sub tutela ONU)

Ziua Nationala: Ziua Revolutiei, 1 septembrie (1969)

Constitutia: nu are

Sistem juridic: sistem mixt de drept civil si legea islamica

Drept de vot: varsta 18 ani, universal si obligatoriu, din punct de vedere tehnic

Puterea executiva:

Seful statului: Presedintele Consiliului National de Tranzitie Mustafa Abd al-Jalil (incepand cu luna martie 2011)

Liderul Guvernului: Presedintele Consiliului National de Tranzitie al Comitetului executiv Abd al-Rahimal-KEEB (din 23 octombrie 2011)

Cabinet: un nou cabinet a fost format de presedintele Consiliului National de Tranzitie in noimebrie 2011

Alegeri: Presedinte TNC al-Jalil a anuntat, in august 2011, ca alegerile prezidentiale vor avea loc in aprilie 2012

Puterea legislativa: pe 17 iulie 2011 SUA a recunoscut Consiliul National de Tranzitie libian (TNC) in calitate de autoritate legitima care reglementeaza Libia; anuntul formarii unui nou guvern este asteptat sa aiba loc in noiembrie 2011

Puterea juridica: Curtea Suprema

Codul de internet al tarii: .ly

Dispute transnationale: numeroase dispute latente revendica 32,000 de km in sud-estul Algeriei si afirmatiile FLN care revendica pasunile Chiriac din sud-estul Marocului; numerosi rebeli din Ciad din regiunile Aozou au resedentele in sudul Libiei