Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Material realizat de Dora Timar
Având precedentul a peste 20 de ani de conflict între autoritățile din Kosovo și Serbia, disputa continuă să afecteze cetățenii din ambele țări, cel mai recent episod litigios fiind invocat sub pretextul promulgării unei ordonanțe care prevede obligativitatea adaptării plăcuțelor de mașină înmatriculate în Kosovo atunci când cetățenii tranzitează Serbia, decizie care a amplificat tensiunile la nivel regional între cele două popoare. Guvernul Serbiei nu a recunoscut nici până în ziua de astăzi statutul de țară independentă declarat de conducătorii din Kosovo în anul 2008, motiv pentru care guvernul central a încercat prin diverse măsuri subminarea autorității din Kosovo. Liderii din Kosovo au perceput decizia guvernului sârb drept o provocare, motiv pentru care au stabilit promulgarea unei cerințe identice față de sârbii care tranzitează teritoriul din Kosovo. Etnicii sârbi din țară au decis să protesteze față de cerința adoptată, blocând granițele și atacând două sedii guvernamentale din capitala Priștina, iar guvernul din Serbia a ordonat în data de 30 septembrie 2021 trimiterea unor forțe militare la granița cu Kosovo. Președintele sârb Aleksandar Vucic a susținut că decizia guvernului din Kosovo de a replica ordonanța din Serbia a fost o “infracțiune” și a solicitat retragerea forțelor speciale kosovare de la graniță, drept condiție pentru negocieri mediate de către Uniunea Europeană pentru a rezolva disputa. Conflictul s-a estompat odată cu intervenția forțelor Uniunii Europene, fiind nevoie de 2 zile intense de negocieri pentru a ajunge la o rezoluție acceptată de ambele țări. Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, și-a exprimat, la finalul dezbaterilor, speranța ca în viitor aceste discuții să servească drept punte pentru continuarea negocierilor între cele două țări.
Cum s-a ajuns aici?
Kosovo este un teritoriu majoritar etnic albanez, fiind în trecut o provincie din cadrul Serbiei, declarându-și ulterior independența în anul 2008. Independența țării a fost recunoscută de aproximativ 100 de țări, inclusiv de către Statele Unite ale Americii, fiind totodată nerecunoscută de către țări precum Serbia, Rusia, China și alte 5 națiuni din Uniunea Europeană printre care și România.
Disputa privind controlul asupra teritoriului Kosovo este veche de sute de ani. Sârbii au insistat întotdeauna să proclame regiunea ca fiind centrul țării și religiei din Serbia, având drept justificare construcțiile din era medievală a numeroaselor biserici și mănăstiri creștin ortodoxe din regiune. Naționaliștii sârbi privesc bătălia din 1389 din Kosovo împotriva otomanilor turci ca simbolul luptei naționale pentru eliberare. Pe de altă parte, majoritatea etnică albaneză din Kosovo, 95.5% dintre cetățeni fiind musulmani, au considerat Kosovo ca fiind o țară independentă și au acuzat liderii din Serbia de represiune și ocupare, sugerând că populațiile slave au contestat suveranitatea statului încă din perioada medievală. Prima revoltă a rebelilor albanezi din regiunea Kosovo a avut loc în 1998 și a condus la un răspuns brutal din partea liderilor sârbi, numărul victimelor ajungând la aproximativ 13.000 de vieți pierdute. Conflictul sângeros a determinat intervenția forțelor internaționale precum NATO în 1999 pentru a forța armata Serbiei în a se retrage și a ceda controlul către forțele internaționale pentru a instaura misiunea de menținere a păcii în teritoriul conflictual. Cu toate acestea, disputele atât la nivel de conducere cât și la nivel micro, între cetățenii care trăiesc în Kosovo și au naționalități diferite au continuat să persiste.
Kosovo a primit susținerea Statelor Unite ale Americii și a unor națiuni influente din Uniunea Europeană, făcând pasul decisiv de a-și declara independența și a adopta o nouă constituție care transferă puterea de la Națiunile Unite, care au supravegheat și controlat în mod vigilent timp de 10 ani regiunea, la guvernul majoritar albanez din țară în anul 2008. Conducerea de la acea vreme din Serbia a numit decizia țării de a se declara independentă ca fiind ilegală.
Din 2008 până în prezent au existat eforturi constante pe plan internațional pentru a găsi soluții acceptate de ambele părți, negocieri care nu s-au soldat într-o înțelegere bilaterală până acum. Uniunea Europeană și-a asumat încă de la declararea independenței statului Kosovo rolul de a media negocierile între cele două țări în încercarea de a normaliza relațiile geopolitice, având succes doar în anumite sectoare precum introducerea liberei mișcări și a poliției multietnice. Guvernul sârb a refuzat continuarea negocierilor în anul 2018, după decizia liderilor de la Kosovo de a impune o taxă de 100% asupra produselor importate. Au existat propuneri pentru a stabili schimbarea granițelor, idee ce a fost respinsă de mai multe țări din UE din teama că ar cauza o reacție în lanț în alte zone mixte din punct de vedere etnic în Balcani și ar cauza mai mult distres în regiune.
Ambele țări sunt în momentul de față conduse de lideri naționaliști care au fost activi încă din perioada războiului din 1998-1999. În Kosovo, foștii rebeli ai războiului dețin funcții cheie precum președinția, prim-ministrul și alte ministere. Pe de altă parte, în Serbia, puternicul președinte populist Aleksandar Vucic, fost ultranaționalist, a insistat că nu va face compromisuri după “pierderea” teritoriului din Kosovo, și a adăugat că nu va mai lua decizii fără a se asigura că propria țară are de câștigat în urma discuțiilor. Reprezentanții internaționali insistă în încheierea negocierilor între cele două țări, ambele fiind candidate pentru aderarea la Uniunea Europeană, iar conflictul regional fiind unul dintre cele mai mari impedimente în parcursul lor spre integrare în blocul European.
